ICCJ. Decizia nr. 10087/2009. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10087/200.
Dosar nr. 1637/120/2007
Şedinţa publică din 14 decembrie 2009
Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 1637/120/2007, T.M. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu intimaţii D.D.F., O.N., O.D., B.N., S.C., R.V., C.S., N.I., I.I. şi Comisia Judeţeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmboviţa, să dispună revizuirea deciziei civile nr. 30 din 17 ianuarie 2003 rămasă definitivă şi irevocabilă la 16 februarie 2007 a acestei instanţe.
În motivarea hotărârii, revizuentul a arătat că prin această hotărâre s-a admis apelul declarat de intimata D.D.F. împotriva sentinţei civile nr. 5487 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Târgovişte şi a fost obligat să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 1749 mp teren (parcela 1037) situată în punctul Barba Rara precum şi suprafaţa de 3789 mp (parcelele 1038/1 şi 1032) situate în punctul Barba Rara. împotriva acestei decizii revizuentul a declarat recurs, hotărârea rămânând definitivă şi irevocabilă la 16 februarie 2007 prin perimarea recursului.
A mai arătat revizuentul că prin sentinţa civilă nr. 3855 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Târgovişte rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, s-a admis acţiunea pe care a formulat-o împotriva Primăriei Voineşti şi a numiţilor C.B. şi D.D., constatându-se că este proprietarul suprafeţei de 3789 mp teren intravilan situat pe raza comunei Voineşti, ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani şi s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 12589/1998 pentru terenurile situate în tarlaua 23, parcela 1038/1 în suprafaţă de 1290 mp şi parcela 1032 în suprafaţă de 2569 mp.
A mai precizat că prin sentinţa civilă nr. 3022 din 30 septembrie 2002 a Judecătoriei Târgovişte, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului, s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 12589/1998 emis pe numele intimatei D.D. pentru suprafaţa de teren situată în tarlaua 23 parcela 1036, pe raza comunei Voineşti.
Susţine revizuentul că aceste hotărâri cuprind menţiuni contrare, prevederi de neconciliat în legătură cu terenurile arătate, ele fiind pronunţate între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate fiind astfel întrunite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 6 din 06 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa s-a admis apelul declarat de intimata D.D.F. împotriva sentinţei civile nr. 5487 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Târgovişte, acţiune ce a avut ca obiect revendicarea de către intimata D. de la mai multe persoane, printre care şi de la revizuent, a unei suprafeţe de teren, acţiune întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ.
Sentinţa civilă nr. 5855 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Târgovişte, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi respectiv a recursului, a soluţionat o acţiune promovată de revizuent prin care a solicitat să se constate că a devenit proprietar, urmare a uzucapiunii de 30 ani, asupra unei suprafeţe de teren şi să se dispună anularea titlului de proprietate emis pe numele intimatei D.D.F. pentru suprafaţa de 3859 mp, de această dată acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997 şi dispoziţiile art. 1846-1847 C. civ.
Pe de altă parte, prin sentinţa civilă nr. 3022 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgovişte, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi a recursului, s-a soluţionat o acţiune iniţiată de revizuent ce a avut ca obiect anularea titlului de proprietate emis pe numele intimatei D.D.F. pentru suprafaţa de 3207 mp, acţiune întemeiată, de asemenea, pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997.
Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă în situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una si aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste cerinţe expres menţionate de text nu se regăsesc în cauza de faţă, pentru că soluţiile potrivnice s-au dat în acţiuni diferite, chiar dacă aceste s-au purtat între aceleaşi persoane, dar nu au avut aceeaşi calitate.
Prin urmare, a reţinut Curtea de Apel, cererea de revizuire este nefondată, în cauză nefiind întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat şi motivat recurs revizuentul T.M.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se formulează următoarele critici de nelegalitate:
Decizia a cărei anulare se cere pe calea revizuirii a avut în vedere titlul de proprietate nr. 12589/1998 al intimatei D.D.F. Or, acest titlu de proprietate a fost anulat prin hotărâri definitive şi irevocabile, opozabile intimatei.
