ICCJ. Decizia nr. 4522/2006. Civil
| Comentarii |
|
La data de 25 octombrie 2000 reclamantul G.E. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recalcularea salariului pentru lunile august, septembrie, octombrie și noiembrie 1999 și să fie obligat pârâtul la acordarea unui număr de 20 solde brute neimpozabile.
Prin sentința civilă nr. 15581 din 18 decembrie 2000 Judecătoria Târgu Jiu a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârât la plata diferențelor de salariu pentru lunile august, septembrie, octombrie și noiembrie 1999, la plata unui ajutor neimpozabil de 14 solde brute stabilit în raport cu solda lunară brută din luna noiembrie 1999, a diferenței de 6 solde, toate acordate potrivit Legii nr. 138/1999 și recalculate de la data de 1 decembrie 1999, la data plății.
Tribunalul Gorj, secția civilă, prin decizia nr. 1137 din 22 martie 2001, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, a casat sentința judecătoriei și a respins acțiunea reclamantului.
împotriva deciziei, la data de 9 aprilie 2001, reclamantul G.E. a formulat contestație în anulare.
Tribunalul Gorj, secția civilă, prin decizia nr. 1794 din 27 august 2004, a admis contestația în anulare promovată de reclamant, a anulat decizia dată în recurs și a sorocit termen pentru rejudecarea recursului declarat de pârât.
Prin decizia nr. 1953 din 17 septembrie 2001 Tribunalul Gorj, secția civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 15581 din 18 decembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Jiu.
La data de 11 septembrie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 1953 din 17 septembrie 2001 a Tribunalului Gorj, secția civilă.
în motivarea recursului în anulare s-au susținut următoarele: instanța de fond a făcut o greșită aplicațiune a prevederilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., deoarece textul se referă la erorile materiale, iar nu la greșelile de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural; or, în speță, nu poate fi reținută ca întemeiată soluția de admiterea a contestației în anulare, atât timp cât se referă la aspecte ce exced sferei de aplicare a acestei căi extraordinare de atac; prin admiterea contestației în anulare și menținerea, în recurs, a sentinței judecătoriei, tribunalul a încălcat prevederile art. 4 lit. b) și art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, precum și dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, întrucât ajutoarele acordate militarilor sunt venituri asimilate salariului și nu indemnizației cu destinație specială.
S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii criticate și pe fond, respingerea contestației în anulare.
Prin adresa nr. 2714/c/10740/2001 din 28 octombrie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a precizat că recursul în anulare vizează și decizia art. 1794 din 27 august 2001 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Recursul în anulare nu este admisibil.
Deși prin recursul în anulare se susține că acesta are ca obiect decizia nr. 1953 din 17 septembrie 2001 a Tribunalului Gorj, secția civilă, în realitate, calea extraordinară de atac cuprinde critici referitoare la decizia nr. 1794 din 27 august 2001 dată de aceeași instanță de recurs asupra contestației în anularea promovată de reclamant. De altfel, între cele două decizii date de tribunal există un raport strict de determinare în sensul că soluția dată în rejudecarea recursului declarat de pârât este strict legată de soluția dată în contestație în anulare. Pe cale de consecință, soluția pronunțată în rejudecarea recursului nu poate fi reformată dacă se constată un impediment procedural de natură a face imposibilă analizarea și, prin urmare, reformarea soluției anterioare dată în contestație în anulare și la care recursul în anulare face trimitere prin intermediul motivelor formulate.
Astfel, potrivit art. 330 pct. 2 C. proc. civ., text în vigoare la data promovării recursului în anulare "Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea Ministrului Justiției, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică, iar în conformitate cu art. 3301alin. (1) din același cod, în vigoare la data introducerii recursului în anulare "în cazul prevăzut de art. 330 pct. 2, recursul în anulare se poate declara în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă".
Cum criticile din recursul în anulare vizează, în principal, soluția dată în contestație în anulare, se constată că decizia prin care s-a rezolvat această cale extraordinară de atac de retractare a rămas irevocabilă la data de 27 august 2001, hotărâre ce putea fi atacată cu recurs în anulare, potrivit textului citat, în prezent abrogat, până la data de 28 august 2002. Peste această dată, orice cale de atac a devenit inadmisibilă pentru ordinea de drept, deoarece, potrivit principiului legalității, împotriva hotărârii nu s-a mai putut exercita, prin intermediul nici unei căi prevăzute de lege, control judiciar.
Cum recursul în anulare a fost introdus la data de 11 septembrie 2002, el se privește ca inadmisibil și a fost respins în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4769/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4127/2006. Civil → |
|---|
