ICCJ. Decizia nr. 3337/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3337/2008
Dosar nr. 10420/1/200.
Şedinţa publică din 26 mai 2008
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 3710/10 din 26 noiembrie 2003, reclamantul M.M. a chemat în judecată Primarul municipiului Târgu Jiu, Primăria municipiului Târgu-Jiu, Prefectura Judeţului Gorj şi Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat anularea dispoziţiei nr. 2697 din 21 octombrie 2003, emisă de Primarul municipiului Târgu-Jiu, restituirea în natură a suprafeţei de teren solicitate prin notificare, precum şi cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii s-a arătat că prin notificarea adresată pârâtului a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea unui teren în suprafaţă de 1250 mp, situat în Târgu-Jiu.
Prin dispoziţia nr. 2697 din 21 octombrie 2003, Primarul municipiului Târgu-Jiu a respins cererea de restituire în natură a terenului solicitat, cu motivarea că suprafaţa expropriată în baza Decretului nr. 425/1984 a fost de numai 455 mp, iar în prezent este afectată de utilităţi publice.
S-a mai arătat că echivalentul valorii terenului este de 110.147.000 lei, corespunzător cotei de ⅓, cotă cuvenită autoarei reclamantului în calitate de moştenitor al autorului său N.D.G. şi că, în calitate de persoană îndreptăţită poate opta pentru una dintre categoriile măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 187 din 30 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, în dosar nr. 3710/2003, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut pe baza raportului de expertiză întocmit de expert M.A., că suprafaţa de 455 mp teren, expropriată prin Decretul nr. 425/1984 face parte din suprafaţa de 1250 mp, situat în Târgu-Jiu. Prin aceeaşi expertiză s-a constatat că suprafaţa de 455 mp este ocupată de o parte a blocului nr. 9, un spaţiu de parcare în suprafaţă de 228 mp, o alee pietonală şi platforma asfaltată a blocului nr. 67.
Instanţa a apreciat contrar concluziei formulate de expert, că suprafaţa ocupată de spaţiul de parcare nu poate fi restituită în natură, deoarece este necesară bunei utilizări a construcţiilor amplasate pe terenul expropriat, în speţă blocurile nr. 9 şi 67, ceea ce face aplicabile, sub acest aspect dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se acordă persoanei îndreptăţite numai măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva sentinţei civile nr. 187 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, a declarat apel reclamantul, apel înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia civilă sub nr. 5688/civ/2005.
Prin Decizia nr. 96 din 1 februarie 2006, această instanţă a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a menţinut considerentele sentinţei apelate, apreciindu-se că nu este utilă faţă de ansamblul probelor administrate în cauză, efectuarea în apel a unei noi expertize tehnice, în vederea determinării părţii de teren libere din suprafaţa expropriată, parte care ar putea face obiectul unei soluţii de restituite în natură.
S-a mai apreciat de către instanţa de apel, că partea de teren ocupată de platforma de 228 mp nu ar putea fi considerată liberă în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind avută în vedere sub acest aspect şi adresa nr. 3264 (fila 101 din dosarul tribunalului) potrivit căreia pe amplasamentul blocului situat în Târgu-Jiu, există reţea de transport apă cu DM-300 mm, conform schiţei anexe.
De aceea, a concluzionat curtea de apel că apare fără relevanţă juridică lipsa autorizaţiei planului urbanistic ce urma să fie întocmit în baza decretului de expropriere, precum şi nerealizarea parcului ce urma să fie amenajat pe terenul expropriat, de vreme ce au fost efectuate lucrări de investiţii publice, iar terenul neocupat de construcţii a fost amenajat, în sensul afectării la utilizarea lor normală.
Instanţa de apel a respins şi motivul de apel referitor la stabilirea echivalentului corespunzător valorii de circulaţie a imobilului solicitat în vederea aplicării măsurilor reparatorii prin echivalent, cu motivarea că, sub aspect procedural ar reprezenta, faţă de modul în care a fost formulat obiectul cererii, o cerere nouă în apel, iar, pe fond, dispoziţiile de imediată aplicare ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 fac inutilă o asemenea evaluare judiciară.
Împotriva deciziei nr. 96 din 1 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., s-a arătat că instanţa de apel în mod greşit a respins cererea pentru administrarea unor probe suplimentare, cerere ce se impunea a fi admisă faţă de înscrisurile prezentate în apel (planul urbanistic al Decretului nr. 425/1988), plan în care a fost inclus terenul a cărui restituire în natură este solicitată, dar şi planşele fotografice depuse de reclamant.
