ICCJ. Decizia nr. 5771/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5771/2008
Dosar nr. 3134/109/200.
Şedinţa publică din 13 octombrie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr. 3134/109/2007 pe rolul Tribunalului Argeş, Direcţia Generală de Paşapoarte a sesizat instanţa, solicitând restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Franţa pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului G.D.
În motivare s-a arătat că la data de 20 octombrie 2007 pârâtul a fost returnat din Franţa în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară .
Prin sentinţa civilă nr. 329 din 6 decembrie 2007, Tribunalul Argeş, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte, prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Franţa pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului G.D. reţinând următoarele:
- pârâtul a părăsit România la data de 15 aprilie 2005, ieşind din ţară prin vama Giurgiu şi a fost returnat din Franţa la data de 20 octombrie 2007 pentru şedere ilegală pe teritoriul acestei ţări;
- Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate a fost modificată prin OG nr.5/2006 şi OUG nr. 96/2006.
Ca urmare a acestor modificări, a fost introdus art.61, potrivit căruia cartea de identitate valabilă constituie document de călătorie pe baza căruia cetăţenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.
-Directiva nr. 38/CE din 29 aprilie 2004 statuează că libera circulaţie a persoanelor constituie una dintre liberalităţile fundamentale ale pieţei interne, care reprezintă un spaţiu fără frontiere interne, în care libertatea este asigurată în conformitate cu dispoziţiile tratatului;
- Tratatul de instituire a Comunităţii Europene prevede că „cetăţenia uniunii" conferă fiecărui cetăţean al Uniunii un drept fundamental şi individual la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia;
- potrivit art. 27 alin. (l) din Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică siguranţă publică sau sănătate publică, iar alin. (2) prevede că măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranţă publică trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- România este începând cu 1 ianuarie 2007 membră a Uniunii Europene şi potrivit legislaţiei comunitare menţionate, toţi românii sunt cetăţeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul la liberă circulaţie în toate statele membre.
Pe cale de consecinţă prima instanţă a statuat că pârâtul ca cetăţean al Uniunii, beneficiază, începând cu 1 ianuarie 2007, de drepturile mai sus citate, situaţie în care se impune aplicarea cu prioritate a normelor comunitare, astfel încât, în temeiul art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005 cererea reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte a fost respinsă.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, a declarat apel reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte aducând critici cu privire la nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea sentinţei în sensul de a se admite cererea de restrângere a dreptului la liberă circulaţie a pârâtului în Franţa pe o perioadă de maxim 3 ani.
In şedinţa din 29 februarie 2008, instanţa de apel, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia de ordine publică privind competenţa de soluţionare a cauzei de către prima instanţă în raport de modificarea adusă Legii nr. 248/2005 prin OUG nr.126 din 5 noiembrie 2007.
In baza dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. a fost admis apelul, reţinându-se următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. I din OUG nr. 126/2007, în situaţia prevăzută la art. 38 lit. a), măsura se dispune la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana de către Tribunalul Bucureşti, legiuitorul înţelegând să stabilească o competenţă materială exclusivă în favoarea acestei instanţe.
In speţa dedusă judecăţii, sentinţa instanţei de fond s-a pronunţat la data de 6 decembrie 2007, dată la care erau în vigoare dispoziţiile OUG nr. 126/2007, astfel încât Tribunalul Argeş nu era competent material să soluţioneze cauza.
Reţinând deci că prima instanţă a pronunţat o sentinţă cu încălcarea competenţei materiale, instanţa de apel prin Decizia civilă nr. 53/A din 29 februarie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, a anulat sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs, în termen legal atât reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte cât şi pârâtul G.D.
Reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, în recursul său a formulat critici cu privire la competenţa materială de soluţionare a apelului şi pe fondul cauzei a susţinut că în mod greşit prima instanţă a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantei invocând dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 cu modificările şi completările ulterioare.
Pârâtul G.D., în recursul său critică hotărârea instanţei de apel susţinând că în mod greşit nu a intrat în examinarea motivelor de apel, soluţionând cauza pe excepţia competenţei, pusă în discuţie, din oficiu la termenul din 29 februarie 2008 în raport de OUG nr. 126 din 5 noiembrie 2007.
Analizând criticile formulate, înalta Curte apreciază că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care verificând legalitatea hotărârii recurate, reţine că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Litigiul dedus judecăţii are ca obiect restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pentru motivul prevăzut de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
In raport de acest obiect, normele de competenţă aplicabile sunt cele instituite prin legea specială, Legea nr. 248/2005, art. 39 alin. (1) şi (4).
Litigiul a fost declanşat la data de 8 noiembrie 2007, dată la care erau în vigoare dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 248/2005, în redactarea de la data intrării în vigoare a legii, potrivit cărora măsura de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie a persoanei returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România şi acel stat, situaţia prevăzută de art. 38 lit. a) din lege, este de competenţa, în primă instanţă, a tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul acelei persoane, apelul urmând a fi judecat de curtea de apel competentă teritorial.
In acord cu aceste norme de competenţă, judecata în primă instanţă s-a făcut de Tribunalul Argeş, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul pârâtul, cu privire la care s-a solicitat a se lua măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie în statul din care a fost returnat.
Este adevărat că în timp ce apelul exercitat în cauză se afla pe rolul Curţii de Apel Piteşti, dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 au fost modificate prin OUG nr. 126 din 5 noiembrie 2007, în sensul stabilirii competenţei exclusive a Tribunalului Bucureşti de a soluţiona în primă instanţă cererile având ca obiect măsura de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în situaţia prevăzută la art. 38 lit. a) din lege, ceea ce are consecinţe şi asupra competenţei instanţei de apel, numai că OUG nr. 126 din 5 noiembrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 115 din 16 mai 2008, publicată în M.Of. nr. 384 din 21 mai 2008 şi intrată în vigoare la data de 24 mai 2008, astfel că litigiile de natura celui în cauză rămân supuse normelor de competenţă din Legea nr. 248/2005, în redactarea de la data intrării în vigoare a legii.
Cum în raport de aceste norme de competenţă, instanţa de apel competentă este curtea de apel căreia îi este arondat teritorial tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul pârâtul, Înalta Curte constată că, din punct de vedere material şi teritorial, Curtea de Apel Piteşti este instanţa competentă să judece apelul exercitat în cauză împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalului Argeş.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse şi constatând că hotărârea atacată a fost dată cu ignorarea prevederilor legale menţionate, recursurile declarate în cauză se privesc ca fiind fondate şi urmează a fi admise în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (2) rap la art. 313 C. proc. civ. cu consecinţa casării deciziei şi a trimiterii cauzei pentru judecarea apelului la Curtea de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte şi de pârâtul G.D. împotriva deciziei nr. 53/A din 29 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza pentru judecarea apelului la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5779/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5775/2008. Civil → |
|---|
