ICCJ. Decizia nr. 5775/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 160 din 23 februarie 2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantele C.M. și A.M.D. împotriva deciziei nr. 143 din 2 iulie 2004 emisă în baza Legii 10/2001 de pârâta SN P. SA.
în considerentele sentinței s-a reținut că terenul în suprafață de 2500 mp situat în Moinești pentru care reclamantele au solicitat despăgubiri bănești a aparținut autorului lor C.I. și a fost expropriat prin Decretul nr. 22 din 1 februarie 1980 de la fostul CAP Poduri, județul Bacău, în prezent fiind ocupat de lucrări de investiții ce aparțin pârâtei.
în cauză sunt incidente dispozițiile art. 39 din Legea 18/1991 coroborate cu cele ale art. 16 și art. 17 din Legea 1/2000, nefiind posibilă acordarea unor măsuri reparatorii prin Legea 10/2001. Reclamantele au formulat cereri în baza Legii 18/1991, ce nu au fost soluționate, însă terenul, extravilan, a fost expropriat de la fosta CAP Poduri și nu de la autorul reclamantelor, iar față de împrejurarea că nu s-a putut reconstitui dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, recurentele puteau solicita un alt teren sau despăgubiri în baza Legii 18/1991.
S-a mai reținut că potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001 reclamantele nu pot beneficia de măsurile reparatorii instituite de această lege întrucât terenul se află în extravilanul orașului Moinești.
împotriva sentinței au declarat apel reclamantele C.M. și A.M.D. susținând că în mod greșit s-a reținut că terenul a fost expropriat de la fosta CAP Poduri, în realitate acesta a fost preluat fără titlu în anul 1953, înainte de cooperativizare, astfel încât intră sub incidența dispozițiilor Legii 10/2001. Apelantele au mai susținut că terenul este situat în intravilanul orașului Moinești, în speță nefiind aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001, care se referă doar la terenurile agricole și forestiere.
în apel s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză topografică pentru stabilirea regimului juridic, intravilan sau extravilan al terenului, care a concluzionat că, în prezent, terenul este situat în intravilanul localității Moinești.
Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, prin decizia nr. 189 A din 12 iulie 2006 a respins apelul ca nefondat reținând că terenul a fost un teren agricol, situat în extravilan încă de la de la data la care a intrat în patrimoniul autorului reclamantelor prin actul de partaj voluntar încheiat la 15 iulie 1889, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001. Concluzia expertului, potrivit căreia în prezent, terenul se află în intravilanul localității nu este relevantă, întrucât edificator în calificarea categoriei de folosință nu este momentul soluționării prezentei cauze, ci momentul preluării sau al depunerii notificării.
La dosar nu s-a depus nici o dovadă din care să rezulte că la momentul notificării terenul era situat în intravilan, iar la momentul exproprierii, respectiv anul 1980, terenul se afla în afara perimetrului construibil al localității Poduri. De asemenea, nu s-au administrat probe în dovedirea temeiului legal și al datei la care terenul a fost inclus în intravilanul localității Moinești.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantele C.M. și A.M.D., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că potrivit concluziilor raportului de expertiză terenul, încă de la data preluării în proprietatea statului, a fost situat în intravilanul localității, de asemenea, în extrasul din registrul agricol apare ca fiind situat în vatra satului, astfel încât, în mod greșit s-a reținut incidența dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001.
Recursul este nefondat.
Analizând lucrările dosarului s-a constatat că terenul în litigiu a fost expropriat de la fosta CAP Poduri prin Decretul nr. 22/1980 în vederea amplasării unui depozit de reziduuri petroliere. La momentul exproprierii terenul era situat în afara perimetrului construibil al localității și se afla în proprietatea CAP Poduri (art. 2 din Decretul 22/1980). înainte de cooperativizare terenul a aparținut autorului reclamantelor conform actului de partaj voluntar încheiat la 15 iulie 1898. La fila 33 a dosarului de fond s-a depus și extrasul din registrul agricol prin care se atestă că în perioada 1951-1955 autorul reclamantelor, C.C., a figurat înscris cu 0,90 ha teren arabil, cu mențiunea că suprafața de 0,35 ha este scăzută, fiind preluată de S.P.
Conform procesului verbal încheiat la 16 ianuarie 2002 ( fila 60 a dosarului de fond), ca urmare a notificării reclamantelor, la data respectivă, terenul era situat la limita intravilanului orașului Moinești.
Raportul de expertiză efectuată în cauză a concluzionat că, în prezent, terenul în litigiu face parte din intravilanul localității Moinești, județul Bacău, însă aceste concluzii nu sunt relevante în cauză din moment ce nu stabilesc cu exactitate regimul juridic al terenului la data preluării abuzive sau la cea a formulării notificării. In cauză nu au fost depuse probe pertinente din care să rezulte cu certitudine momentul schimbării regimului juridic la terenului, ci doar adresa Primăriei Moinești nr. 1735/2006 prin care se precizează că terenul a fost inclus la data de 30 septembrie 2003 în intravilanul municipiului Moinești ca urmare a Hotărârii Consiliului Local Moinești, însă din înscrisurile administrate, menționate mai sus, s-a dovedit că până la data formulării notificării terenul a fost situat în extravilanul localității.
Având în vedere regimul juridic al terenului, în mod corect instanța de apel a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia este reglementată de Legea 18/1991 și, ca atare, nu se mai poate cere acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 din această lege.
De altfel, autorul reclamantelor, după intrarea în vigoare a Legii 18/1991 a urmat procedura prevăzută de aceasta, care s-a finalizat prin emiterea titlului de proprietate, depus în copie la fila 81 a dosarului de fond, pentru suprafața de de 2,56 ha pe teritoriul localității Poduri. Terenul în litigiu a fost și el revendicat la acea dată astfel cum rezultă din adresa comunei Poduri nr. 3922 din 21 iulie 2004.
Pentru aceste considerente, decizia recurată este privită ca fiind legală și temeinică și în consecință a fost respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5702/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5783/2007. Civil → |
|---|
