ICCJ. Decizia nr. 8621/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 664/S din 15 noiembrie 2004, Tribunalul Brașov a admis în parte contestația formulată de A.C.T., L.M. și L.H., în contradictoriu cu A.V.A.S. și a anulat decizia nr. 98 din 10 martie 2004, emisă de intimată.
Au fost respinse restul pretențiilor contestatorilor și s-a luat act că nu s-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reține, că din interpretarea art. 23 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 rezultă că persoana juridică notificată are obligația ca, în situația în care actele doveditoare ale petenților sunt depuse în totalitate sau persoana îndreptățită declară în mod expres că nu deține alte probe, să se pronunțe în termenul legal asupra notificării. în ipoteza în care o dată cu notificarea nu sunt depuse toate actele doveditoare necesare emiterii deciziei sau dispoziției, este obligată să comunice acesteia împrejurarea că documentația depusă este insuficientă și implicit să solicite depunerea actelor.
Această obligația fiind una legală, stabilită în sarcina persoanei juridice deținătoare și în beneficiul notificatorului, nu se poate proceda la soluționarea notificării dacă documentația nu este completă, decât după solicitarea actelor lipsă.
în speță, intimata nu și-a îndeplinit această obligație legală, deoarece a procedat la respingerea cererii, fără ca în prealabil să pună în vedere contestatorilor să completeze actele doveditoare prevăzute de lege, anterior expirării termenului stipulat pentru depunerea lor.
Reține tribunalul, că decizia contestată fiind emisă cu încălcarea prevederilor art. 23.1 din Normele metodologice, se impune anularea ei, pentru ca intimata, după urmarea procedurii prevăzută de acest text, să emită o nouă decizie, pe baza înscrisurilor depuse și a celor care se vor mai depune.
Referitor la cererea privitoare la obligarea intimatei să acorde măsurile reparatorii, se reține că este neîntemeiată "față de documentația incompletă și de faptul că urmează să se emită o nouă decizie".
Documentele necesare pentru dovedirea calității de acționar sunt prevăzute de art. 32.1 și art. 32.2. din Normele metodologice, înscrisuri care nu au fost depuse la dosar. De asemenea, nu au fost depuse declarațiile la care face referire art. 32.4 din Normele metodologice, a căror depunere este imperativă.
De aceea, instanța nu se poate pronunța în sensul obligării intimatei la măsurile reparatorii prevăzute de lege, câtă vreme nu au fost depuse toate înscrisurile doveditoare, pe care intimata are obligația de a le solicita contestatorilor, anterior emiterii unei noi decizii.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 239/R din 9 martie 2005, a respins apelurile declarate de reclamanți și de pârâtă, reținând că în privința apelului declarat de reclamanți se aplică art. 292 C. proc. civ. și se constată că nu există vreun motiv de ordine publică care să conducă la existența vreunei nulități absolute.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă, se reține că art. 23 din Normele metodologice, pe care se întemeiază soluția pronunțată de tribunal, reprezintă norma comună privind procedura administrativă, însă chiar și în raport de pct.28, invocat de apelantă, "nu se verifică susținerea că A.V.A.S. nu era obligată să solicite petenților completarea documentației".
Reține instanța de apel, că la pct. 28.1 se arată expres că obligația de a emite decizie sau dispoziție se prorogă numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege "corespondența scrisă, transmisă periodic, prin care se solicită actele doveditoare și se invită la negociere". Rezultă că, potrivit art. 27 și art. 28 din lege, apelanta era obligată să comunice petenților lipsurile notificării din punct de vedere al actelor necesare soluționării, să îi invite la negociere și abia apoi, după expirarea termenului prevăzut de art. 22, să emită decizia, cu motivarea lipsei documentației.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S. care, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că în mod greșit instanța de apel a reținut că notificarea trebuie soluționată după procedura prevăzută de art. 23 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, care este norma comună. A.V.A.S. soluționează notificările în raport de prevederile art. 28 din Normele metodologice, iar instanța de apel, interpretând greșit dispozițiile acestui text, care reprezintă numai situația în care se poate proroga emiterea dispoziției după împlinirea termenului de 60 zile, a reținut că este stabilită obligația de a cere completarea documentației.
Arată recurenta, că faptul nedepunerii actelor de către intimații-reclamanți în termenul prevăzut de lege nu poate fi interpretat ca o obligație pentru A.V.A.S. de a le cere să depună documentația, că intimații nu se pot folosi în apărarea lor de necunoașterea legii și că decizia contestată a fost emisă la data de 10 martie 2004, după expirarea termenului prevăzut de lege.
