ICCJ. Decizia nr. 5775/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5775/2008
Dosar nr. 4752/3/200.
Şedinţa publică din 13 octombrie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 Cod procedură civilă asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 09 februarie 2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 4752/3/2007, reclamantele C.M. şi T.L.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti şi Primarul General al Municipiului Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificării lor cu nr. 1160 din 14 februarie 2002, ce face obiectul dosarului nr. 24641 din 15 februarie 2002.
Reclamantele au arătat în motivarea cererii că sunt moştenitoarele defunctei P.S.E. iar autoarea lor a formulat notificare către pârâţi sub nr. 1160 din 14 februarie 2002, înregistrată la aceştia sub nr. 24641/2002, prin care a solicitat restituirea apartamentului nr. 25 din Bucureşti.
Au susţinut reclamantele că, deşi pârâţii aveau, în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001, obligaţia de a soluţiona în termen de 60 de zile de la depunere notificarea, până în prezent aceasta nu a fost soluţionată, refuzul pârâţilor fiind neîntemeiat.
Prin sentinţa civilă nr. 612 din 23 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti a admis cererea reclamantelelor a fost obligat pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, să soluţioneze prin decizie/dispoziţie motivată notificarea nr. 1160/2002, formulată de autoarea reclamantelor, numita P.S.E.
Pentru a se pronunţa astfel s-a reţinut că autoarea reclamantelor C.M., T.L.A. si P.S.E., decedată la 5 septembrie 2006, a adresat în temeiul Legii nr. 10/2001 Primăriei Municipiului Bucureşti notificarea nr. 1160/2002, prin Biroul Executorilor Judecătoreşti S. şi N. înregistrată la pârâta Primăria Municipiului Bucureşti sub nr. 24641/2002, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti.
Reclamantele C.M., T.L.A. sunt moştenitoarele legale ale notificantei decedate P.S.E., potrivit certificatului de calitate de moştenitor nr. 148/2006, eliberat de BNP Asociaţia L.G. şi B.M.
Din adresa înaintată de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, tribunalul a reţinut că dosarul a fost apreciat incomplet, pârâta solicitând reclamantelor completarea dosarului cu o serie de înscrisuri menţionate în adresa depusă la fila 11 în dosar fond, însă, această adresă a fost emisă la data de 5 martie 2007, după ce reclamantele au înregistrat procesul de faţă şi după primirea citaţiei pentru primul termen de judecată.
In consecinţă s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, care dispun că unitatea deţinătoare notificată este obligată să se pronunţe prin decizie sau după caz prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 din lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Municipiul Bucureşti prin Primarul General susţinând că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 este unul de recomandare, iar depăşirea lui poate fi sancţionată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unităţii deţinătoare, în măsura în care a fost depăşit în mod culpabil, iar persoana îndreptăţită face dovada existenţei unui prejudiciu, lucru ce nu a fost dovedit în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 589 din 24 septembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General cu motivarea că termenul de 60 de zile prev de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată este unul obligatoriu.
Pe de altă parte s-a reţinut că situaţia descrisă prin art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată vizează posibilitatea persoanei îndreptăţite de a depune actele doveditoare până la soluţionarea notificării, deci înăuntrul termenului de 60 de zile posibilitate creata în favoarea persoanei solicitante, iar nu ca o justificare pentru unitatea căreia i s-a adresat notificarea de a nu da nici un răspuns, sine die, astfel că apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei din urma hotărâri, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Bucureşti prin Primar General, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a reiterat criticile susţinute şi în faţa Curţii de Apel Bucureşti, susţinând astfel, în esenţă, că hotărârile pronunţate sunt greşite, având în vedere că instanţele au dat o interpretare eronată dispoziţiilor legale în materie şi materialul probator administrat în cauza raportului juridic dedus judecăţii.
Verificând legalitatea deciziei recurate în limitele criticilor formulate, înalta Curte constata ca recursul declarat in cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) actualmente art. 25, din Legea 10/2001 persoana deţinătoare notificată este obligată ca în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, dup caz, de la data depunerii actelor doveditoare, să se pronunţe prin dispoziţie sau decizie motivată asupra cererii de restituire formulată prin notificare.
Expirarea termenului imperativ de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea 10/2001 republicată, conferă notificatorului legitimarea de a se adresa instanţei judecătoreşti pentru a obţine obligarea unităţii deţinătoare a imobilului la soluţionarea notificării, prin emiterea deciziei sau dispoziţiei motivate.
Termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire, poate avea, aşa cum susţine şi recurenta două date de referinţă, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
Termenul pentru îndeplinirea obligaţiei respective se poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptăţite, dacă unitatea deţinătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părţi în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Pentru a avea beneficiul acestei proceduri este necesar ca unitatea deţinătoare să comunice în scris persoanei îndreptăţite faptul că fundamentarea şi emiterea deciziei de restituire sunt condiţionate de depunerea probelor solicitate. Depunerea actelor solicitate sau comunicarea faptului că persoana îndreptăţită nu posedă actele respective, are semnificaţia prorogării termenului respectiv (în această ipostază, termenul curge de la depunerea actelor solicitate sau, după caz, de la comunicare răspunsului).
In cauză recurenta, este culpabilă de depăşirea termenului imperativ de 60 de zile, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, deoarece reclamantele notificatoare au depus notificarea şi actele doveditoare solicitării lor, iar insuficienţa documentaţiei pentru fundamentarea deciziei de restituire nu le-a fost comunicată de recurentă in intervalul de 60 de zile de la primirea acestora.
Mai mult, recurentul-pârât nu a răspuns pe parcursul a 5 ani de zile la notificarea nr. 1160 din 14 februarie 2002 iar lipsa unui asemenea răspuns este nejustificată.
Adresă despre care face vorbire şi se prevalează recurentul-pârât a fost emisă la data de 5 martie 2007, după primirea citaţiei pentru primul termen de judecată în acest proces.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 589 din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Obligă pârâţii să plătească reclamantei T.L.A. 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 5771/2008. Civil ICCJ. Decizia nr. 5766/2008. Civil → Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5775/2008. Civil
