ICCJ. Decizia nr. 6184/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6184/2007
Dosar nr. 16618/3/2004
Şedinţa publică din 1 octombrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 440 din 22 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă contestaţia formulată de reclamanta N.V.V. în contradictoriu cu intimata SC V. SA şi, în consecinţă, s-a anulat Decizia nr. 1 din 9 decembrie 2004, constatându-se dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent asupra cotei de 30% din terenul în suprafaţă de 5151,85 mp, intimata fiind obligată să emită o nouă decizie de acordare i măsurilor reparatorii.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că reclamanta a fac ui dovada de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, fiind legata a universală de pe urma defunctei V.E., care la rândul ei, l-a moştenit pe V.M.; acesta din urmă a deţinut 30% din capitalul social al fostei S.C.N. T. Filaret, societate care, potrivit actului de vânzare-cumpărare a dobândit în proprietate suprafaţa de 5151,85 mp, potrivit expertizei întocmită în cauză.
S-a mai reţinut că nu este posibilă restituirea în natură, deoarece terenul este afectat de construcţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 579 din 30 noiembrie 2006 a admis apelul formulat de SC V. SA împotriva sentinţei nr. 440 din 22 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a obligat intimata să emită o nouă decizie cu propunere de despăgubiri şi să înainteze Decizia însoţită de situaţia juridică a imobilului şi întreaga documentaţie - Secretariatului Comisiei Centrale.
A fost păstrată dispoziţia hotărârii cu privire la anularea deciziei din 9 decembrie 2004.
Instanţa de apel a reţinut că la data formulării notificării, terenul in litigiu se afla în proprietatea SC V. SA, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză, părţile nefăcând obiecţiuni la concluziile acesteia. Prin urmare, concluziile fac parte din adevărul judiciar stabilit de către instanţă.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la împrejurarea că, terenul a in crai legal în patrimoniul SC V. SA şi că la data efectuării expertizei nu se afla la această societate, expertul neţinând cont de actele depuse, instanţa a reţinut ca nerelevante criticile pe de o parte, iar pe de altă parte ca nefondat.
Este adevărat, că terenul a intrat în proprietatea intimatei, dar acest aspect nu exclude dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii, împrejurare faţă de care critica este lipsită de relevanţă.
Cu privire la faptul că terenul nu se mai afla în proprietatea SC V. SA la momentul întocmirii expertizei, aspect de care nu s-a ţinut cont, critica este nefondată, important fiind momentul la care s-a făcut notificarea. înstrăinarea terenurilor ulterioară nu mai prezintă nicio relevanţă.
Nefondată s-a reţinut şi critica privind inadmisibilitatea cererii ele acordare a despăgubirilor, în condiţiile în care ar exista posibilitatea restituirii în natură a imobilului. Sub acest aspect, prin expertiză s-a stabilit că terenul se află în incinta societăţii şi că, chiar dacă nu este afectată de construcţii, fiind legal intrat în patrimoniul acesteia, contestatoarea are dreptul numai la măsuri reparatorii.
Singura critică fondată s-a reţinut a fi cea cu privire la dispoziţiile legale aplicabile speţei. Astfel, instanţa de apel a considerat că sunt incidente prevederile din Titlul VII, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, art. 18 lit. a) şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, dispoziţii în raport de care contestatoarea este îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent şi societatea are obligaţia de a emite o decizie prin care să propună măsurile reparatorii şi să înainteze Decizia cu actele însoţitoare Comisiei centrale.
Împotriva ultimei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta N.V.V., pe care a criticat-o prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticii, se învederează că hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece instanţa nu a ţinut cont de acest text, raportat la situaţia de fapt.
Se mai arată că privatizarea ce a avut loc ulterior a fost abuzivă, ca de altfel şi vânzările ulterioare, aspecte ce evidenţiază culpa societăţii.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Fără nici un dubiu s-a stabilit că, terenul a cărui retrocedare se solicită, face parte din SC V. SA, aceasta având calitatea de unitate deţinătoare, obligată să procedeze la reparaţie, potrivit Legii nr. 10/2001, terenul fiind identificat prin expertiza întocmită de inginer B.I. (filele 137-139 dosar fond).
Prin Decizia recurată, nu s-a interpretat greşit materialul probator şi nici dispoziţiile legale aplicabile, ceea ce nu impune reanalizarea întregului material probator, aspect care nu poate face obiectul controlului judiciar în recurs.
În cauză a fost efectuată expertiza, prin care s-a identificat terenul şi împotriva căreia niciuna dintre părţi nu a formulat obiecţiuni.
S-a stabilit că, terenul în litigiu s-a aflat la data notificării în proprietatea intimatei, a intrat legal în proprietatea acesteia, împrejurare faţă de care reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Prin expertiză, s-a stabilit că terenul se află în incinta SC V. SA Bucureşti, având o suprafaţă de 5151,85 mp, pe o parte din el fiind edificată o construcţie, iar cealaltă suprafaţă este aferentă cantinei, situaţie în care nu poate fi restituit în natură.
Este adevărat că, potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001 „imobilele terenuri şi construcţii preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţit.:, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare".
Terenul a intrat în mod legal în patrimoniul intimatei, stabilindu-se prin expertiză, că se află în incinta sediului societăţii şi chiar dacă nu este afectată de construcţii, nu poate fi restituit în natură, prin amplasamentul său făcându-se posibilă funcţionarea societăţii intimate (prin accesul la cantină şi la celelalte puncte de lucru).
Potrivit dispoziţiilor din Titlul VII art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005. art. 18 lit. a) şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, recurenta are dreptul numai la măsuri reparatorii, aşa cum s-a stabilit prin hotărârea instanţei de apel, ia; intimata, după emiterea deciziei cu propunerea măsurilor reparatorii înaintează Decizia cu actele însoţitoare Comisiei centrale.
Critica fiind nefondată, faţă de considerente expuse, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta N.V.V. împotriva deciziei nr. 579 din 30 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6189/2007. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6187/2007. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