Intimații nu au solicitat prorogarea termenului pentru completarea documentelor, iar dacă se reține obligația A.V.A.S. de a cere documentația, înseamnă că această instituție este obligată să acorde părților asistență juridică.
Actele necesare pentru dovedirea calității de asociat sunt prevăzute de pct. 32.2 din H.G. nr. 498/2003, respectiv "acțiunile deținute sau copie de pe registrul acționarilor", iar necompletarea dosarului cu aceste acte se datorează culpei intimaților.
Recursul este fondat.
Hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 23 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și greșita interpretare a prevederilor art. 28 din Normele metodologice.
Cererea reclamanților fiind întemeiată pe prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001, termenul în care instituția publică implicată în privatizare trebuia să emită dispoziția era cel prevăzut de art. 32 alin. (6) din lege [art. 31 alin. (6) din legea republicată], care prevedea "în termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptățite sau în termenul prelungit conform art. 28 instituția publică implicată în privatizare va stabili prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată valoarea recalculată a acțiunilor".
Textul citat făcând trimitere la art. 28 din lege (în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate), procedura după care trebuia emisă dispoziția era cea prevăzută de acest text și de art. 28.1 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și nu cea stabilită de art. 23, așa cum s-a reținut prin hotărârea atacată.
Or, prin art. 28.1 din Normele metodologice nu este stabilită obligația unității notificate de a cere notificatorului să depună actele doveditoare.
Din conținutul textului, rezultă pentru entitatea investită cu soluționarea notificării existența obligației de a emite decizia în termenul prevăzut de lege (60 zile de la data notificării), obligație care poate fi prorogată numai dacă aceasta, prin corespondență, solicită actele doveditoare și, tot prin corespondență scrisă, solicitantul cere expres prorogarea termenului pentru procurarea și depunerea actelor.
Prin urmare, purtarea acestei corespondențe este prevăzută ca o posibilitate de prorogare a termenului pentru emiterea dispoziției și nu ca o obligație pentru vreuna din părți.
Nici art. 23 din Normele metodologice nu stabilește obligația unității notificate de a comunica în scris persoanei îndreptățite că trebuie să depună actele doveditoare. Această comunicare este prevăzută tot ca o posibilitate de prorogare a termenului de 60 zile pentru emiterea dispoziției.
Față de prevederile O.U.G. nr. 10/2003, termenul pentru depunerea actelor, în etapa administrativă, a expirat la data de 1 iulie 2003 și, pentru că recurenta a emis decizia după expirarea acestui termen (la 10 martie 2004), intimații-reclamanți au avut posibilitatea să depună actele prevăzute de art. 32 din Legea nr. 10/2001, anterior emiterii deciziei contestate.
De aceea, greșit prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia atacată, s-a dispus anularea dispoziției contestate, cu motivarea că recurenta nu și-a îndeplinit obligația purtării corespondenței cu reclamanții.
Stabilirea momentului până la care, în etapa procedurii administrative, intimații reclamanți au putut depune actele doveditoare nu a exclus posibilitatea acestora de a depune actele în instanță, pentru că instanța nu are obligația să soluționeze procesul, în cadrul procedurii judiciare, numai pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.
Intimații-reclamanți care puteau să depună în instanță actele prevăzute de lege pentru dovedirea calității de acționar, în întâmpinarea formulată la instanța de apel au precizat că au depus la prima instanță toate actele de care au înțeles să se folosească în proces. Tribunalul însă a reținut că nu au fost depuse actele prevăzute de art. 32 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, iar pentru acest motiv, prima instanță a respins cererea reclamanților pentru acordarea de despăgubiri.
Reclamanții au declarat apel, fără să-1 motiveze și nu au atacat cu recurs decizia prin care apelul le-a fost respins.
Prin urmare, față de prevederile art. 28 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și de precizarea reclamanților că au depus la dosar actele de care au înțeles să se folosească în proces, nu există motiv pentru reluarea procedurii administrative, așa cum greșit s-a reținut prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia atacată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă a fost admis și s-a casat decizia atacată, în parte.
S-a admis apelul declarat de pârâtă și a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a respins contestația și cu privire la cererea de anulare a deciziei nr. 98 din 10 martie 2004, emisă de A.V.A.S.
Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei și au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței.
• D
| ← ICCJ. Decizia nr. 7934/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10232/2006. Civil → |
|---|
