ICCJ. Decizia nr. 1393/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția civilă, reclamanta D.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.N.C.A.F. M. SA Deva, filiala R.M. SA Roșia Montană, primarul comunei Roșia Montană și Primăria comunei Roșia Montană, anularea dispoziției nr. 156 din 21 noiembrie 2005 emisă de pârâta C.N.C.A.F. M. SA Deva, filiala R.M. SA Roșia Montană, prin care a fost respinsă notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile din lemn, cu șteampuri și unelte auxiliare situate pe terenurile înscrise în C.F. nr. 352 și 359 Roșia Montană, preluate abuziv de regimul comunist.
Prin sentința civilă nr. 370 din 19 aprilie 2006, Tribunalul Alba, secția civilă, a respins contestația.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că șteampurile, ce formează obiectul notificării formulate de contestatoare, nu intră în categoria bunurilor imobile prin natura lor sau a bunurilor mobile devenite imobile prin încorporare la care se referă art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Ca instalații speciale, șteampurile sunt considerate imobile prin destinație, devenind accesoriul unui bun imobil prin natura lui (terenul minier), conform art. 468 C. civ.
Regimul juridic al bunurilor prin destinație preluate de stat în mod abuziv este reglementat de alin. (2) al art. 6 din Legea 10/2001, numai că acest text condiționează acordarea măsurilor reparatorii de dovedirea existenței și preluării de către stat, fiind exceptat cazul în care au fost casate, înlocuite sau distruse.
Or, reclamanta a afirmat expres că instalațiile de șteampuri au fost distruse, situație care o exclude din categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii.
în ce privește pretențiile asupra părților de mină asupra cărora autorii săi au deținut certificate de cuxe, tribunalul a reținut că Legea nr. 10/2001 nu reglementează posibilitatea acordării de despăgubiri pentru titluri de valoare la asociații ce funcționau ca urmare a unei concesiuni acordate de stat.
Prin decizia nr. 288/A din 18 octombrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă a respins apelul declarat de contestatoarea D.D.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că certificatele de cuxe invocate de contestatoare au calitatea de bun mobil și ca atare nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, fiind prevăzute de art. 30 din Legea nr. 88/1933 ca entități specifice asociațiunilor miniere de aur și argint care se preschimbau în aur, respectiv argint.
Pe de altă parte, în C.F. nr. 352 și 359 Roșia Montană indicate de reclamantă, se regăsesc notate persoane fizice, față de care aceasta nu a justificat nici un drept legitim.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs contestatoarea, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Criticile recurentei se referă în esență la faptul că în mod greșit instanțele au apreciat că nu este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru cuxele și instalațiile de șteampuri deținute de autorii săi, întrucât acestea au fost preluate de statul comunist cu încălcarea Legii nr. 119/1948 și a altor acte normative în vigoare la data preluării, iar în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 care include în categoria imobilelor preluate abuziv și pe cele naționalizate prin Legea nr. 119/1948, precum și cele naționalizate fără titlu valabil, printre care sunt menționate și întreprinderile miniere, este îndreptățită să primească măsuri reparatorii.
La termenul din 19 octombrie 2007, recurenta a mai formulat două "motive suplimentare de recurs de ordine publică"
Aceste critici nu pot forma însă obiectul analizei înaltei Curți în raport de dispozițiile art. 306 C. proc. civ., întrucât nu au fost cuprinse în cererea de declarare a recursului și nici nu s-au depus în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar motivele invocate nu constituie motive de ordine publică.
Analizând probatoriul administrat în cauză, raportat la criticile formulate prin motivele invocate în termen, înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul contestatoarei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificat prin Titlul I, art. I, pct. 10 din Legea nr. 247/2005, prin imobile în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții.
Obținerea de măsuri reparatorii pentru aceste bunuri este condiționată conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de existența lor fizică, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
în speță, șteampurile miniere nu mai există fizic, astfel cum declară contestatoarea (fila 19 dosar fond), astfel încât corect instanțele de fond și de apel au constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
în ceea ce privește cuxele miniere, din cuprinsul Legii pentru exploatarea minelor din 28 martie 1929 și a Regulamentului pentru aplicarea art. 264 rezultă că participarea la averea asociațiunilor de exploatare minieră era constituită din părți (cuxe) existente la data promulgării Legii minelor.
Cuxa conferea titularului său dreptul de a participa la averea indivizibilă a asociației și nu avea o valoare definită (prestabilită) cu caracter mobiliar. Asociatul avea dreptul să participe la veniturile asociației proporțional cu numărul acțiunilor pe care le poseda și în aceeași proporție era obligat să contribuie la cheltuielile asociației. Răspunderea asociatului pentru datoriile asociației era limitată numai la cuxa sa.
Art. 1 din Legea minelor din anul 1929 prevedea că resursele minerale situate pe teritoriul țării și în subsolul țării și al platoului continental (...) fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin statului român.
Conform art. 4 din Legea pentru exploatarea minelor din anul 1929 dreptul de a valorifica substanțele minerale care aparțin Statului, se exercită de el, fie direct, fie transmițându-l particularilor după normele și condițiunile prezentei legi.
Așadar, exploatarea minelor se putea face și de către particulari pe baza concesiunii acordate de stat proprietarilor de cuxe.
în temeiul contractului de concesiune, concesionarul putea exploata și valorifica substanțele minerale, având doar posesia și folosința bunului, dreptul de proprietate aparținând concedentului (statului).
în raport cu prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, care stabilesc că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, persoanele fizice sau persoanele juridice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, se desprinde concluzia că dreptul de exploatare, temporară, a unui bun (concesiunea) nu formează obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Faptul că titlurile de cuxe au avut un caracter exclusiv mobiliar, neputând deveni imobile prin încorporațiune, nu pot fi asimilate dreptului acționarilor/asociaților ca persoane juridice proprietari ai imobilelor și activelor la data preluării în mod abuziv a acestora, nefiind incidente prevederile Legii nr. 10/2001.
Astfel fiind, se constată că decizia atacată este legală, iar recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1531/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 130/2008. Civil → |
|---|
