ICCJ. Decizia nr. 3690/2008. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3690/200.
Dosar nr. 5415/2/2005
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea introductivă reclamanta P.R. a chemat în judecată pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC E.M. SA solicitând să se constate nulitatea absolută a deciziei de trecere în proprietatea statului a imobilului situat în Bucureşti, format din construcţie, fostă farmacie şi teren în suprafaţă de 94,74 mp şi obligarea pârâţilor să-i lase imobilul în deplină proprietate şi posesie.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că imobilul a fost naţionalizat abuziv prin decretul nr. 134/1949 şi atribuit în folosinţa pârâtei SC E.M. SA.
Prin sentinţa nr. 829 din 5 iulie 2000 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea.
La data de 23 octombrie 2000 reclamanta P.R. a decedat, procesul fiind continuat de moştenitorii acesteia, P.M. şi P.V.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 749 din 12 decembrie 2000 a admis apelul declarat de reclamanţii P.M. şi P.V. şi a desfiinţat sentinţa întrucât, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele autorităţii de lucru judecat, nu există identitate de cauză şi a trimis dosarul spre rejudecare la instanţa de fond. Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 969 din 12 martie 2003 a respins recursul declarat de pârâta SC E.M. SA.
Rejudecând cauza pe fond, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1090 din 2 decembrie 2004 a admis acţiunea, a anulat măsura trecerii în proprietatea statului a imobilului şi a obligat pârâta SC E.M. SA să restituie imobilul reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că imobilul a aparţinut autoarei reclamanţilor, P.R. şi a trecut abuziv în proprietatea statului prin decretul nr. 134/1949 care contravenea dispoziţiilor art. 8 din Constituţia din 1948 şi tratatelor internaţionale la care România era parte.
Comparând titlurile prezentate s-a constatat că titlul prezentat de reclamanţi este preferabil titlului statului.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii SC E.M. SA şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Pârâta SC E.M. SA a susţinut în motivarea apelului că reclamanţii nu au prezentat nici un titlu de proprietate asupra terenului. De asemenea, instanţa nu s-a pronunţat asupra incidenţei în cauză a art. 46 din Legea 10/2001, iar naţionalizarea nu a fost abuzivă deoarece prin decretul 134/1949 s-a dispus naţionalizarea unităţilor sanitare.
Apelantul Consiliul General al Municipiului Bucureşti a susţinut că titlul statului este valabil, iar instanţa de apel greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a municipalităţii care nu mai deţine imobilul, acesta aflându-se în proprietatea SC E.M. SA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 461 A din 28 iunie 2007 a respins ambele apeluri reţinând că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, construcţia este aceeaşi cu cea veche, reamenajată şi finisată în interior de pârâta SC E.M. SA.
In mod corect prima instanţă a dat preferinţă titlului prezentat de reclamanţi, respectiv sentinţa nr. 627 din 24 aprilie 1947 a Tribunalului Ilfov, întrucât titlul statului, Decretul 134/1949, contravine prevederilor art. 480 C. civ., aspect care atrage şi nevalabilitatea titlului apelantei SC E.M. SA.
Terenul de sub construcţie se cuvine reclamanţilor, chiar dacă construcţia a fost translatată pe o lungime de 63 metri liniari.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta SC E.M. SA, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- terenul de sub construcţie este deţinut în proprietate de către recurentă conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M13 nr. 0004 din 29 decembrie 1993, iar reclamanţii nu au un titlu valabil de proprietate întrucât construcţia a fost situată iniţial în bd. R., iar ulterior a fost translatată pe o distanţă de 63 metri liniari pentru cauză de utilitate publică
- titlul de proprietate al statului este valabil.
Recursul este fondat în baza unui motiv de ordine publică privind necompetenţa materială după valoare a curţii de apel, motiv ce a fost pus în discuţia părţilor conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Litigiul dedus judecăţii are ca obiect acţiunea în revendicare a unui imobil cu o valoare de impunere de 2.257.669.229 lei vechi.
În funcţie de această valoare Tribunalul Bucureşti a soluţionat corect acţiunea în fond potrivit normelor în vigoare la data sesizării, însă apelurile declarate la datele de 1 şi 9 februarie 2005 trebuiau soluţionate tot de Tribunalul Bucureşti.
Astfel, potrivit modificărilor aduse Codului de procedură civilă [art. 2 pct. 1 lit. b) şi pct. 2 şi art. 282 alin. (1)] prin Legea nr. 219/2005, publicată la 14 iulie 2005, judecătoriile judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă când valoarea obiectului nu depăşeşte 500.000 RON, iar eventualul apel trebuie să fie soluţionat de tribunal.
Or, apelurile declarate în cauză nu erau soluţionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005 şi, în raport de valoarea obiectului litigiului, au devenit ulterior de competenţa tribunalului.
În consecinţă, potrivit art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 [text care derogă de la art. 725 alin. (2) C. proc. civ.] Curtea de Apel Bucureşti nu mai avea posibilitatea legală să soluţioneze apelurile, ci trebuia să le trimită la instanţa ierarhic inferioară.
Aşa fiind, conform art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul va fi admis şi se va casa Decizia atacată, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Bucureşti pentru soluţionarea apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC E.M. SA împotriva deciziei nr. 461 A din 28 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie pe care o casează şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3748/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3747/2008. Civil → |
|---|
