ICCJ. Decizia nr. 6195/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6195/2007
Dosar nr. 1880/100/2006
Şedinţa publică din 1 octombrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1092 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului Maramureş s-a respins plângerea formulată de T.E. împotriva pârâtului Municipiul Baia Mare prin Primar.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin dispoziţia nr. 4900/2005, emisă de Primarul Municipiului Baia Mare s-a respins cererea pentru restituirea în natură sau. acordarea de măsuri reparatorii în echivalent privind imobilul teren în suprafaţă de 0,25 ha, situat în Baia Mare, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al antecesorilor reclamanţilor.
Prin aceeaşi dispoziţie s-a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri potrivit dispoziţiilor legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilele imposibil de restituit în natură, casă de locuit şi anexe, care au fost demolate.
În motivarea cererii privind respingerea celor solicitate, pârâta a învederat că, în anul 1965 T.I. (antecesorul reclamantului T.E.) a cumpărat de la numita D.L. proprietatea faptică a imobilelor casă şi teren în suprafaţă de 4800 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat la acea dată. In anul 1966, deoarece D.L. nu era proprietară de C.F. a imobilelor înstrăinate, numitul T.I. a încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu numiţii G.S., R.F., T.P., G.V., titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu conform Registrului de reformă agrară, cât şi cu vânzătoarea iniţială D.L., fiind inserată în contract suprafaţa de 5400 mp; în anul 1983, la cererea numitului T.I., prin încheierea notariatului de Stat Baia Mare din 7 februarie s-a dispus deschiderea colii funciare pentru G.S. C.F. 1660, top.2822/103 cu suprafaţa de 1079 mp, R.F. C.F. 1660, top.2822/104 cu suprafaţa de 1079 mp, T.P. C.F. 1660, top.2822/105 cu suprafaţa de 1079 mp şi G.V. C.F. 1660, top. 2822/106 cu suprafaţa de 1079 mp.
S-a constatat că suprafaţa însumată a celor patru numere top., ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare este de 0,43 ha. Pe de altă parte, s-a avut în vedere că, chiar în notificarea formulată de petenţi s-a menţionat faptul că, iniţial antecesorul lor a cumpărat terenul în discuţie de la D.L. şi că ulterior a fost nevoit să încheie un nou contract de vânzare-cumpărare pentru acelaşi imobil cu numiţii G.S., R.F., T.P., G.V., titularii dreptului de proprietate asupra terenului în urma Reformei agrare din anul 1921, T.I. cumpărând astfel de două ori acelaşi teren.
Faţă de starea de fapt expusă şi argumentele pârâtei în dispoziţia emisă, s-a constatat că acestea concordă în parte, singura neconcordanţă fiind în privinţa suprafeţei de 2500 mp, pentru care trebuie stabilit dacă i se cuvine sau nu celui care a solicitat-o.
In acest scop, prin adresa nr. 23964/2001, emisă de Primăria Baia Mare s-a precizat că terenul situat în str. , în suprafaţă de 223 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 175/1985, conform procesului-verbal nr. 200/1985 contra sumei de 901 lei.
Prin adresa nr. 23641/2001, emisă de Primăria Baia Mare, suprafaţa de 744 mp, situată la aceeaşi adresă, a fost expropriată prin Decret nr. 253/1987, iar potrivit procesului-verbal nr. 215/1987 s-a acordat proprietarului o despăgubire în sumă de 1674 lei.
Numitul T.I. a recunoscut că pentru casa demolată şi suprafaţa de teren de 335 mp a primit despăgubiri în cuantum de 39000 lei.
Oferta Comisiei Locale Baia Mare de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru restituirea prin echivalent a casei situate în Baia Mare, a fost în valoare de 385 000 000 lei, sub formă de titluri de valoare sau acţiuni, sumă ce reprezintă actualizarea celei de 39000 lei primită de către antecesorul reclamantului.
