ICCJ. Decizia nr. 5287/2006. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 674 din 21 aprilie 2004 a respins contestația formulată de reclamanta F. Hunedoara împotriva dispoziției nr. 932/2003 emisă de Primarul Municipiului Deva în baza Legii nr. 10/2001, sentință pronunțată în contradictoriu cu pârâții Consiliul local Deva, Primăria municipiului Deva, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura județului Hunedoara și primarul municipiului Deva.
Pentru a pronunța hotărâre, instanța a reținut că reclamanta, în calitatea sa de organizație cooperatistă, este debitoare a obligației de restituire și nu persoană îndreptățită, astfel cum este definită la art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001.
Mai arată instanța că prin Legea nr. 109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum s-a stipulat restituirea, la cerere, a activelor trecute fără plată în proprietatea statului în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii și că dreptul la reparație reglementat prin legea specială s-a stins prin nesolicitarea în termenul prevăzut de lege, termen de decădere.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 1761/A din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în dosarul nr. 3884/2004.
în considerentele deciziei se arată că organizațiile cooperatiste care, în perioada ulterioară datei de 6 martie 1945, au fost organizate ca forme ale proprietății socialiste sunt nominalizate ca debitori ai obligației de restituire și nu persoane îndreptățite la restituire.
Totodată se arată că reclamanta nu a fost proprietară tabulară a apartamentului în litigiu, din cuprinsul contractului de donație rezultând că apartamentul a fost construit de fostul Sfat popular al orașului Deva, din fondurile cooperației de consum.
împotriva deciziei a declarat recurs apelanta reclamantă, neîntemeiat în drept.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., este criticată hotărârea sub următoarele aspecte:
Greșit a fost asimilată reclamanta cooperației agricole de producție, deoarece în realitate a fost și este o formă a proprietății private de grup.
Se arată că actul de donație nu trebuia anulat întrucât această cerință este impusă de art. 3 lit. c numai pentru donațiile de drept comun.
Calitatea de proprietară a imobilului reiese tocmai din actul de donație din care rezultă că apartamentul a fost construit din fondurile cooperației.
Intimata, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate și în baza probelor administrate în toate etapele procesuale, înalta Curte a reținut cele ce succed.
Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, nominalizează la art. 3 lit. c) ca fiind persoane îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, și persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945.
Legiuitorul condiționează reținerea calității de persoană îndreptățită a persoanei juridice de constatarea continuării activității în perioada ulterioară preluării bunului sau dacă activitatea sa a fost interzisă sau întreruptă, iar acesta să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că sunt una și aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă.
Instanța de apel nu a analizat dacă reclamanta și-a continuat activitatea, în sensul legii de reparație, față de conținutul înscrisurilor depuse de acesta: decizia nr. 30 din 18 februarie 1968 și cererea de înmatriculare cu anexe (fila 46 și urm. din dosarul primei instanțe).
Totodată, reținerea doar a calității de debitoare a obligației de restituire a bunurilor este greșită întrucât recurenta nu este o organizație cooperatistă în sensul legii.
Cooperația de consum este o formă de asociere de tip privat înființată după anul 1903, (Marea enciclopedie agricolă din 1923, vol. II, pag. 174, editura P.A.S.) și nu o organizație de tipul cooperativelor agricole de producție care s-au constituit prin trecerea forțată a bunurilor din proprietatea particulară a agricultorilor în proprietatea cooperativelor agricole de producție.
Totodată s-a omis a se verifica dacă reclamanta a construit apartamentul cu titlu de proprietar față de conținutul actului de donație din care rezultă că acesta a fost construit de Sfatul popular al orașului agricol Deva din fondurile cooperației de consum.
Pentru considerentele arătate, criticile întemeiate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt întemeiate.
Neîntemeiate sunt însă criticile referitoare la nulitatea donației cât timp instanța a reținut că "apărarea reclamantei în sensul că legea nu condiționează restituirea imobilelor donate în temeiul unor acte normative speciale, de admiterea acțiunii în nulitate este întemeiată".
Ca atare, motivul de recurs întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.
Față de cele ce preced, înalta Curte reținând că instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. a casat decizia.
Pentru aceleași considerente conform dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 674 din 21 aprilie 2004 a fost admis, iar hotărârea a fost desființată. Drept consecință, cauza a fost trimisă spre soluționarea fondului Tribunalului Hunedoara.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5149/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5281/2006. Civil → |
|---|