Reclamantul a mai arătat în considerentele deciziei recurate că s-au reţinut informaţiile cuprinse în adresa nr. 3264/2004, emisă de SC A. SA, cu toate că aceeaşi societate a emis o nouă adresă cu nr.4029/2004, prin care, revenind asupra relaţiilor furnizate anterior a precizat că pe terenul în litigiu nu există nicio conductă pentru transport apă.
De asemenea, s-a susţinut că prin hotărârea pronunţată de instanţa de apel nu s-a făcut o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
O altă critică se referă la respingerea nejustificată a cererii pentru efectuarea unei expertize necesare determinării echivalentului valoric al părţii ocupate din teren, pentru care se impune restituirea prin echivalent.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 7290 din 20 septembrie 2006 a admis recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva deciziei nr. 96 din 1 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut în esenţă, că potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Totodată, aplicarea acestei dispoziţii legale se face în corelaţie cu art. 10 alin. (3)-(6) din lege, ori, conform art. 10 alin. (3) se restituie în natură, inclusiv terenurile ocupate de construcţii neautorizate în condiţiile legii, edificate după 1 ianuarie 1990.
Faţă de aceste dispoziţii, s-a stabilit că, revine instanţei după casare să determine, pe baza unui probatoriu care va include şi o expertiză tehnică imobiliară, în ce măsură parte din terenul în litigiu este liberă din momentul intrării în vigoare a legii speciale şi în ce măsură acea parte liberă poate fi restituită în natură.
Instanţa de recurs a reţinut că, în cauză, prin înscrisul intitulat Răspuns la obiectivele stabilite prin încheierea de şedinţă din 19 mai 2004" (fila 10 din dosarul Tribunalului Gorj), expertul inginer M.A. a precizat că „platforma de parcare, în suprafaţă de 228 mp nu este betonată, a fost realizată prin turnare de asfalt între anii 1993-1994 şi delegaţii Primăriei nu au prezentat documentele referitoare la această platformă asfaltată şi nici autorizaţie de construire a cestei platforme.
Expertul a adăugat în contextul acestei precizări, că alături de această platformă se află şi o altă platformă folosită ca spaţiu de parcare.
S-a mai precizat că, acest aspect trebuie interpretată în sensul că lângă terenul revendicat de reclamant se află şi o altă suprafaţă de teren care este folosită tot ca parcare, dar care nu are nicio legătură cu spaţiile de parcare ale blocurilor.
In ceea ce priveşte conducta de transport apă, care se pretinde că ar traversa terenul solicitat de reclamant, s-a reţinut că a fost confirmată susţinerea acestuia, în sensul că schiţa depusă la fila 111 din dosarul instanţei de fond, emisă de societatea comercială locală specializată în distribuţia apei, vine să infirme cele menţionate de aceeaşi societate prin adresa anterioară de la fila 101 dosar fond.
Aşadar, s-a considerat că natura contradictorie a situaţiei de fapt relevate de probatoriul administrat în faţa primei instanţe, a făcut să nu se realizeze o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel greşind esenţial atunci când a respins cererea de suplimentare a probatoriului formulată de recurent.
Cu privire la respingerea probei cu expertiză pentru evaluarea echivalentului cuvenit reclamantului cu titlul de măsură reparatorie pentru partea de teren care, în urma unei noi expertize tehnice imobiliare nu ar fi susceptibilă de restituire în natură, instanţa de recurs a constatat că dispoziţiile Legii nr. 247/2005, prin caracterul lor de imediată aplicare conferă persoanei îndreptăţite posibilitatea de a obţine o asemenea evaluare dominată de principiile reparării integrale a prejudiciului şi al caracterului neplafonat al despăgubirilor, potrivit art. 4 din Titlul VII al legii, motiv pentru care această critică a fost respinsă.
Faţă de îndrumările instanţei de recurs, în judecarea apelului s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză de către expertul M.A., pentru a se verifica dacă parcarea existentă pe terenul solicitat de reclamant a fost prevăzută în planul urbanistic din anul 1984 sau în planurile urbanistice ulterioare, şi dacă există conducte de apă ce traversează acest teren.
Prin suplimentul la raportul de expertiză, expertul a stabilit că traseul conductei de apă trece în apropiere de colţul S-V al terenului în litigiu şi nu pe teren, precizându-se că nu s-au prezentat planurile urbanistice ale zonei sau alte documente legale privitoare la parcarea aflată pe terenul în litigiu.
