ICCJ. Decizia nr. 7615/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7615/200.
Dosar nr. 1012/30/2006
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 19 ianuarie 2007, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 1012/30/2006 a fost admisă cererea reclamanţilor F.A.S. şi F.S.L. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Lugoj şi a fost obligat acesta să soluţioneze notificarea prin emiterea deciziei sau dispoziţiei motivate conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
A fost respinsă cererea reclamanţilor faţă de Primăria municipiului Lugoj şi petitul referitor la sancţiunea daunelor cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere, pârâtul Primarul municipiului Lugoj fiind obligat şi la cheltuielile de judecată în cuantum de 300 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, reclamanţii în calitate de moştenitori ai defunctei F.L.M. au investit-o cu soluţionarea cererii privind obligarea pârâţilor să emită decizie de restituire a terenului aferent apartamentelor nr. 1 şi 4 în suprafaţă de 288/1039 mp, situat în imobilul din Lugoj.
Se arată că, prin Decizia nr. 5553/2003 le-a fost admisă cererea de restituire a imobilului conform procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, dar nu le-a fost restituit şi terenul aferent apartamentelor nr. 1 şi 4.
Invocând prevederile Legii nr. 247/2005, reclamanţilor le-a fost respinsă cererea privind retrocedarea terenurilor prin adresa nr. 44087 din 16 decembrie 2005, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Lugoj pe considerentul că cererea a fost soluţionată prin Decizia nr. 5553/2003, iar în privinţa terenului în discuţie, acesta a fost înstrăinat ilegal.
Tribunalul a apreciat că notificării nr. 44087 din 28 noiembrie 2005 formulată de reclamanţi, referitoare la terenul aferent apartamentelor nr. 1 şi 4, entitatea deţinătoare nu i-a dat o soluţionare prin emiterea unei decizii/dispoziţii motivate conform art. 23 şi urm. din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare. De asemenea, s-a reţinut că răspunsul comisiei sub forma adresei menţionate anterior nu poate fi calificată drept decizie sau dispoziţie, ajungându-se la soluţia deja arătată.
Petitul vizând daunele cominatorii s-a respins, cu motivarea lipsei dovezilor că entitatea obligată a soluţiona cererea reclamanţilor ar fi tergiversat procedura, în condiţiile în care, dimpotrivă, a dat un răspuns reclamanţilor, care nu întruneşte exigenţele prevederilor Legii nr. 10/2001, întrucât nu s-a pronunţat printr-o decizie sau dispoziţie motivată.
Prin Decizia nr. 236 din 25 aprilie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelul pârâţilor Municipiul Lugoj şi Primarul municipiului Lugoj împotriva sentinţei civile nr. 114/PI din 19 ianuarie 2007, pronunţată de Tribunalul Timiş, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, rejudecând cauza a respins acţiunea reclamanţilor F.A.S. şi F.S.L.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că, prin Decizia nr. 5553 din 19 august 2003, emisă de Primarul municipiului Lugoj, s-a soluţionat notificarea numitei F.L.M. privind restituirea în natură a imobilului, situat în Lugoj, în sensul că s-a dispus restituirea apartamentelor nr. 2, 3, 5, şi 6 din imobilul situat la adresa de mai sus şi evidenţiat în C.F. nr. 1680 Lugojul Român, nr.top 1341-1342 col., precum şi terenul aferent acestor apartamente în suprafaţă totală de 1039 mp.
Pentru apartamentele nr. 1 şi 4, care nu au fost restituite în natură, întrucât au fost cumpărate de chiriaşi, precum şi pentru terenul aferent acestor apartamente s-au propus măsuri reparatorii în echivalentul sumei de 489.000.000 lei (ROL), conform raportului de expertiză tehnică, sumă reactualizată la data efectuării plăţii.
Aşadar, s-a reţinut că cererea reclamanţilor, moştenitorii defunctei F.L.M., înregistrată sub nr. 44087 din 28 noiembrie 2005, pe lângă faptul că s-a formulat cu depăşirea termenului legal (termenul limită prevăzut de Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare fiind de 14 februarie 2002), este şi fără obiect.
