ICCJ. Decizia nr. 5286/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5286/2008
Dosar nr. 848/1/200.
Şedinţa publică din 29septembrie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 iunie 2004 la Tribunalul Mehedinţi, reclamanţii M.M.L. şi F.R.S. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, solicitând, în principal, obligarea acesteia în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001 să se pronunţe prin decizie motivată asupra notificării din 6 iunie 2001 şi să fie obligat la daune cominatorii în caz de refuz, iar în subsidiar, în cazul în care este unitate deţinătoare să fie obligată să restituie în natură imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.
Cu adresa nr. 13104/2004, Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a comunicat instanţei că notificarea nr. 19/E din 6 iunie 2001 a fost înaintată spre soluţionare A.V.A.S., cu menţiunea că autoritatea deţinătoare este SC B.S. SA Drobeta Turnu Severin.
La data de 21 octombrie 2004, reclamanţii şi-au completat acţiunea în sensul că au chemat în judecată A.V.A.S. şi SC B.S. SA Drobeta Turnu Severin.
Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa civilă nr. 697 din 30 iunie 2005 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de parata A.V.A.S. şi a admis acţiunea, în sensul că a obligat această pârâtă ca prin decizie motivată să facă reclamanţilor ofertă de restituire prin echivalent în limita sumei de 2.848.595.312 lei, corespunzătoare valorii imobilului situat în Drobeta Turnu Severin.
Acţiunea a fost respinsă faţă de pârâtele Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin şi SC B.S. SA Drobeta Turnu Severin.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanţii, moştenitori ai numitei S.F., decedată la 20 iunie 1992, din al cărei patrimoniu a fost preluat abuziv imobilul compus din construcţii, situat la adresa mai sus indicată, au calitatea de persoane îndreptăţite la acordarea masurilor reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001.
S-a mai reţinut că pârâta SC B.S. SA Drobeta Turnu Severin a fost privatizată şi că pârâta A.V.A.S. are obligaţia să facă reclamanţilor oferta pentru acordarea de măsuri reparatorii, potrivit art. 27 alin. (1) din aceiaşi lege.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006 a respiris ca nefondat apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei nr. 697 din 30 iunie 2005 a Tribunalului Mehedinţi.
Prin Decizia nr. 4796 din 12 iunie 2007, Înalta Curte de Casaţie şI Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 299 din 6 aprilie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauză spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru motivul de ordine publică, constând în încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa nepronunţându-se şi în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B.S. Drobeta Turnu Severin, care nu a fost citată.
In rejudecare, instanţa a reţinut că demersul judiciar iniţiat de reclamanţi a fost motivat prin aceea că, deşi au formulat notificare conform Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat Primăriei restituirea imobilului din Drobeta Turnu Severin, nu au primit nici un răspuns.
In cauză, au fost respectate atât dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (art. 22 după republicare), în conformitate cu care persoana îndreptăţită avea obligaţia să notifice în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deţinătoare, cât şi dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, care dispune ca notificarea înregistrată de persoana îndreptăţită, face dovada deplină în faţa oricăror instanţe a respectării termenului în care poate fi formulată, chiar dacă a fost adresată altei persoane.
Cum în speţă, primăria a înaintat notificarea însoţită de actele doveditoare spre soluţionare A.V.A.S. Bucureşti, este evident că acesteia din urmă, în calitate de instituţie implicată în privatizarea SC B.S. SA Drobeta Turnu Severin îi revenea obligaţia de a răspunde la notificare printr-o dispoziţie motivată, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 27 din Legea nr. 10/2001, reţinându-se ca fiind nefondate susţinerile vizând lipsa vreunui raport juridic între aceasta şi cei doi reclamanţi.
In condiţiile în care apelanta a avut cunoştinţă de situaţia juridică a bunului deţinut de SC B.S. SA şi de litigiul existent pe rolul Tribunalului Mehedinţi şi până la data soluţionării pe fond a contestaţiei nu a fost emisă o dispoziţie motivată, refuzul de soluţionare a cererii echivalează cu un răspuns negativ, care deschide persoanei îndreptăţite accesul la justiţie.
In caz contrar, s-a reţinut că, reclamanţii, ca persoane îndreptăţite s-ar fi aflat în situaţia în care li s-a refuzat soluţionarea cererii, dar pentru că nu s-a emis o dispoziţie expresă de respingere nu se puteau adresa justiţiei.
Critica vizând stabilirea de către instanţă a cuantumului despăgubirilor, în condiţiile în care Legea nr. 247/2005 stabileşte competenţa de a propune acordarea despăgubirilor în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a reţinut de asemenea a fi nefondată.
