ICCJ. Decizia nr. 4788/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4788/200.
Dosar nr.3001/86/200.
Şedinţa publică din 9 iulie 2008
Asupra recursului de faţă, constată:
Cu notificarea nr. 21 din 8 iunie 2001, petentele P.V. şi O.M. au cerut restituirea în natură a imobilului situat în Rădăuţi, judeţul Suceava.
Prin dispoziţia nr. 803 din 17 aprilie 2007, Primarul Municipiului Rădăuţi a respins notificarea motivat de faptul că petentele nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2007 reclamanta O.M. a cerut anularea dispoziţiei, susţinând că a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 întrucât a depus toate actele doveditoare pe care îşi fundamentează pretenţiile.
Prin sentinţa civilă nr. 853 din 12 iunie 2007, Tribunalul Suceava a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că autorul reclamantei a fost împroprietărit cu o suprafaţă de 500 mp teren şi cu o casă, imobil situat în oraşul Rădăuţi, şi care a fost expropriat din patrimoniul unor cetăţeni germani repatriaţi dar că, potrivit menţiunilor procesului-verbal datat 22 iulie 1948, întocmit cu ocazia preluării de stat a construcţiei, acesta avea doar calitatea de chiriaş în imobil şi nu pe cea de proprietar.
Totodată, instanţa a constatat că în prezent casa, cu destinaţia de locuinţă, a fost înstrăinată în temeiul Legii nr. 112/1995 numitului B.I., în baza unui contract de vânzare-cumpărare care nu a fost anulat, iar suprafaţa de 500 mp teren a fost atribuită altor persoane în procedura Legii nr. 18/1991.
Instanţa a constat şi că pentru terenul în suprafaţă de 500 mp, contestatoarea a fost propusă spre validarea dreptul la despăgubiri, conform anexei nr. 48 aprobată prin HG nr. 890/2005, în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005.
În raport de considerentele arătate, tribunalul a apreciat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, sens în care se impune respingerea contestaţiei dedusă judecăţii.
Prin Decizia civilă nr. 293 din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat sentinţa în sensul că a admis acţiunea precizată şi a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent după autorul P.M. pentru imobilul situat în municipiul Rădăuţi compus din 2 camere, o bucătărie, cămară, antreu şi şopron.
În motivarea deciziei instanţa a constatat că potrivit titlului de proprietate nr. 790773/1945 (fila 6 dosar tribunal) autorul reclamantei P.I. a fost împroprietărit cu imobilul situat în Rădăuţi compus din casă de locuit cu anexe gospodăreşti şi suprafaţa de 500 mp teren (fost proprietatea cetăţeanului german M.I.), imobil de care a fost deposedat, ulterior, în anul 1948 când acesta a fost preluat în proprietatea statului.
Instanţa a reţinut că autorul reclamantei a semnat în calitate de „deţinător" în procesul verbal de preluare a imobilului întrucât nu îşi intabulase încă dreptul de proprietate în cartea funciară, însă această menţiune nu este de natură să afecteze dobândirea valabilă de către autorul reclamantei a dreptului de proprietate prin împroprietărire.
Cum, în prezent imobilul a fost înstrăinat în procedura Legii nr. 112/1995, caz în care restituirea în natură nu mai este posibilă, instanţa a constat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii, care însă vor fi acordate numai pentru construcţia de care autorul său a fost deposedat, cu privire la suprafaţa de 500 mp teren reţinându-se că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în procedura legilor fondului funciar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând că în mod greşit instanţa de apel i-a acordat măsuri reparatorii doar pentru construcţie, nu şi pentru suprafaţa de 500 mp teren, cu menţiunea că nu s-a validat propunerea de despăgubire pentru acest teren în procedura legilor fondului funciar.
Analizând critica reclamantei, care se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit hotărârii nr. 2541 din 11 august 2006 a Comisiei Judeţene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, înscris nou depus în recurs (fila 8), a fost respinsă cererea formulată de P.V. (mama reclamantei, decedată în cursul anului 2006) prin care a solicitat, în procedura Legii nr. 18/991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţa de 500 mp teren, motivat de faptul că pe amplasamentul solicitat s-a emis titlul de proprietate nr. 3552/2001 în favoarea Z.S.
Hotărârea menţionată a rămas definitivă, ea nefiind contestată în justiţie, conform precizărilor făcute de intimat prin întâmpinare.
Aşa fiind, în mod eronat, instanţele de fond au reţinut, referitor la suprafaţa de 500 mp teren, că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în procedura legilor fondului funciar.
Referitor la terenul în litigiu este de observat că nu este dată situaţia de excepţie prevăzută de art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, reclamanta a făcut dovada că autorul său a fost împroprietărit de Statul Român, în baza Decretului-lege nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare din 1945, cu o construcţie şi cu un lot de teren de 500 mp situate în intravilanul localităţii Rădăuţi, atât la momentul deposedării cât şi la momentul notificării, imobile de care a fost deposedat, fără anularea titlului de împroprietărire şi fără vreo despăgubire, în anul 1948, situaţie în care, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 iar reclamanta este îndreptăţită la despăgubire în procedura acestei legi de reparaţie.
În consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica, în parte, Decizia recurată în sensul că va consta că, după autorul P.I., reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent atât pentru imobilul construcţii, astfel cum a statuat instanţa de apel, cât şi pentru o suprafaţă de 500 mp, măsuri care urmează a-i fi acordate în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Referitor la motivele de recurs formulate la data de 4 iunie 2008 (2 iunie 2008 data poştei), prin care recurenta solicită a se constata nulitatea absolută a actelor de înstrăinare a imobilelor în litigiu, cerere care însă nu a fost dedusă judecăţii în faţa instanţelor de fond, înalta Curte constată că nu pot fi analizate întrucât au fost formulate cu depăşirea termenul legal de motivare a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta O.M. împotriva deciziei civile nr. 293 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Modifică, în parte, Decizia menţionată, şi anume:
Constată că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi cu privire la suprafaţa de 500 mp teren.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 478/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4191/2008. Civil → |
|---|
