ICCJ. Decizia nr. 6189/2007. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6189/200.
Dosar nr. 30533/1/2005
Şedinţa publică din 1 octombrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 4917/2004, B.I. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata sumei de 310.000 EURO cu titlu de despăgubiri din care 250.000 EURO cu titlu de daune morale, 50.000 EURO cu titlu de daune materiale şi 10.000 EURO cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că a fost trimis în judecată împreună cu inculpatul D.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi art. 289 şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 773 din 4 septembrie 2002 a Judecătoriei Caracal a fost condamnat la 2 ani închisoare în baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi la 2 ani închisoare în baza art. 291 teza 1 C. pen. urmând ca în baza art. 33 C. pen. să execute pedeapsa cea mai mare de 2 ani închisoare. Totodată s-a dispus achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. în baza art. 1 lit. d) C. pen.
Fiind arestat preventiv la 9 mai 2002, prin sentinţa penală nr. 773 din 4 septembrie 2002 s-a dispus punerea de îndată în libertate în temeiul art. 350 C. proc. pen.
Împotriva acestei din urmă sentinţe au declarat apel atât inculpaţii cât şi Parchetul Caracal, judecarea apelului fiind strămutată de Curtea Supremă de la Tribunalul Olt la Tribunalul Argeş.
Tribunalul Argeş, prin Decizia penală nr. 495 din 11 noiembrie 2003 a respins apelul Parchetului, a admis apelul inculpatului, fiind achitat şi pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 289 şi art. 291 în baza în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d).
Recursul declarat de Parchetul Argeş în contra deciziei mai sus menţionate a fost respins ca nefondat, prin Decizia penală nr. 161/R din 6 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, astfel că soluţia de achitare a petentului B.I. a rămas definitivă şi irevocabilă.
Motivat de faptul că petentul a fost arestat pe nedrept pe o perioadă de 4 luni a solicitat ca Statul Român să fie obligat la repararea pagubei suferite , avându-se în vedere perioada privării de libertate şi a consecinţelor ce s-au produs asupra persoanei şi familiei sale.
In drept au fost invocate dispoziţiile art. 504 C. proc. civ.
Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Olt a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul Olt prin sentinţa civilă nr. 66 din 15 februarie 2005 a admis în parte acţiunea şi a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la 109.958.040 lei daune materiale şi la 100.000.000 lei daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada calităţii procesuale active, în sensul că a fost arestat, cercetat, judecat şi condamnat pentru trei infracţiuni şi pentru care ulterior a fost achitat, că în perioada suspendării dreptului de a efectua expertiză a suferit un prejudiciu de 109.958.040 lei, apreciind cuantumul daunelor morale la suma de 100.000.000 lei ca o consecinţă a traumelor psihice suferite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, atât reclamantul B.I. cât şi pârâtul Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P. Olt.
În apelul său, reclamantul B.I. a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul nepronunţării asupra capătului de cerere privind cuantumul cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 EURO.
De asemeni, hotărârea apelată a fost criticată şi sub aspectul cuantumului daunelor morale în ceea ce priveşte criteriile avute în vedere la determinarea daunelor, cât şi sub aspectul cuantificării acestor criterii.
În apelul său, pârâtul Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P. Olt a criticat hotărârea sub aspectul greşitei obligări la despăgubiri materiale raportat la faptul că reclamantul nu avea o activitate cu caracter permanent.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia civilă nr. 2714 din 19 octombrie 2005 a admis apelul declarat de reclamantul B.I., a schimbat în parte sentinţa în sensul că a majorat cuantumul daunelor morale la suma de 100.000 RON, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei. Totodată a respins apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut, cu privire la apelul reclamantului B.I. că din întreg materialul probator cu privire la prejudiciul moral suferit de reclamant că sunt suficiente argumente pentru majorarea cuantumului despăgubirilor morale.
Cu privire la acordarea cuantumului cheltuielilor de judecată s-a reţinut că acestea nu au fost dovedite.
Faţă de apelul pârâtei D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanţelor Publice instanţa de apel a reţinut că motivele invocate sunt simple supoziţii, iar afirmaţia că instanţa nu a motivat în fapt hotărârea nu a putut fi reţinută ca temeinică, întrucât instanţa de fond şi-a motivat în fapt şi în drept hotărârea.
Nemulţumiţi fiind de soluţia pronunţată de instanţa de apel, reclamantul B.I. şi pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor au declarat în termen legal recurs.
Recurentul - reclamant B.I. a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
· hotărârea recurată este dată cu greşita aplicare a legii deoarece la dosar a fost depusă chitanţa fiscală eliberată de avocatul ales privind cheltuielile de judecată în valoare de 50.000.000 lei (5000 RON);
· instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, referindu-se la raportul de expertiză contabilă depus la dosar din care rezultă că reclamantul desfăşura cu caracter permanent activitatea de expert, iar instanţa greşit nu a obligat pârâta la plata despăgubirilor materiale indexate cu indicele de inflaţie pentru întreaga perioadă cât i-a fost ridicat dreptul de a practica profesia de expert tehnic;
· instanţa de apel nu a ţinut cont la pronunţarea hotărârii de sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul privind pe D.N., trimis în judecată împreună cu reclamantul, în acelaşi dosar, pentru aceleiaşi fapte, achitat prin aceleiaşi hotărâri, apărat de acelaşi avocat, iar între cuantumul acordat acestuia de 250.000 RON este o diferenţă prea mare.
Recurentul - pârât Ministerul Economiei şi Finanţelor critică soluţia instanţei de fond din perspectiva faptului că principiul reparării integrale a pagubei împiedică acordarea cu titlu de despăgubiri a unei sume mai mari nejustificate în raport cu întinderea prejudiciului real suferit, instituţia răspunderii delictuale neputându-se transforma într-un izvor de îmbogăţire fără temei a celor ce pretind dezdăunări.
Verificând legalitatea hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a admite recursul reclamantului B.I. însă numai sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Astfel, este de observat că la fila 22 dosar apel se află chitanţa nr. 228041801 din 6 iulie 2005 prin care B.I. a achitat onorariu avocat în cuantum de 50.000.000 lei, înscris care a fost ignorat de către instanţa de apel.
Cu privire la motivul invocat de recurentul - reclamant, şi anume incidenţa pct. 10 din art. 304 C. proc. civ., acesta se priveşte ca nefondat, întrucât acest articol nu mai constituie motiv de critică la această dată, fiind abrogat prin Legea nr. 219/2005, deci înainte de pronunţarea hotărârii recurate.
De asemeni celelalte critici nu pot fi primate ca fondate, faţă de împrejurarea că sunt invocate motive de netemeinicie şi nu de nelegalitate astfel cum prevăd expres şi limitativ dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, Înalta Curte observă că motivele invocate prin art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu se confirmă, întrucât atât sentinţa fondului cât şi Decizia pronunţată în apel sunt motivate temeinic atât în drept cât şi în fapt.
Pentru cele de mai sus, Înalta Curte în temeiul art. 314 C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de reclamant, a modifica Decizia nr. 2714 din 19 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, în sensul de a obliga pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor şi la plata sumei de 5000 lei, cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale deciziei.
Întrucât motivele de recurs invocate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice sunt nefondate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGE
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 2714 din 19 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o modifică în parte , în sensul că obligă pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor şi la plata sumei de 5000 lei, cheltuieli de judecată, menţinând restul dispoziţiilor.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva aceleiaşi hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6191/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6184/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
