ICCJ. Decizia nr. 1693/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 207 din 3 martie 2004, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Prahova invocată de intimată și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Prefectura Prahova, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul I.I., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Bălțești.
Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 1776 din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, iar înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 5230 din 29 mai 2006, a admis recursul declarat de contestator, a casat decizia instanței de apel, precum și sentința primei instanțe și a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Prahova.
Instanța de recurs a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada că 2 construcții și o parte din terenul aferent, proprietatea reclamantului, au fost preluate în anul 1970 fără titlu valabil și fără respectarea dispozițiilor legale. Preluarea a fost abuzivă, potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, iar reclamantul a dovedit că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul acestei legi.
Rejudecând pricina, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1624 din 19 decembrie 2006, a admis în parte contestația precizată, formulată de contestatorul I.I., în contradictoriu cu Primăria Bălțești, a anulat dispoziția nr. 429 din 31 mai 2002 emisă de intimată și a constatat existența dreptului contestatorului de a beneficia de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în comuna Bălțești, județul Prahova, alcătuit dintr-o prăvălie cu o cameră, o casă cu 2 camere, antreu, magazie, fânar, identificat potrivit raportului de expertiză tehnică în construcții, ing. C.R., constând în despăgubiri al căror cuantum urmează să fie calculat de Comisia Centrală.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Prefectura Prahova, a fost respinsă contestația formulată în contradictoriu cu această intimată și a fost obligată Primăria comunei Bălțești la 1000 RON cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 841 din 28 octombrie 1969, contestatorul a cumpărat de la numita P.V. un imobil situat în comuna Bălțești, județul Prahova, alcătuit din teren în suprafață de 1500 mp, o prăvălie cu o cameră edificată din gradele și acoperită cu tablă și o casă din gradele învelită cu țiglă, cu 2 camere, antreu, o magazie și un fânar.
Potrivit convenției din 5 februarie 1964, fosta Gospodărie Agricolă Colectivă 1 Mai Bălțești a predat în folosința Cooperativei de Consum Bălțești terenul în suprafață de 1000 mp, iar la data de 6 martie 1970 contestatorul a dat o declarație, în care a menționat că își exprimă consimțământul ca din terenul proprietatea sa situat în comuna Bălțești să pună la dispoziția Cooperativei de Consum Bălțești terenul afectat pentru accesul la Complexul Comercial ce urma să fie edificat. în declarație există precizarea că acceptarea s-a făcut cu condiția să demoleze clădirile existente pe terenul său până la data de 1 iunie 1970, în vederea asigurării spațiului de locuit până la construirea unei case.
S-a mai reținut, că din analiza probelor rezultă că atât predarea terenului, cât și demolarea construcțiilor au avut un caracter abuziv, deoarece asemenea operațiuni nu au avut la bază un act normativ sau un act autentic în baza căruia contestatorul să fi transmis în mod legal dreptul de proprietate asupra terenului și să-și manifeste în mod valabil voința de a demola construcțiile.
De aceea, contestatorul este îndreptățit la măsuri reparatorii și pentru construcțiile demolate în anul 1970.
De altfel, martorii au declarat că materialele de construcție au fost folosite de Cooperativa de Consum Bălțești, contestatorul neputând ridica aceste materiale.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 292 din 11 iunie 2007, a respins apelul declarat de Primăria comunei Bălțești împotriva acestei sentințe, reținând că motivele invocate de apelantă "constituie probleme de drept care au fost definitiv și irevocabil soluționate prin decizia civilă nr. 5230 pronunțată de instanța de recurs la data de 29 mai 2006", prin care s-a stabilit că preluarea imobilului proprietatea contestatorului, format din teren și construcție, s-a realizat fără titlu valabil. Prin aceeași decizie, s-a stabilit că, în condițiile preluării abuzive, contestatorul "a dovedit că este persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii", iar instanța de trimitere, prin soluția pronunțată, a respectat întocmai dispozițiile deciziei de casare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria Bălțești care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că instanța de apel și cea de fond nu au făcut o analiză corectă, "prin prisma legislației specifice în materie", în sensul că în anul 1970 Consiliul popular al comunei Bălțești nu a avut nici o implicare directă în operațiunea preluării. Preluarea s-a efectuat de fostul U.J.C.C. Prahova, cooperativele de consum fiind singurele entități cu statut semiprivat. Bunurile dobândite intrau în patrimoniul acestora, iar F. Prahova, beneficiara preluării terenului în anul 1970, a înstrăinat și înstrăinează active care îi aparțin în conformitate cu Legea nr. 109/1996.
Recurenta a mai susținut că instanțele nu au reținut că, potrivit Legii nr. 215/2001, Primăria comunei Bălțești nu are personalitate juridică, "nu poate sta în fața instanței de judecată", nu are bunuri proprii și nu poate emite dispoziții, iar instanța de apel confirmă că Tribunalul Prahova a respectat "poruncile" stabilite prin decizia de casare, fără să rețină că, de fapt, instanța supremă a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, deoarece "nu a fost cercetat fondul cauzei". Instanța de apel nu a dorit să soluționeze apelul prin prisma probelor administrate, invocând "probleme de drept" și contribuind la îmbogățirea fără justă cauză a contestatorului, inclusiv prin acordarea cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina Primăriei Bălțești.
Recursul va fi respins, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Deși, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, republicată, primăria este o structură cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale localității în care funcționează, în cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001, anterior modificării și completării acestei legi prin Legea nr. 247/2005, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire.
Articolul 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 dispunea "în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București".
Deoarece, potrivit textului citat, primăria era entitatea obligată la restituire, notificarea formulată de contestator a fost adresată recurentei pârâte, care a soluționat-o prin dispoziția contestată, iar la data de 18 iunie 2002, când a fost atacată dispoziția prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, recurenta avea calitate procesuală pasivă.
Prin art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, se conferă calitate de entitate obligată la restituire unității administrativ-teritoriale (dispoziția se emite tot de primar), însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Susținerile recurentei că fostul Consiliu popular al comunei Bălțești nu a avut vreo implicare în preluarea imobilelor și că preluarea s-a făcut de către fostul U.J.C.C. sunt făcute direct în recurs.
în declarația de apel nu s-au făcut asemenea susțineri și, pentru că această critică este formulată omisso medio, nu va fi analizată.
Așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, faptul preluării abuzive a celor două construcții șia unei părți din terenul aferent a fost reținut de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 5230 din 29 mai 2006. Casarea cu trimitere a fost decisă pentru că instanțele "au rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului", însă în decizia de casare s-a constatat că, "reclamantul a dovedit că este persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii" și că nu a fost cercetat fondul pentru că s-a motivat greșit că preluarea nu a fost abuzivă.
Cu ocazia rejudecării au fost aplicate corect prevederile art. 315 C. proc. civ. de către prima instanță, instanța de apel a avut în vedere problemele de drept rezolvate de înalta Curte, privind preluarea abuzivă a imobilului (teren și 2 construcții) potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 și calitatea intimatului-reclamant de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii. Obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia atacată, s-a făcut în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă a fost respins, iar, conform art. 274 C. proc. civ., recurenta a fost obligată să plătească intimatului I.I. cheltuielile de judecată efectuate în recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1769/2008. Civil → |
|---|
