ICCJ. Decizia nr. 6139/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 577/2004, pronunțată de Tribunalul Galați, s-a respins cererea formulată de reclamanta Z.V., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Tecuci, având ca obiect anularea dispoziției nr. 105 din 9 februarie 2004 și restituirea în natură a imobilului din Tecuci.
Instanța de fond a reținut că Legea nr. 10/2001 nu prevede posibilitatea de restituire a unui teren echivalent în intravilanul orașului Tecuci.
S-a mai reținut că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită, fiind succesoarea lui R.C.M.L., care la rândul ei l-a moștenit de la R.E., proprietarul imobilului ce formează obiectul notificării.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 110A din 24 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, care a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în sensul că pentru imobilele expropriate măsurile reparatorii prin echivalent constau numai în acordarea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.
în considerentele deciziei se mai precizează că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta Z.V.
Recurenta arată că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în loc de art. 11 alin. (9) din lege și, de asemenea, își găsesc aplicare și dispozițiile art. 9 alin. (2) din aceeași lege, fiind îndreptățită la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite.
Intimata Primăria municipiului Tecuci a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Din lucrările dosarului rezultă că prin Decretul nr. 281/1968, a fost expropriat terenul în suprafață de 2311 mp, situat în Tecuci .
Exproprierea s-a făcut de la R.E., care deținea imobilul în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 935/1926 și transcris sub nr. 1688/1926 de Tribunalul Tecuci.
în urma decesului lui R.E., succesoare a rămas R.C.M.L., conform certificatului de moștenitor nr. 191/1979 eliberat de notariatul de Stat sector 3 București.
Reclamanta este succesoarea lui R.C.M.L., decedată la data de 19 ianuarie 1988, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 76/2002.
Notificarea reclamantei a fost respinsă prin dispoziția nr. 105/2004, cu motivarea că reclamanta nu are calitate de moștenitoare a proprietarului imobilului revendicat.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au constatat că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită, însă au respins cererea sa de anulare a dispoziției nr. 105/2004 reținând că reclamanta nu dorește titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, ci acordarea în compensare a unui teren echivalent din punct de vedere cantitativ cu cel care a fost expropriat în intravilanul municipiului Tecuci.
Decizia atacată este dată cu aplicarea greșită a art. 11 din Legea nr. 10/2001 și fără ca instanța să stabilească deplin situația de fapt, în raport de care să se poată aplica prevederile acestui text.
Imobilul proprietatea recurentei-reclamante fiind preluat de stat prin expropriere, în cauză este incident art. 11 din Legea nr. 10/2001, care în redactarea anterioară modificării textului prin Legea nr. 247/2001, stabilea măsurile reparatorii ce se acordau în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupau funcțional întregul teren, cum este cazul în speță. Cu privire la acordarea măsurii reparatorii prin compensare cu alte bunuri, existau prevederi în art. 11 alin. (9), care făcea trimitere la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
în prezent, art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Articolul 26 alin. (1) din Legea, republicată acordă prioritate măsurii reparatorii constând în acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii, deoarece textul prevede că propunerea de a fi acordate despăgubiri se face numai "în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
în speță, terenul expropriat nu poate fi restituit în natură, pe el construindu-se un liceu, însă față de textele citate, este necesar să se verifice susținerea recurentei că există teren disponibil ce poate fi acordat de intimata-pârâtă în compensare, prin administrarea probei cu înscrisuri sau a altor probe necesare pentru stabilirea acestei împrejurări.
întrucât la instanța de apel nu s-au administrat probe pentru stabilirea exactă a situației de fapt, în temeiul art. 314 C. proc. civ. a fost admis recursul, a fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6132/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5982/2006. Civil → |
|---|
