ICCJ. Decizia nr. 10437/2006. Civil
| Comentarii |
|
La 19 aprilie 2004, reclamanții V.V., V.L. și V.D.I. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria comunei Buzoiești și SA A. Ionești, solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a suprafeței intravilane de 5000 mp și unei case, precum și acordarea de despăgubiri pentru imobilele demolate (anexe și o parte din casă).
în motivarea cererii, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au susținut că:
- sunt moștenitorii defunctului V.S.R., proprietarul suprafeței intravilane de 5000 mp, unei case cu 7 camere, unei magazii cu părul de 24 mp, unui grajd cu fanar și unei curți și grădini de 0,5 ha, imobile care au fost preluate de stat în anul 1959, prin cedare;
- fosta G.A.C. Ionești a demolat 4 camere, magazia cu patul și grajdul cu fânar, iar cu materialele rezultate din demolare a realizat o magazie de 360 mp, un atelier, șoproane și birouri;
imobilele menționate au trecut succesiv la fosta C.A.P. Ionești și apoi, în anul 1990, la SA A. Ionești;
au solicitat, prin notificare formulată conform Legii nr. 10/2001, restituirea acestor bunuri dar în anul 2002, SA A. Ionești, cu acordul primăriei pârâte, a vândut toate utilajele, magazia, atelierul și șoproanele, rămânând numai cu birourile;
ulterior anului 2002, din construcția rămasă și gardul existent au fost furate 3 sobe de teracotă, 6 uși, 10 ferestre, o poartă metalică de 3 m. și 6 panouri de beton.
Pe parcursul procesului, reclamanții au precizat că solicită:
anularea Dispoziției nr. 591 din 19 august 2004, prin care primarul comunei Buzoiești le-a respins notificarea;
restituirea în natură a casei cu 3 camere și terenului de 5000 mp, situate în comuna Buzoiești, sat Ionești;
stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru construcțiile demolate (4 camere, magazie, patul și grajd);
obligarea pârâților la emiterea deciziei/dispoziției de acordare a acestor măsuri reparatorii;
obligarea SA A. la plata sumei de 300.000.000 lei despăgubiri pentru degradările aduse imobilului ulterior notificării.
Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 48 din 26 aprilie 2005, a admis în parte acțiunea completată și, în consecință, a anulat dispoziția atacată, a dispus restituirea în natură, către reclamanți, a suprafeței de 4896 mp și unei case cu 3 camere, a constatat că aceștia sunt îndreptățiți să primească 70.447.000 lei despăgubiri pentru construcțiile demolate (casă cu 4 camere, patul cu magazie, grajd cu fanar) și le-a obligat pe pârâte la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, instanța i-a obligat pe reclamanți să-i plătească pârâtei SC A. suma de 17.402.000 lei, contravaloarea îmbunătățirilor aduse casei cu 3 camere.
S-a reținut că:
în anul 1926, V.R. a primit de la V.S., prin donație, mai multe imobile, inclusiv suprafața de 5000 mp, situată în intravilanul comunei Buzoiești, sat Ionești;
pe terenul menționat donatarul V.R. a edificat o casă cu 7 camere, o magazie, un grajd și un fanar;
în anul 1959, anterior decesului proprietarului, V.A., fiul acestuia, a dat o declarație prin care a cedat, în favoarea Sfatului Popular al comunei Ionești, folosința veșnică a imobilelor tatălui său;
această declarație nu are nici o relevanță juridică, deoarece singurul în măsură să dispună de imobile era proprietarul V.R., care a decedat în anul 1970;
imobilele au fost preluate așadar de stat fără titlu și, în anul 1991, au ajuns la SA A. Ionești (de la C.A.P. Ionești), care, la 1 octombrie 2003, a predat reclamanților, moștenitori ai defunctului proprietar, casa cu 3 camere;
expertiza efectuată în cauză a evidențiat că terenul are suprafața de 4896 mp, iar celelalte 4 camere ale casei, precum și anexele, au fost demolate;
potrivit art. 2,art. 3,art. 10-11 din Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 614/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului intravilan și a casei cu 3 camere, precum și la despăgubiri pentru construcțiile demolate;
pe de altă parte, în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză, reclamanții trebuie să-i plătească SA A. contravaloarea îmbunătățirilor aduse casei cu 3 camere.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 91 din 19 mai 2006, a admis apelurile declarate de pârâte, schimbând sentința, în sensul respingerii acțiunii și a respins apelul reclamanților.
S-a reținut că:
în privința suprafeței intravilane de 5000 mp, reclamanții au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, conform legii fondului funciar;
restituirea terenului menționat a avut loc integral dar pe un alt amplasament deoarece amplasamentul inițial era ocupat de SA A. Ionești, care a preluat patrimoniul fostei C.A.P.;
reclamanții nu au contestat titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 pentru această suprafață;
drept consecință, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 și pct. 8 din H.G. nr. 489/2003, reclamanții nu mai pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea precizată;
- despăgubirile acordate reclamanților au fost stabilite printr-un raport de expertiză pe care aceștia nu l-au contestat;
prima instanță a stabilit corect cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârâte.
Reclamanții au declarat recurs, prin care au solicitat restituirea în natură a terenului de 5000 mp, majorarea cuantumului despăgubirilor la 339.795.695 lei, precum și înlăturarea obligării lor la plata contravalorii îmbunătățirilor.
în motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenții au susținut că:
- titlul de proprietate menționat în hotărârea atacată se referă la un teren agricol extravilan care a aparținut lui V.S., bunicul lor și a fost luat în folosință de persoana responsabilă cu aplicarea legii fondului funciar în satul Ionești;
au solicitat restituirea în natură a unui teren intravilan de 5000 mp, preluat abuziv de la V.R. (tatăl lor) și deținut la data notificării de către pârâta SC A. S.A. Ionești;
din terenul intravilan menționat, SC A. SA Ionești a vândut 4846 mp unei alte societăți, în anul 2002, precum și 154 mp, către S.G., care în anul 2005 a ridicat aici o construcție de 40 mp;
- valoarea reală a construcțiilor demolate se ridică la 339.795..695 lei, iar așa zisele îmbunătățiri sunt de fapt descompletări.
Prima critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipotezele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., este fondată deoarece:
reclamanții au solicitat, în baza Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor terenuri intravilane și extravilane care au aparținut autorului lor, inclusiv suprafața de 5000 mp în discuție;
în titlul de proprietate emis ca urmare a cererilor menționate este trecută însă doar o suprafață extravilană de 5009 mp;
așadar, terenul intravilan în litigiu nu a fost restituit reclamanților conform legii fondului funciar, ceea ce înseamnă că instanța de apel a interpretat greșit titlul de proprietate emis în favoare reclamanților și, totodată, a reținut greșit că în speță ar fi incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001;
- de altfel, la 1 octombrie 2003, un reprezentant al Asociației A. Ionești a predat reclamantului V.V., prin proces verbal, terenul în discuție, precum și 3 camere existente din construcția inițială.
Celelalte critici formulate de recurenți presupun reanalizarea materialului probator și, ca atare, nu se regăsesc printre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., prezentul recurs a fost admis și drept consecință, a fost modificată în parte decizia atacată, în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâte.
Totodată, a fost menținută dispoziția din decizie referitoare la respingerea apelului declarat de reclamanți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10232/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10382/2006. Civil → |
|---|
