ICCJ. Decizia nr. 478/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.478/2008
Dosar nr. 5056/1/200.
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 11 octombrie 2004, reclamantaZ.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, prin UM 02523 Bucureşti, în calitate de reprezentantă a Colegiului Militar Mihai Viteazu Alba Iulia, pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. A 7207 din 6 septembrie 2004 şi să fie obligat la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 2423 Alba Iulia, nr. top. 2978/6/1 în suprafaţă de 756 mp.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamanta este unica moştenitoare a defunctului S.N., în patrimoniul căruia s-a aflat imobilul expropriat de stat în anul 1975 pentru construirea liceului militar Mihai Viteazu din Alba Iulia.
In prezent, terenul solicitat prin notificare are destinaţia de fânaţ şi nu mai corespunde scopului pentru care a fost expropriat, neavând o importanţă majoră pentru unitatea de învăţământ subordonată Ministerului Apărării Naţionale.
In fond după casarea dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Tribunalul Alba, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 636 din 31 mai 2006 prin care a fost admisă acţiunea. S-a constatat că reclamanta este îndreptăţită la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 2423 Alba Iulia, nr. top. 2978/6/1 în suprafaţă de 756 mp. A fost obligată pârâta să emită o dispoziţie de restituire în condiţiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 16 din lege.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că S.N. a încheiat un act sub semnătură privată asupra terenului în litigiu, nu s-a intabulat, dar a achitat taxele şi impozitele aferente. Terenul a fost expropriat de la S.N. iar prin testament acesta a instituit-o legatară asupra întregii sale averi pe soţia sa, S.C., în prezent Z.
Faptul că notarul a menţionat în conţinutul acestuia că a găsit-o pe S.C. în calitatea de testatoare, în stare bolnavă şi netransportabilă, nu poate fi interpretat decât în sensul unei erori de nume, deoarece rezultă clar că testatorul a fost S.N.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 72 A din 14 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că imobilul în litigiu a fost preluat de la soţul reclamantei. Pentru suprafaţa care nu se află în perimetrul ocupat de Colegiul Militar, şi care a făcut iniţial parte tot din terenul ocupat în anul 1960, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, fiind considerată proprietară.
Calitatea de moştenitor a acesteia este dovedită cu actele de stare civilă depuse, de testament şi certificatul de moştenitor.
Terenului îi sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 pentru că nu este afectat de construcţii şi nu mai este necesar pentru scopul pentru care a fost expropriat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării, pentru UM 02523 Bucureşti ca reprezentantă a Colegiului Militar Mihai Viteazu Alba Iulia. Critica, motivată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., priveşte următoarele aspecte:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual, pe principiul aplicării imediate a legii noi, respectiv a art. 16 din Legea nr. 10/2001. Prin această decizie s-a arătat că este nevoie de o reexaminare cu privire la situaţia de fapt, fără ca intimata să fie considerată persoană îndreptăţită la restituire.
Singura problemă de drept dezlegată de instanţa de recurs priveşte faptul că terenul poate fi restituit în natură dacă se face dovada că intimata este persoană îndreptăţită la restituire. însă, prin probele administrate nu s-a făcut această dovadă. Autorul reclamantei a încheiat asupra terenului numai un înscris sub semnătură privată iar măsura exproprierii nu poate fi privită că ar confirma proprietatea acestuia.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente.
În condiţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. In aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
În adeverinţa nr. 492 din 4 octombrie 2004 emisă de SC F.SRL se arată că S.N. a fost expropriat cu un teren în suprafaţă de 756 mp, figurând la poziţia 14 din tabelul anexă la deciziile Consiliului popular al judeţului Alba.
Prin adresa nr. 174/1975 S.N. este înştiinţat să nu mai cultive terenul în suprafaţă de 756 mp pentru că acesta urmează să fie expropriat.
După cum, asupra unei porţiuni de teren care a făcut parte din suprafaţa dobândită de autorul reclamantei, a fost emis în favoarea reclamantei un titlu de proprietate în sistemul Legii nr. 18/1991.
Toate aceste dovezi permit concluzia că în favoarea autorului reclamantei operează prezumţia relativă privitoare la existenţa în patrimoniul său a unui drept de proprietate asupra terenului expropriat, instituită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, în considerentele deciziei de casare, instanţa de recurs a impus instanţei de trimitere, în condiţiile art. 315 C. proc. civ., administrarea de probe noi „inclusiv sub aspectul stării faptice a imobilului", dar nu a stabilit necesitatea administrării de noi dovezi cu privire la calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la restituire.
Câtă vreme nu a fost anulat testamentul autentificat sub nr. 9356/1989 şi certificatul de moştenitor emis în baza lui, în mod corect au apreciat instanţele de fond că referirea din încheierea de autentificare la calitatea de testatoare a lui S.C. este doar o eroare materială.
Faţă de cele ce preced, instanţele de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanta fiind moştenitoarea persoanei în patrimoniul căreia s-a aflat dreptul de proprietate asupra terenului expropriat. Drept urmare, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării, pentru UM 02523 Bucureşti ca reprezentantă a Colegiului Militar Mihai Viteazu Alba Iulia, împotriva deciziei civile nr. 72 A din 14 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4506/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4788/2008. Civil → |
|---|
