ICCJ. Decizia nr. 7934/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 92 din 15 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Giurgiu s-a admis acțiunea reclamantei A.N., în contradictoriu cu pârâții Primăria Giurgiu și SC P. SA Giurgiu.
A fost anulată dispoziția nr. 77 din 6 februarie 2003, emisă de Primăria Municipiului Giurgiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin dispoziția nr. 5347 din 6 decembrie 2002, Primarul Municipiului Giurgiu a dispus restituirea în natură către reclamantă a imobilului situat în Giurgiu, preluat în baza Legii nr. 119/1948, compus din atelier, brutărie și teren în suprafață de 137,7 mp.
Această dispoziție a fost anulată prin dispoziția nr. 77/2003, emisă de Primarul Municipiului Giurgiu, pe considerentul unei confuzii asupra numerotării imobilelor, motivare ce nu a fost reținută de instanță, în condițiile în care imobilul a fost identificat atât de Comisia Tehnică de Verificare, Identificare și Evaluare a Imobilelor, din cadrul Primăriei Giurgiu, cât și de primar, ca fiind brutărie. S-a mai avut în vedere că, dispoziția nr. 5347/2002, echivalează cu titlu de proprietate și a intrat în circuitul civil.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 395 din 3 martie 2005, a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâtele SC P. SA Giurgiu și Primăria Municipiului Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 92 din 15 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.
Instanța de apel, a reținut în esență, în ceea ce privește critica formulată de apelanta pârâtă Primăria Municipiului Giurgiu, vizând schimbarea numerotării imobilelor ca temei legal pentru anularea primei dispoziții, prin care s-a restituit imobilul reclamantei ca netemeinică.
In acest sens, s-a avut în vedere că, prin referatul nr. 15490 din 13 noiembrie 2001, întocmit de Comisia Tehnică de Verificare, Identificare și Evaluare a Imobilelor, din cadrul Primăriei Giurgiu, s-a stabilit cu certitudine că imobilul naționalizat, compus din construcție "atelierul de brutărie" și terenul aferent în suprafață de 137,7 mp, este situat în Giurgiu, situație confirmată printr-un alt referat înregistrat sub același număr la data de 5 septembrie 2002.
Au fost depuse la dosar, contractul de închiriere și actul adițional pentru imobilul situat la adresa indicată, încheiate între Primăria Municipiului Giurgiu și SC P. SA Giurgiu, contract prelungit până la data de 31 decembrie 2002, pe baza cărora s-a înlăturat confuzia invocată de instituția emitentă a dispoziției cu privire la identitatea imobilului a cărei restituire în natură s-a dispus către reclamantă.
A mai reținut instanța de apel, că Primăria Municipiului Giurgiu nu era abilitată să anuleze dispoziția nr. 5347 din 16 decembrie 2002, aceasta echivalând cu titlu de proprietate și fiind intrată în circuitul civil, și că, eventualele erori din cuprinsul ei puteau fi corectate numai printr-o acțiune în nulitate adresată instanțelor judecătorești.
în ceea ce privește, apelul SC P. SA Giurgiu, s-a reținut că, este o societate comercială cu capital integral privat, privatizată ulterior, deținătoare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 0352 din 28 ianuarie 1998, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației; cu toate că în acest certificat este inclusă suprafață de 118 mp, prin încheierea nr. 7936/2003 Judecătoriei Giurgiu, Biroul de Carte Funciară i s-a atribuit suprafața de 139 mp.
Prin expertiza tehnică efectuată în apel, s-a concluzionat că imobilul atribuit SC P. SA Giurgiu, este identic cu cel restituit intimatei A.N.
în aceste condiții, instanța de apel a reținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a emis pentru un teren pentru care exista un titlu de proprietate, și că, părțile își pot valorifica dreptul de proprietate prin cele două titluri printr-o acțiune în revendicare.
Și apelul acestei pârâte s-a respins pentru același considerente avute în vedere la soluționarea apelului celeilalte pârâte, în final reținându-se că, instanța de apel nu poate analiza decât aspectul privind anularea dispoziției nr. 77/2003, emisă de Primarul Municipiului Giurgiu, aspect ce a făcut obiectul învestirii instanței de fond, neputând analiza dacă restituirea în natură a imobilului s-a făcut în mod legal și nici dacă în speță sunt incidente dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs în termen legal pârâta V.P. Râmnicu Vâlcea, sucursala Giurgiu.
în dezvoltarea criticilor formulate, se susține că, prin anularea dispoziției nr. 77/2003, s-a încălcat dreptul de proprietate al recurentei, care este proprietara terenului în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Recurenta mai arată că, dreptul său de proprietate este intabulat în C.F., suprafața terenului fiind de 139 mp, și pentru că, intimata reclamantă nu a îndeplinit formele de publicitate prevăzute de Legea nr. 10/2001, decizia de restituire putea fi revocată.
Mai susține recurenta, că în mod corect dispoziția nr. 5347 din 16 decembrie 2002, a fost revocată de către primarul Municipiului Giurgiu, deoarece, s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziția emisă de deținătorul imobilului, prin care acesta s-a restituit în natură constituie titlu de proprietate, care nu este condiționat de îndeplinirea formei de publicitate imobiliară.
Fără a ignora dispozițiile art. 23 alin. (4) din aceeași lege, care prevăd că respectiva dispoziție este titlul executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară, trebuie a se face distincție între caracterul de titlul de proprietate și cel de titlu executoriu.
în aceste împrejurări, decizia sau dispoziția de restituire, din momentul emiterii și comunicării ei intră în circuitul civil și numai poate fi revocată, caracterul de titlu de proprietate fiindu-i conferit prin Legea nr. 10/2001.
Orice modificare a respectivei decizii, după momentul emiterii ei nu poate fi făcută decât prin acțiune adresată instanței judecătorești.
Imobilul din litigiu a fost preluat abuziv, fără titlu valabil, situație în care, deținătorul avea obligația să-l restituie persoanei îndreptățite.
Preluarea s-a făcut în baza Legii 119/1948, lege care viza naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi. Imobilul în discuție cu destinația de brutărie nu se circumscrie categoriilor de bunuri ce trebuiau naționalizate potrivit respectivei legi.
Deși, s-a susținut preluarea în baza Legii nr. 119/1948, imobilul nu a fost înscris în anexele acestei legi, evident că, preluarea a fost abuzivă, fără titlu valabil.
Fiind dovedită preluarea abuzivă, deținătorul este obligat să restituie imobilul fostului proprietar astfel că, și această critică este nefondată.
în cauză, prin hotărârea recurată, corect s-a menținut soluția instanței de fond prin care, nu au fost încălcate dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în plus fiind dovedit faptul că imobilul în discuție este abandonat de către recurentă.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.
Față de culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 C. proc. civ., aceasta a fost obligată să plătească intimatei reclamante A.N. suma de 400 RON cheltuieli de judecată.
6
| ← ICCJ. Decizia nr. 8671/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8621/2006. Civil → |
|---|
