ICCJ. Decizia nr. 8273/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8273/200.
Dosar nr. 2368/44/2006
Şedinţa publică din 7 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 5 noiembrie 2004, pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanţii J.M. şi B.C. au contestat dispoziţia nr. 890 SR din 8 octombrie 2004 emisă de Primăria municipiului Galaţi.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin dispoziţia contestată s-a stabilit că valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură, situat în Galaţi, este de 403.655.004 lei, valoare pe care înţeleg să o conteste ca fiind nerelevantă.
Prin sentinţa civilă nr. 182 din 14 februarie 2006 Tribunalul Galaţi a admis acţiunea civilă, a dispus anularea parţială a dispoziţiei nr. 890 din 8 octombrie 2004 emisă de Primarul municipiului Galaţi în sensul că valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură va fi calculată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform standardelor internaţionale de evaluare.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, normele metodologice prevăzute în HG nr. 1095/2005 şi regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dispoziţii ce sunt de imediată aplicare, astfel că valoarea echivalentă a imobilului urmează să fie stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, reclamanţii au declarat apel, arătând că se critică hotărârea pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea apelului s-a arătat că în mod greşit s-a apreciat că valoarea trebuie stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deoarece prin expertiza tehnică efectuată în cauză a fost stabilită valoarea de circulaţie a suprafeţei de teren ce nu poate fi restituită în natură, valoare ce trebuia reţinută de instanţă.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 434/A din 5 decembrie 2006, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor reţinând că potrivit dispoziţiile prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 valoarea echivalentă pentru imobilele imposibil de restituit se stabileşte de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a mai reţinut că solicitarea reclamanţilor de a li se oferi, pentru imobilul revendicat, bunuri prin compensare, nu poate fi primită deoarece s-ar încălca dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Prin recursul formulat de reclamanţi se critică hotărârea instanţei de apel, pentru motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Se susţine astfel că valoarea de circulaţie a imobilului, stabilită prin raportul de expertiză efectuată în cauză, a fost stabilită corect şi că cererea de acordare de alte bunuri prin compensare nu este o cerere nouă, ea fiind formulată atât la fond cât şi în apel.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanţii au solicitat prin cererea formulată la data de 18 octombrie 2005 (fila 100, fond) - aşa cum s-a consemnat în încheierea de şedinţă de la 18 octombrie 2005, ca pârâta să precizeze dacă există posibilitatea compensării cu alte bunuri şi servicii, pentru imobilul ce nu poate fi restituit în natură. Această cerere a fost formulată în completarea probatoriilor şi în baza art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 modificată.
Prin aceeaşi încheiere, a fost admisă cererea reclamanţilor şi s-a dispus efectuarea unei adrese, pârâtei, în acest sens (filele 102 şi 103, dosar fond).
În faza procesuală a apelului, reclamanţii-apelanţi au reformulat această cerere, care însă a fost respinsă prin încheierea din şedinţa de la 12 septembrie 2006, reţinându-se în Decizia recurată, că această cerere nu poate fi primită pentru că s-ar încălca dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel neputându-se schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, şi nici formula cereri noi.
Rezultă astfel, că în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că această cerere este o cerere nouă.
Reclamanţii au formulat această cerere la fond; instanţa a încuviinţat proba în acest sens, dar nu a fost administrată.
Solicitarea reclamanţilor de a li se oferi pentru imobilul revendicat, bunuri prin compensare, a fost formulată, astfel că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că prin analizarea acestei cereri s-ar încălca dispoziţiile art. 295 C. proc. civ.
Cu privire la valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit, stabilită prin dispoziţia contestată de reclamanţi, în mod greşit s-a apreciat că această valoare trebuie stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin Decizia nr. 52(LII) din 4 iunie 2007 pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că prevederile cuprinse în art. 16 şi urm. din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, contestate în termenul prevăzut în Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
S-a avut în vedere faptul că deciziile sau dispoziţiile care se aflau pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestaţie, ca şi cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanţelor judecătoreşti, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, atât timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
Cum acţiunea reclamanţilor a fost introdusă la data de 5 noiembrie 2004 înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, rezultă că apărarea formulată de reclamanţi cu privire la valoarea imobilului, stabilită prin Decizia contestată trebuie analizată.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va admite recursul reclamanţilor, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii B.C. şi J.S. împotriva deciziei nr. 434/A din 5 decembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8177/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 829/2007. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