Prin Decizia nr. 785 din 26 septembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamantul M.M. împotriva sentinţei civile nr. 187 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Gorj în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Târgu-Jiu, Primăria Municipiului Târgu-Jiu, Prefectura Judeţului Gorj, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
A fost schimbată sentinţa, în sensul că s-a admis acţiunea reclamantului şi a fost anulată dispoziţia nr. 2697/2003, emisă de Primarul Municipiului Târgu-Jiu.
S-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 288 mp teren, situat în Târgu-Jiu, cu lungimea de 24 m şi lăţimea de 9,5 m, conform schiţei anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M.A. în dosar nr. 3710/2003 al Tribunalului Gorj şi acordarea de despăgubiri conform legii pentru diferenţa de 167 mp teren situat în acelaşi punct.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămas liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, iar conform art. 10 alin. (3) din lege, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii, după data de 1 ianuarie 1990, precum şi de construcţii uşoare sau demontabile.
Faţă de concluziile raportului de expertiză completat cu suplimentul întocmit în faza apelului de către expert M.A., coroborat cu planul de situaţie privind construcţiile şi amenajările urbanistice care urmau să fie edificate în zona în care se află terenul solicitat de reclamant, s-a reţinut că suprafaţa de 228 mp din cea de 455 mp expropriată prin decretul nr. 425/1984 de la autorul reclamantului este ocupată de o platformă - teren asfaltat şi nu betonat, lucrarea fiind realizată între anii 1993-1994, deşi în planul urbanistic de la data exproprierii, parcările necesare folosinţei blocurilor au un alt amplasament decât cel în discuţie.
S-a mai reţinut că intimata pârâtă nu a depus la dosar documente din care să rezulte aprobarea modificărilor ulterioare ale planului de situaţie de la data exproprierii, în sensul amplasării parcării pe terenul a cărui restituire în natură se solicită de către reclamant, astfel ca se poate reţine că parcarea ce constă în platforma asfaltată în suprafaţă de 228 mp, s-a realizat fără autorizaţie după 1 ianuarie 1990 şi constituie teren liber în sensul legii.
Pe de altă parte, nu se poate reţine apartenenţa terenului la domeniul public, deoarece în anexa 2 la HG nr. 983/2002 ce cuprinde inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al municipiului Târgu-Jiu sunt cuprinse parcări, efectuate în baza altor decrete de expropriere decât Decretul nr. 425/1984.
Nu s-a putut reţine nici afectarea terenului unei unităţi publice, deoarece din adresa nr. 4029 din 15 iunie 2004 a SC A. SA Târgu Jiu, prin care s-a revocat adresa anterioară cu nr. 3264 din 12 mai 2004, ca şi din constatările expertului, rezultând că traseul reţelei de transport apă trece pe la limita proprietăţii reclamantului.
Faţă de aceste considerente, instanţa de apel a ajuns la soluţia anterior arătată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Primarul municipiului Târgu-Jiu şi Primăria municipiului Târgu-Jiu, recurs ce priveşte şi încheierea nr. 23 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, prin care s-au îndreptat din oficiu erorile materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 785 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, în sensul că, la suprafaţa de teren pentru care s-a dispus restituirea în natură s-au trecut 288 mp în loc de 228 mp, iar la suprafaţa de teren pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri s-au trecut 227 mp în loc de 167 mp.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată în esenţă că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În acest sens, învederează că Legea nr. 10/2001 prevede limitativ şi expres o singură situaţie în care Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor poate fi introdus în cauzele ce cad sub incidenţa sa, şi anume:
Art. 28 alin. (l) din lege prevede că ,în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată Statul prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, în termen de 90 de zile de la data în care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură, sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege".
Pârâţii Primarul municipiului Târgu-Jiu şi Primăria municipiului Târgu-Jiu critică hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate, prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In dezvoltarea criticii se susţine că, situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa de apel nu este cea corectă.
In acest sens, se învederează că, prin expertiza întocmită în faţa instanţei de fond s-a stabilit cu certitudine că suprafaţa de 455 mp este ocupată în parte de blocul nr. 9, de un spaţiu pentru parcare în suprafaţă de 228 mp şi o alee pietonală plus platformă asfaltată pentru blocul nr. 67, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ce au fost ignorate la momentul soluţionării cererii de apel.