Aspectul vizând terenul aferent apartamentelor nr. 1 şi 4 a fost rezolvat prin Decizia nr. 5553 din 19 august 2003, emisă de entitatea deţinătoare, decizie care nu a fost contestată în condiţiile legii.
Faţă de cele expuse, s-a concluzionat că hotărârea apelată este nelegală în raport de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece apelantul a soluţionat în întregime cerere de retrocedare formulată de persoana îndreptăţită prin Decizia nr. 5553 din 19 august 2003 şi orice altă cerere ulterioară, pe lângă faptul că a fost formulată tardiv, este şi neîntemeiată.
Împotriva ultimei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii F.A.S. şi F.S.L., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor, se arată că hotărârea instanţei de apel este nelegală pentru faptul că a reţinut soluţionarea în întregime a cererii de retrocedare prin Decizia nr. 5553 din 19 august 2003, emisă de Primarul municipiului Lugoj şi că „orice alte cerere ulterioară, pe lângă faptul că este tardivă este şi neîntemeiată".
Se susţine că, instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile, nefiind de competenţa sa soluţionarea notificărilor adresate Primăriei municipiului Lugoj, având competenţa să se pronunţe numai asupra necesităţii emiterii deciziei sau dispoziţiei motivate.
Se mai arată că, adresa nr. 44087 din 16 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Lugoj nu are valoarea unui act administrativ conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, fiind numai o operaţiune tehnico-materială administrativă, formalitate procedurală anterioară emiterii dispoziţiei motivate, care nu produce prin ea însăşi efecte juridice, neputând ţine locul actului de desesizare a unităţii notificate.
În fine, se mai susţine că, precizările instanţei de apel cu privire la termenul în care trebuia contestată Decizia nr. 5553 din 19 august 2003, natura juridică a acesteia, oportunitatea şi faptul că notificarea recurenţilor reclamanţi este lipsită de obiect, sunt probleme de fond ce puteau fi analizate numai în cazul în care ar fi fost sesizată cu o cale de atac împotriva acelei decizii. Astfel, în lipsa unei dispoziţii se susţine că instanţa nu se putea pronunţa asupra aspectelor de fond, nefiind legal investită cu judecarea fondului, ci cu o cerere pentru obligarea pârâţilor la emiterea unei decizii.
Recursul este nefondat.
Reclamanţii au formulat notificare în baza Legii nr. 247/2005 pentru restituirea în natură a terenului aferent apartamentelor nr. 1 şi 4 în suprafaţă de 288/1039 mp din imobilul situat în Lugoj, solicitând Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 să soluţioneze cererea prin emiterea unei dispoziţii motivate, cererea formulată la 28 noiembrie 2005.
Prin adresa nr. 44087 din 6 decembrie 2005, s-a comunicat reclamanţilor de către entitatea notificată, că imobilul a fost revendicat de antecesoarea acestora F.L.M., cerere soluţionată prin Decizia nr. 5553 din 19 august 2003.
Potrivit acestei decizii (fila 7 dosar fond) s-a dispus restituirea în natură numitei F.L.M. a apartamentele nr. 2, 3, 5, 6, situate în imobilul din Lugoj, înscrise în C.F. nr. 1680 col., Lugojul Român, nr.top 1341-1342 col., C.F. nr. 1680/11, Lugojul Român, nr.top 1341-1342/11, C.F. nr.1680/111, Lugojul Român nr.top 1341-1342/111, C.F. nr. 1680/V, Lugojul Român nr.top 1341-1342/V, C.F. nr. 1680/VI, Lugojul Român nr.top 1341-1342/VI, precum şi cotele aferente din bunurile comune şi terenul în suprafaţă de 1039 mp.
S-a propus restituirea în echivalent suma de 489.000.000 lei, reprezentând contravaloarea apartamentelor nr. 1 şi 4, care au fost cumpărate de chiriaşi, precum şi a terenului aferent acestora în suprafaţă de 228 mp, care nu poate fi restituit.
Este adevărat că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată „în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării, sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire ", formulată de persoana îndreptăţită.