Pentru terenurile expropriate în suprafeţe de 744 mp în anul 1987 şi 223 mp în anul 1985 s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 1674 lei şi respectiv de 901 lei.
Petentul nu a solicitat actualizarea acestor sume stabilite cu titlul de despăgubiri ca urmare a exproprierilor, oferta fiind făcută numai pentru actualizarea despăgubirii în sumă de 39000 lei, încasată de antecesorul său.
Însumând suprafeţele expropriate ale imobilului situat în Baia Mare, s-a ajuns la totalul de 1300 mp (123 mp expropriaţi în baza Decretului nr. 175/1985, 744 mp prin Decret nr. 253/1987 şi 335 mp teren plus casă demolată pentru care s-a făcut oferta despăgubirilor actualizate ).
Pentru suprafaţa de 0,43 ha teren, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Suprafaţa totală expropriată de la antecesorul reclamantului este de 5600 mp, iar din contractul de vânzare-cumpărare, încheiat la 18 februarie 1966 rezultă că a cumpărat 5400 mp şi nu 68 ari, aşa cum a pretins prin cerere.
Prin apelul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul a învederat că antecesorul său T.I. a deţinut şi folosit suprafaţa totală de 68 ari (6800 mp), iar în baza legilor fondului funciar i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru 43 ari, rămânând nerestituită suprafaţa de 25 ari (2500 mp).
Prin Decizia nr. 96/A din 10 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul T.E. împotriva sentinţei civile nr. 1092 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului Maramureş.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că, reclamantul prin notificarea adresată pârâtului a solicitat restituirea în natură a diferenţei de 0,25 ha teren, rezultată dintre suprafaţa totală pe care a deţinut-o antecesorul său de 0,68 ha şi cea de 0,43 ha, teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 şi despăgubiri pentru construcţiile demolate.
Notificarea a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 4900 din 28 octombrie 2005, emisă de Primarul Municipiului Baia Mare, menţinută de către instanţa de fond, în sensul celor arătate anterior.
Pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, reclamantul a depus trei convenţii de vânzare-cumpărare, încheiate sub semnătură privată de către antecesorul său T.I.
Iniţial, prin convenţia încheiată la 7 noiembrie 1965, T.I. a cumpărat de la vânzătoarea D.L. imobilul situat în Baia Mare, reprezentând grădină în suprafaţă de 6800 mp.
Deoarece D.L. nu era proprietara tabulară a imobilului înstrăinat, antecesorul reclamantului a încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu numiţii D.L., G.S., R.F., T.P., G.V., având ca obiect imobilul situat la adresa de mai sus, compus din casă cu anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 5400 mp.
Prin încheierea de C.F. nr. 275 din 7 februarie 1983 a Notariatului de Stat Judeţean Maramureş s-a dispus deschiderea unei coli de carte funciară pentru imobilele primite de ultimii patru vânzători prin Reforma agrară, cu nr. de carte funciară, nr. top. şi suprafaţă pentru fiecare.
Suprafaţa totală evidenţiată în cartea funciară a fost de 4316 mp, iar de la T.I. s-a expropriat în favoarea statului suprafaţa de 3460 mp, prin Decret nr. 353/1981 suprafaţa de 223 mp, prin Decret nr .253/1987 - suprafaţa de 744 mp, precum şi suprafaţa de câte 1079 mp de la T.P. şi R.F.
Prin hotărârea nr. 1533 din 30 august 2001 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii fondului funciar Maramureş s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului pentru 0,43 ha teren, fiind pus în posesie la 6 02 2002.
Faţă de cele expuse, corect a reţinut instanţa de fond că pentru suprafaţa de 0,43 ha teren cumpărat de antecesorul reclamantului de la proprietarii tabulari enunţaţi, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii fondului funciar şi că nu este îndreptăţit şi la diferenţa de 0,25 ha teren, deoarece convenţia invocată, încheiată la 7 noiembrie 1965 cu numita D.L. nu a produs efecte translative de proprietate, iar reclamantul nu a dovedit nici preluarea abuzivă a acestei suprafeţe de teren de către Statul Român.
