ICCJ. Decizia nr. 6113/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 305/2004, reclamantul D.N. a chemat în judecată pe Primarul general al Municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 2117 din 16 decembrie 2003, repunerea în termenul de depunere a dovezii calității de moștenitor și a titlului de proprietate și obligarea pârâtului la soluționarea în continuare a notificării înregistrată sub nr. 1161 din 30 iulie 2001.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că a formulat notificare solicitând acordarea de măsuri reparatorii conform legii pentru terenul în suprafață de 130 mp situat în București, expropriat de la părinții săi conform Decretului nr. 138/1980, dar Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București nu l-a încunoștiințat despre modul de soluționare a notificării și nici cu privire la înscrisurile ce trebuie depuse în completare la notificarea trimisă, astfel încât, în final, cererea de despăgubiri a fost respinsă.
Reclamantul a mai arătat că, datorită handicapului de care suferă atât el, cât și soția sa, fiind surdo-muți, nu a fost în măsură să depună până la data de 24 mai 2003 actele de proprietate și certificatul de moștenitor în copii legalizate.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 607 din 21 iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 2117 din 16 decembrie 2003 emisă de Primăria Municipiului București prin Primarul general și l-a obligat pe pârât să emită o nouă dispoziție motivată privind notificarea nr. 1161/2001.
Tribunalul a reținut, pentru a pronunța această hotărâre, că soluția de respingere a notificării este nelegală, în condițiile în care reclamantul a făcut dovada, atât a dreptului de proprietate referitor la bunul imobil preluat anterior de stat, cât și a calității de moștenitor, fiind persoană îndreptățită în sensul art. 20 și urm. din Legea nr. 10/2001.
Dacă Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 ar fi apreciat că mai sunt necesare și alte acte în completare, aceasta l-ar fi încunoștiințat pe reclamant să depună acele înscrisuri, cu atât mai mult cu cât reclamantul este o persoană ce necesită protecție socială.
Primarul general al Municipiului București a declarat apel împotriva acestei sentințe, iar Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 404 din 7 martie 2005, l-a respins ca nefondat.
Decizia pronunțată a fost atacată cu recurs de Municipiul București, prin Primarul general, care, în esență, a susținut că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001. A susținut, de asemenea, că actele doveditoare ale dreptului de proprietate trebuiesc depuse odată cu notificarea sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii și nu în fața instanțelor de judecată, în cazul în care persoanele îndreptățite nu sunt mulțumite de soluționarea notificărilor, precum și că instanța de judecată are doar atribuții de control asupra procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001.
A mai arătat și că nu este culpa Primarului general al Municipiului București că reclamantul nu a înțeles să-și completeze dosarul de notificare.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, în condițiile în care, așa cum în mod corect au reținut curtea de apel și tribunalul, dacă s-ar fi apreciat de către pârât că mai sunt necesare și alte înscrisuri în completare, acest lucru făcea necesară încunoștiințarea reclamantului pentru a depune actele doveditoare, cu atât mai mult cu cât acesta, fiind o persoană cu handicap, necesită protecție socială.
în mod just tribunalul a anulat dispoziția și l-a obligat pe pârât să emită o nouă dispoziție motivată, privind notificarea, iar soluția pronunțată de curtea de apel este legală, urmând a fi menținută.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6105/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5901/2006. Civil → |
|---|