La data pronunţării hotărârii apelate (30 iunie 2005), instanţa de judecată era abilitată să stabilească valoarea corespunzătoare a imobilului notificat printr-o expertiză tehnică, în raport de care urma să facă oferta de restituire.
Deoarece Legea nr. 247/2005 este de imediată aplicare, cuantumul sumei stabilit de către instanţă care trebuie să se regăsească în Decizia ce urmează să fie emisă de apelantă, s-a reţinut că are numai o valoare orientativă şi nu obligatorie, pentru că, în final cuantumul despăgubirilor va fi stabilit de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, singurul organ abilitat de lege pentru determinarea acestui cuantum.
In raport de toate aceste considerente, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 901 din 6 decembrie 2007 a respins apelul formulat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr.697 din 30 iunie 2005 a Tribunalului Mehedinţi. A fost obligată apelanta A.V.A.S. Bucureşti să plătească reclamantei M.M.L. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta A.V.A.S., care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susţinut nelegalitatea ei în ceea ce priveşte neefectuarea procedurii administrative conform dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2010.
In acest sens, susţine că procedura specială este una obligatorie, iar prin art. 29 din lege se reglementează regimul juridic al reparaţiilor pentru imobilele intrate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate.
Hotărârea a mai fost criticată pentru faptul că în mod greşit s-a reţinut raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii, în condiţiile în care nu a fost respectată procedura administrativă specială stabilită de Legea nr. 247/2005, conform căreia se concluzionează că „pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor".
S-a mai criticat Decizia recurată şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. şi obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care nu se poate reţine culpa să procesuală.
Analizând recursul în limita criticilor formulate de recurent, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
In mecanismul de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001, procedura administrativă reprezintă o primă etapă obligatorie, reglementată de art. 22 şi urm., iar obligaţia persoanei îndreptăţite de a depune actele doveditoare este stabilit de art. 23.
Finalizarea procedurii administrative se realizează prin emiterea dispoziţiei, sau după caz, a deciziei de către unitatea notificată.
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe asupra notificării în termen de 60 de zile de la înregistrare sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.
Termenul pentru îndeplinirea obligaţiei nu poate fi prorogat fără acordul expres sau tacit al persoanei îndreptăţite. Prorogarea este posibilă numai dacă entitatea obligată să soluţioneze notificarea, în urma analizei actelor doveditoare depuse, comunică notificatorului în termen de 60 de zile, faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei.
Reclamanţii, în termen legal, au solicitat restituirea în natură a imobilului, situat în Drobeta Turnu Severin, prin notificarea adresată Primăriei Drobeta Turnu Severin şi au apreciat că aceasta este unitatea deţinătoare, care, la rândul său, a înaintat notificarea pârâtei A.V.A.S., întrucât imobilul solicitat se află în patrimoniul SC S.B. SA Drobeta Turnu Severin, societate cu capital integral privat.
De fapt, reclamanţii au solicitat şi identificarea unităţii deţinătoare, iar pârâta Primăria Drobeta Turnu Severin a procedat în spiritul legii, înaintând notificarea pârâtei A.V.A.S. Bucureşti, care era obligată să emită o dispoziţie motivată, conform art. 27 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 29), imobilul din litigiu fiind evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale de către fostul FPS Mehedinţi, reprezentat în prezent de A.V.A.S. Bucureşti.
Reclamanţii au dovedit existenţa dreptului de proprietate, preluarea de către stat a imobilului şi calitatea lor de moştenitori ai autoarei, fosta proprietară a imobilului.
Având în vedere că imobilul în discuţie se află în patrimoniul SC S.B. SA Drobeta Turnu Severin, unitate cu capital integral privat, obligaţia emiterii deciziei revine pârâtei A.V.A.S. Bucureşti, aşa cum corect s-a stabilit prin hotărârea recurată, instituţie publică implicată în privatizare.
Corect s-a stabilit în cauză, prin raportul de expertiză întocmit, valoarea imobilului în limita căreia să fie emisă dispoziţia motivată de către pârâta A.V.A.S., prin care să facă reclamanţilor o ofertă de despăgubire prin echivalent, conform art. 27 alin. (1) (devenit art. 29) din Legea nr. 10/2001.
Critica referitoare la greşita obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în faza apelului va fi considerată ca neîntemeiată.
Instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., întrucât apelanta a căzut în pretenţii.
Culpa procesuală a A.V.A.S. nu rezidă în a reţine reaua sa credinţă sau comportare neglijentă, pricinuită prin apărarea sa în acest proces, ci în declararea acestei căi de atac (a apelului), deşi reclamanţii, în primă instanţă şi-au dovedit toate susţinerile.
Pentru considerentele expuse se va respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 901 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2008
.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5617/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5237/2008. Civil → |
|---|