Susţinerea reclamantului referitoare la dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului de 0,25 ha prin declaraţiile martorilor audiaţi de către instanţa de fond, în mod corect a fost înlăturată, în condiţiile în care prin înscrisuri s-a dovedit dreptul de proprietate numai pentru 0,43 ha teren.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamantul T.E., fără a indica în drept niciunul dintre motivele prev. de art. 304 C. proc. civ.
În esenţă, susţine că, deşi a depus în cauză acte ce confirmă exproprierea suprafeţei de 5400 mp, în mod nejustificat i s-au restituit 4300 mp, fără acordarea măsurilor reparatorii pentru diferenţa de 1100 mp.
Mai arată recurentul că îşi rezervă dreptul de a opta cu privire la amplasamentul terenului, în cazul în care oferta primăriei nu va concorda cu opţiunea sa.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin notificarea nr. 115 din 14 februarie 2002, reclamantul a solicitat restituirea în natură a diferenţei de 0,25 ha teren, rezultată dintre suprafaţa de 0,68 ha teren şi cea de 0,43 ha teren, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar şi despăgubiri pentru construcţiile demolate.
Primarul Municipiului Baia Mare prin dispoziţia nr. 4900 din 28 octombrie 2005, a respins cererea reclamantului pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii privind suprafaţa de teren de 0,25 ha şi a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale pentru imobilele imposibil de restituit în natură, casă de locuit şi anexe, ce au fost demolate.
Pentru dovedirea dreptului de proprietate s-au invocat trei convenţii de vânzare-cumpărare încheiate sub semnătură privată de către antecesorul reclamantului T.I., aşa cum corect s-au evidenţiat şi s-a reţinut de către instanţele de fond şi de apel.
Cu înscrisurile anexate la dosar, reclamantul nu a făcut dovada că este îndreptăţit să primească suprafaţa de teren solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece antecesorul său nu a deţinut în proprietate niciodată acest teren.
Contractele de vânzare-cumpărare din anii 1965 şi 1966, încheiate de către antecesorul recurentului, ambele sub semnătură privată, nu fac sub nicio formă dovada că acesta ar fi cumpărat o suprafaţă mai mare decât cea pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar.
Aşa cum s-a statuat prin hotărârea recurată, Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii fondului funciar Maramureş, prin hotărârea nr. 10533 din 30 august 2001 a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului pentru 0,43 ha teren, fiind şi pus în posesie.
Convenţia încheiată de antecesorul reclamantului cu numita D.L. la 7 noiembrie 1975 nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege, pentru a produce efecte translative de proprietate, astfel că, instanţa de apel corect a reţinut dreptul acestuia numai pentru terenurile dobândite de la proprietarii tabulari.
Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către Statul Român a acestei diferenţe de teren a cărei restituire se solicită.
Chiar dacă reclamantul susţine că, dreptul de proprietate s-a dovedit prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, această apărare nu poate fi luată în seamă, în condiţiile în care, prin înscrisurile existente s-a dovedit o altă stare de fapt, stare care a fost corect apreciată şi reţinută de către instanţa de apel.
Faţă de cele expuse, critica referitoare la neacordarea diferenţei de teren solicitată este neîntemeiată, în condiţiile în care nu s-a dovedit dreptul de proprietate şi nici preluarea abuzivă.
Referitor la aspectul învederat de recurent, vizând dreptul său de a alege între ofertele ce urmează a i se face de către Primăria Municipiului Baia Mare, pe un alt amplasament sau pe vechiul amplasament vizând diferenţa de teren pretinsă, se reţine că este o cerere nouă, care nu poate fi invocată direct în recurs şi nici nu poate face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se reţine ca nefondat şi urmează a fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.E. împotriva deciziei nr. 96A din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6211/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6191/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