De asemenea, s-a susţinut că atâta vreme cât utilitatea publică este evidentă şi cât timp legea nu distinge între parcări auto betonate sau asfaltate, nu se poate concluziona că există posibilitatea restituirii în natură a terenului.
In acelaşi sens, a arătat că terenul în litigiu nu putea fi reţinut ca fiind liber de construcţii în sensul legii, cu motivarea că parcarea a fost construită între anii 1993-1994, dar, fără o susţinere probatorie convingătoare, s-a apreciat că parcarea fiind edificată anterior anului 1989.
S-a mai arătat că, regimul juridic al terenului în litigiu şi apartenenţa lui la domeniul public este dată de Decretul de expropriere nr. 425/1984, preluarea fiind făcută cu titlu, reclamantul pierzând titlul de proprietate în favoarea statului.
In această situaţie, titularul iniţial al dreptului de proprietate nemaiavând calitatea de proprietar, are doar posibilitatea de a-şi reconstitui această calitate.
Recursul pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor este fondat pentru considerentele ce urmează:
In art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se prevede că în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată Statul prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (l), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură, sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Aceasta este singura excepţie în care Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor poate fi introdus în cauzele ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
In speţa dedusă judecăţii nu ne aflăm în situaţia în care Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor are calitate procesuală pasivă, acesta neputând fi parte în litigiul de faţă.
Se are în vedere că, art. 28 din Legea nr. 10/2001 se referă la posibilitatea intentării unei acţiuni directe împotriva Statului Român şi nu la oportunitatea introducerii sale în cauză, cum greşit s-a procedat până acum.
De asemenea, nici în cuprinsul sentinţei instanţei de fond şi nici al deciziei recurate nu se face referire la calificarea situaţiei juridice, care se încadrează în art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
Faţă de aceste considerente, recursul fiind fondat, urmează să fie admis, să se caseze Decizia nr. 785 din 26 septembrie 2007 şi pe fondul cauzei, să fie respinsă acţiunea faţă de Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.
Recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Târgu-Jiu şi Primăria municipiului Târgu-Jiu este nefondat.
Corect a reţinut instanţa de apel, după ce a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, că suprafaţa de 228 mp din cea expropriată prin Decretul nr. 425/1984 de la autorul reclamantului este ocupată de o platformă, terenul fiind asfaltat şi nu betonat, că această lucrare s-a realizat între anii 1993-1994, deducându-se că parcarea s-a realizat, fără autorizaţie, după anul 1990, constituind teren liber în sensul Legii nr. 10/2001.
Pârâta nu a făcut dovezi prin care să justifice aprobarea modificărilor ulterioare ale planului de situaţie, după momentul exproprierii, în sensul amplasării parcării pe terenul a cărui restituire în natură se solicită de către reclamant, ceea ce conduce la concluzia că parcarea constând în platforma asfaltată de pe suprafaţa de 228 mp s-a realizat fără autorizaţie, după anul 1990.
Nu poate fi reţinută nici apartenenţa terenului la domeniul public, pentru că în anexa ce cuprinde inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Târgu-Jiu (anexa 2 la HG nr. 983/2002) sunt cuprinse parcări executate în baza altor decrete de expropriere şi nu a Decretului nr. 425/1984 ce a operat în cauza de faţă.
Terenul nu este afectat vreunei unităţi publice şi nici traversat de reţele de transport apă, aşa cum s-a constatat prin expertiza întocmită în cauză.
în aceste condiţii, corect s-a reţinut posibilitatea restituirii în natură a suprafeţei de 228 mp din terenul expropriat prin Decretul nr. 425/1984 în suprafaţă de 455 mp.
In aceste condiţii, dispoziţiile art. 11 alin. (3) şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 au fost interpretate şi aplicate corect, reţinându-se că, în situaţia în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere.
Pentru partea de teren ocupată de construcţii noi, autorizate, sau afectate de servituti legale, ori de alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Terenurile pe care s-au edificat construcţii neautorizate în condiţiile legii, după data de 1 ianuarie 1990, cât şi construcţii uşoare sau demontabile se restituie în natură.
Criticile formulate de cei doi pârâţi fiind nefondate, pentru considerentele expuse, recursul acestora urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva deciziei nr. 785 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, în sensul că respinge acţiunea împotriva pârâtului Statul Român ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Târgu-Jiu şi Primăria Municipiului Târgu-Jiu împotriva aceleiaşi decizii şi a încheierii nr. 23 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pronunţată în dosar nr. 16230.3/54/2005, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3747/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3354/2008. Civil → |
|---|
