ICCJ. Decizia nr. 6187/2007. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6187/2007
Dosar nr. 19906/1/2005
Şedinţa publică din 1 octombrie 2007
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 1447 din 6 septembrie 2001 a Tribunalului Sălaj a fost admisă în parte plângerea formulată de reclamanta B.A.R. în contradictoriu cu pârâţii Staţiunea de Dezvoltare Pomicolă Zalău, Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Zalău, Primarul Municipiului Zalău şi Autoritatea Domeniilor Statului ş, în consecinţă, s-a constatat că terenurile înscrise în C.F. 2553 şi 4046 Zalău, nr.top 802, 803, 2404, 2412, 2414, 2415, 2416, 2421/a şi 2422 au fost preluate abuziv de Statul Român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi a fost obligat Primarul municipiului Zalău să emită dispoziţie de restituire în natură a imobilelor descrise.
A fost respins capătul de cerere privind notarea acţiunii în C.F. până la soluţionarea definitivă şi au fost obligaţi pârâţii Staţiunea de Dezvoltare Pomicolă Zalău şi Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Zalău în solidar să plătească reclamantei suma de 10.067.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, terenul înscris în C.F. 4046 şi 2553 de evidenţă Zalău, a fost preluat abuziv de la proprietarii tabulari B.G. şi B.F., situaţie care se încadrează în prevederile art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001.
În baza acestui act normativ, reclamanta a înaintat notificare Primarului municipiului Zalău, iar urmare a răspunsului nr. 18740 din 28 noiembrie 2002, în care se menţionează că imobilul solicitat este deţinut de către Staţiunea de Dezvoltare Pomicolă Zalău, a notificat această unitate deţinătoare.
La rândul său, unitatea notificată a comunicat reclamantei că, în baza Protocolului nr. 12130 din 21 martie 2002 a predat Administraţiei Domeniilor Statului o suprafaţă de 783 ha teren, iar aceasta din urmă a predat Primăriei municipiului Zalău o suprafaţă de 445 ha teren, în care se află şi terenurile în litigiu.
La data notificării, 21 august 2001, imobilele în litigiu se aflau în proprietatea Statului Român şi în administrarea Staţiunii de Dezvoltare Pomicolă Zalău, astfel că Primarul municipiului Zalău avea obligaţia legală, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.
În ceea ce priveşte capătul de cerere pentru notarea acţiunii în C.F., instanţa a reţinut că o asemenea cerere trebuie depusă la Biroul de Carte Funciară, potrivit reglementărilor cuprinse în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Consiliul Local al Municipiului Zalău şi Primarul municipiului Zalău, care au solicitat schimbarea hotărârii, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa a acordat plus petita.
Astfel, la data de 25 iunie 2004, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul obligării unităţii deţinătoare să emită decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; fără să ţină seama de această precizare, instanţa s-a pronunţat asupra tuturor cererilor din acţiunea introductivă, încălcând astfel principiul disponibilităţii.
În raport de obiectul cererii precizate, s-a arătat că instanţa avea obligaţia să cerceteze care este unitatea deţinătoare şi să dispună numai obligarea ei la soluţionarea notificării prin emiterea deciziei.
Sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie şi nelegalitate datorită modului în care instanţa a stabilit unitatea deţinătoare a imobilului şi a modului în care a stabilit obligaţia de a plăti cheltuielile de judecată.
S-a arătat că, la data notificării, persoana juridică deţinătoare a terenului era Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Zalău şi că exproprierea s-a făcut în favoarea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor Statului, pârâtul Municipiului Zalău, nefiind vreodată deţinătorul imobilului notificat.
Reclamanta a precizat că, pârâţii au calificat greşit calea de atac drept recurs, deoarece în raport cu prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, calea de atac este aceea a apelului.
În ceea ce priveşte calificarea căii de atac, având în vedere obiectul cauzei, cerere de restituire a imobilului în baza Legii nr. 10/2001, curtea apreciază că este apel.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 13/A din 17 ianuarie 2005 a admis în parte apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Zalău şi Primarul municipiului Zalău împotriva sentinţei civile nr. 1447 din 6 septembrie 2004 a Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat menţiunea privind restituirea în natură.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor şi obligaţi apelanţii să plătească intimatei B.A.R. suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că, reclamanta a solicitat ca pârâţii care deţin imobilul în litigiu să îl restituie în natură, iar prin precizarea ulterioară a solicitat numai obligarea unităţii deţinătoare să se pronunţe prin decizie motivată asupra cererii de restituire în natură, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin probele administrate s-a dovedit cu prisosinţă că la data notificării, 28 august 2001, terenurile în litigiu se aflau în proprietatea Statului Român şi în administrarea Staţiune de Cercetare şi Producţie Pomicolă Zalău, astfel că potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Primarul municipiului Zalău avea obligaţia să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra notificării.