Decizia civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, sentinţa civilă nr. 5855 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Târgovişte şi sentinţa civilă nr. 3022 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgovişte conţin elementele lucrului judecat deoarece s-au purtat între aceleaşi părţi, în legătură cu aceleaşi suprafeţe de teren şi în legătură cu dreptul de proprietate al părţilor pe aceste terenuri, chiar dacă temeiurile cererilor formulate au fost diferite.
Analizând hotărârea recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate."
Prin hotărâri definitive potrivnice în înţelesul normei legale citate, urmează a se înţelege hotărâri pronunţate în dosare separate, prin hotărârea pronunţată în cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea de lucru judecat rezultată din hotărârea pronunţată în primul dosar.
Posibilitatea de a cere revizuirea unei hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. există numai atunci când hotărârile potrivnice conţin elementele caracteristice existenţei lucrului judecat, raţiunea reglementării acestui caz de revizuire fiind tocmai aceea de a înlătura nelegalitatea rezultată din soluţionarea aceleiaşi cauze în mod diferit, prin două hotărâri definitive.
Or, în cauză, această condiţie nu este îndeplinită. Aşa cum rezultă din cuprinsul art. 1201 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat presupune o triplă identitate: de părţi, de obiect şi de cauză.
Între litigiile menţionate nu există o identitate de obiect deoarece pretenţiile juridice deduse judecăţii au fost diferite:
În litigiul în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, cererea care a învestit instanţele a avut ca obiect pretenţia reclamantei D.D.F. de obligare a pârâţilor chemaţi în judecată - printre care şi revizuentul T.M. - de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie anumite suprafeţe de teren pentru care deţinea titlul de proprietate nr. 12589/1998 emis în procedura Legii nr. 18/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 5855 din 12 noiembrie 2002, Judecătoria Târgovişte a soluţionat o acţiune în constatare promovată de reclamantul T.M. prin care acesta solicita instanţei să constate că, în temeiul uzucapiunii de 30 de ani, a devenit proprietarul unei suprafeţe de 5.000 de mp de teren. Se solicita totodată, în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997 ca instanţa să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 12589/1998 în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 3.789 mp situat în tarlaua 23, parcela 1038/1 şi parcela 1032.
Litigiul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3022 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgovişte a avut ca obiect cererea reclamantului T.M. de constatare a nulităţii absolute a parţiale a titlului de proprietate nr. 12589/1998, pentru suprafaţa de 1008 mp şi de 2207 mp identificate în tarlaua 23 parcela 1036, respectiv parcela 1037.
Prin urmare, litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins contrare au avut obiecte diferite şi cauze diferite.
Cererile având ca obiect anularea parţială a titlului de proprietate nr. 12589/1998 emis pe numele intimatei D.D.F. în procedura Legii nr. 18/1991, au vizat suprafeţe de teren diferite (suprafaţa de teren de 3.789 mp situat în tarlaua 23, parcela 1038/1 şi parcela 1032 în cazul sentinţei civile nr. 5855 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Târgovişte, respectiv suprafaţa de 1008 mp şi de 2207 mp identificate în tarlaua 23 parcela 1036 şi parcela 1037 în cazul sentinţei civile nr. 3022 din 30 septembrie 2003 a aceleiaşi instanţe).
În ceea ce priveşte cererile formulate de recunoaştere a dreptului real de proprietate, cauzele litigiilor în care s-a formulat o astfel de pretenţie au fost, de asemenea, diferite.
Interesează sub aspectul verificării condiţiilor în care poate fi dispusă revizuirea unei hotărârii în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ce are ca temei elementele autorităţii de lucru judecat, cauza cererii de chemare în judecată, temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere.
Or, în litigiul în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, cauza cererii formulate de reclamantă a reprezentat-o titlului de proprietate nr. 12589/1998, pe când în litigiul în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 5855 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Târgovişte, temeiul juridic l-a constituit uzucapiunea.
În consecinţă, nefiind îndeplinită condiţia identităţii de obiect, respectiv de cauză şi, pe cale de consecinţă, nefiind întrunite elementele autorităţii de lucru judecat, revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi dispusă, raţiunea reglementării acestui caz de retractare a unei hotărârii neregăsindu-se în cauză.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat, iar în baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata D.D.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuentul T.M. împotriva sentinţei nr. 6 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-revizuent să plătească intimatei-pârâte D.D.F., 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10092/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10069/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