În speţă, se reţine că, la cererea adresată de reclamanţi pârâtei la 28 noiembrie 2005, s-a răspuns prin adresa nr. 44087 din 6 decembrie 2005, care într-adevăr nu are valoarea actului administrativ prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi care nu poate produce prin ea însăşi efecte juridice, neputând ţine locul deciziei sau dispoziţiei motivate. Cu toate acestea, nu există dubiu cu privire la situaţia imobilului solicitat de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, fiind vorba despre terenul aferent în suprafaţă de 288 mp apartamentelor nr. 1 şi 4.
Acest imobil este parte integrantă din imobilul situat în Lugoj, care a fost solicitat prin notificare de către antecesoarea reclamanţilor F.L.M., în prezent decedată, soluţionată prin Decizia nr. 5553 din 19 august 2003, emisă de Primarul municipiului Lugoj, prin care s-au restituit în natură apartamentele nr. 2, 3, 5, 6, cu terenul aferent. Pentru apartamentele 1 şi 4, cu terenul aferent acestora, ultimul în litigiul de faţă, s-au acordat despăgubiri în sumă de 489.000.000 lei, conform raportului de expertiză, cu menţiunea că suma va fi reactualizată la data efectuării plăţii, decizie ce nu a fost contestată.
Corect instanţa de apel a statuat că aspectele referitoare la terenul în discuţie au fost rezolvate.
Cererea formulată de reclamanţi nu a îndeplinit condiţiile imperative prevăzute de lege pentru a putea fi considerată o veritabilă notificare, deoarece nu a respectat termenul de depunere, prelungit până la data de 14 februarie 2002 şi care este un termen de decădere. Nerespectarea termenului atrage imposibilitatea solicitării ulterioare în instanţă a restituirii în natură a unui bun sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent. Totodată, cererea nu a fost expediată prin executorul judecătoresc.
În plus, corect s-a reţinut că dreptul de proprietate cu privire la acest imobil, precum şi dreptul de creanţă pentru partea ce nu a putut fi restituită în natură s-au născut anterior decesului persoanei îndreptăţite; autoarea recurenţilor, aceasta având posibilitatea să conteste soluţia de la Legea nr. 10/2001, dată prin Decizia nr. 5553/2003, cale de care nu a uzat în termenul legal.
În această situaţie, dacă titulara dreptului de proprietate nu a uzat de un drept al său, se prezumă că a fost mulţumită de soluţia adoptată şi demersul făcut de moştenitorii acestuia apare ca inadmisibil, deoarece dreptul lor s-a născut prin acceptarea moştenirii. Moştenitorii nu au posibilitatea să facă demersuri în vederea modificării masei succesorale, ceea ce duce la concluzia că nouă solicitare este fără obiect.
În cazul unei eventuale admiteri a acţiunii recurenţilor în cauză, ar fi nelegală, întrucât obligarea la emiterea unei noi decizii, prin care să se dispună restituirea în natură, s-ar suprapune cu faptul că, pentru acelaşi teren s-au primit şi măsuri reparatorii în echivalent bănesc, prevedere în vigoare, deoarece prima decizie nu a fost contestată şi a produs efecte.
Fără a face analiză de fond a cauzei, se reţine că, emiterea unei noi decizii la cererea reclamantei, nu ar avea decât un efect formal, deoarece sesizarea entităţii deţinătoare la data de 28 noiembrie 2007, ar fi tardivă în raport de termenul în care putea fi formulată o astfel de notificare prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Prin modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 nu s-a prelungit acest termen şi nici nu este prevăzut un nou termen pentru formularea notificărilor, menţinându-se cel stabilit iniţial şi care este de decădere.
Mai mult decât atât, recurenţilor reclamanţi nu li s-a produs niciun prejudiciu, deoarece în urma notificării formulate de antecesoarea lor pentru apartamentele nr. 1 şi 4 şi terenul aferent acestora s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, imobilul nefiind liber.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii F.A.S. şi F.S.L. împotriva deciziei nr. 236 din 25 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7713/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7611/2007. Civil → |
|---|