În ceea ce priveşte obligarea părţilor la plata cheltuielilor de judecată, Curtea a reţinut că apelanţii se află în culpă procesuală, în sensul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
S-a avut în vedere că Statul Român este deţinătorul terenului revendicat din 27 februarie 2003, dată la care s-a realizat preluarea de la Agenţia Domeniilor Statului.
Astfel, faţă de data promovării acţiunii - 17 mai 2004 - raportat la dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare era obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură, situaţie în care obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată s-a reţinut a fi legală.
Împotriva deciziei nr. 13/A/2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, în termen legal au declarat recurs pârâţii Primarul municipiului Zalău şi Consiliul local al municipiului Zalău.
În dezvoltarea cererii de recurs, pârâtul, Primarul municipiului Zalău critică hotărârea recurată prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, deşi s-a identificat corect persoana juridică deţinătoare a imobilului solicitat prin notificarea din 2 august 2001 în persoana Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Zalău, a obligat totuşi Primarul să emită dispoziţia de restituire în natură a imobilelor notificate.
Se mai susţine că, s-a ajuns la această concluzie eronată, prin aprecierea greşită a împrejurării că, Statul Român este reprezentat prin Consiliul local al municipiului Zalău şi nu s-a făcut o distincţie între modul de aplicare a legilor fondului funciar şi a Legii nr. 10/2001.
Deşi, ca urmare a admiterii apelului, a fost înlăturată dispoziţia privind restituirea în natură a imobilelor, s-au menţinut totuşi celelalte dispoziţii.
Raportat la obiectul litigiului, greşita aplicare a legii la împrejurările de fapt ale pricinii deduse judecăţii, care au fost pe deplin stabilite, se pretinde a consta în nediferenţierea dintre proprietatea Statului Român administrată în teritoriu prin Agenţia Domeniilor Statului şi Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Zalău şi proprietatea unităţii administrativ-teritoriale, administrată prin consiliul local, confundându-se astfel atribuţiile conferite primarului de Legea nr. 10/2001, cu cele ale detentorului (administratorului) imobilelor solicitate în temeiul acestei legi.
Mai precizează recurentul, că terenul ce face obiectul prezentului litigiu nu a fost solicitat în baza legilor fondului funciar (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000), neregăsindu-se în suprafaţa de teren predată de Agenţia Domeniilor Statului către Comisia locală de fond funciar.
Şi în raport de acest aspect s-a făcut o greşită aplicare a legii, întrucât Primarul, în calitate de preşedinte al Comisiei locale de fond funciar are cu totul alte atribuţiuni, faţă de cele conferite de Legea nr. 10/2001, în calitate de reprezentant legal al unităţii deţinătoare.
Recurentul Consiliul local al municipiului Zalău, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederează că, prin hotărârea recurată s-a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu are calitate procesuală în litigiile ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001 şi, pe cale de consecinţă nu i se putea reţine o culpă procesuală pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Prin hotărârea recurată, corect s-a reţinut că reclamanta, prin cererea formulată a solicitat ca pârâţii care deţin imobilul să fie obligaţi să i-1 restituie în natură. Ulterior aceasta a precizat că solicită numai obligarea unităţii deţinătoare să se pronunţe prin decizie motivată asupra cererii sale.
La data de 28 august 2001, când a formulat notificarea, terenul în litigiu, aşa cum s-a dovedit, se afla în proprietatea Statului Român şi în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Zalău.
Faţă de această împrejurare, în conformitate cu cerinţele art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, singurul care avea obligaţia să emită o dispoziţie motivată cu privire la cele solicitate prin notificare era Primarul.
Astfel, este evident că instanţa nu a făcut nicio confuzie între atribuţiile conferite Primarului de Legea nr. 10/2001 şi cele ale detentorului imobilului, sub acest aspect critica recurentului fiind nefondată.
Referitor la obligarea Consiliului local al municipiului Zalău la plata cheltuielilor de judecată, fiind chemat în judecată în calitate de pârât pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă şi având în vedere atributiunile acestui organ deliberativ în privinţa domeniului privat al statului, corect s-a reţinut culpa sa procesuală şi s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, criticile formulate de pârâţi sunt nefondate şi pentru considerentele expuse, urmează ca recursurile acestora să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii Primarul municipiului Zalău şi Consiliul local al municipiului Zalău împotriva deciziei nr. 13/A din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6184/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6170/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
