ICCJ. Decizia nr. 1335/2009. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1335/2009
Dosar nr. 4896/118/2007
Şedinţa publică din 10 februarie 2009
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 59 din 29 ianuarie 2008, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta U.C.M.R. – A.D.A., astfel cum a fost restrânsă, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa, prin primar şi l-a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei, cu titlu de daune interese, suma reprezentând triplul remuneraţiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizată prin comunicare publică a operelor muzicale difuzate în cadrul spectacolului, organizat la data de 31 decembrie 2006 de Municipiul Constanţa, potrivit pct. 17, Titlul II din Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică, aprobată prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006.
A obligat pe pârâtul Municipiul Constanţa, prin primar să comunice reclamantei raportul privind operele muzicale comunicate public în spectacolul, desfăşurat la data de 31 decembrie 2006 în Municipiul Constanţa, potrivit pct. 5, Titlul II din actul normativ menţionat.
A obligat pe pârâtul Municipiul Constanţa, prin primar să plătească reclamantei suma de 2.672,96 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru, cheltuieli de deplasare, onorariu de avocat).
Instanța de fond a reţinut că Municipiul Constanţa, prin primar, a organizat la data de 31 decembrie 2006 un spectacol în spaţiu public, cu accesul gratuit al publicului; că în cadrul acestuia au fost comunicate public opere muzicale fără a se deţine autorizaţie de licenţă neexclusivă şi că, potrivit pct. 17 din Titlul II al Deciziei nr. 365/2006 emisă de O.R.D.A., publicată în M. Of. al României nr. 857 din 19 octombrie 2006, Partea I şi a Protocolului având ca obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale, datorează triplul remuneraţiei care ar fi fost legal datorată pentru utilizarea autorizată, suma efectivă de plată urmând a fi determinată cu ocazia executării, potrivit criteriilor prevăzute de actul normativ menţionat.
Instanţa de fond a făcut şi aplicarea pct. 15 din acelaşi act normativ, în sensul că pârâtul a fost obligat şi la comunicarea, către reclamantă, a raportului privind operele muzicale comunicate public în cadrul spectacolului menţionat, cu îndeplinirea condiţiilor stabilite de text.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Constanţa, prin primar, care a invocat următoarele:
Obţinerea autorizaţiei de licenţă neexclusivă pentru comunicarea publică a operelor muzicale nu a fost posibilă din cauza faptului că intervalul de timp existent între data intrării în vigoare a HG nr. 1.620 din 22 decembrie 2006, prin care s-a aprobat alocarea unor sume de bani de la bugetul de stat pentru organizarea spectacolului şi data organizării efective a evenimentului a fost foarte scurt.
Costurile spectacolului au depăşit suma de bani alocată de la bugetul de stat, iar diferenţa a fost suportată din bugetul local, astfel că organizatorul nu poate fi obligat şi la plata altor sume de bani.
Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a art. 274 C. proc. civ., pentru că nu a fost dovedită efectuarea unor cheltuieli de judecată în cuantumul stabilit de instanţa de fond. Astfel, taxa judiciară de timbru a fost de 4 lei, reprezentantul reclamantei nu este avocat ci consilier juridic, iar cheltuielile de deplasare nu se pot ridica la suma de 2.672,98 lei.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 138/ C din 4 iunie 2008, a respins apelului pârâtului, ca nefondat.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile pct. 3 din Titlului II al Protocolului având drept obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale, publicat în M. Of. în temeiul Deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006, utilizatorii au obligaţia să obţină din partea organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, cu cel puţin 5 zile înaintea oricărei utilizări prin comunicare publică a operelor muzicale (spectacol, concert etc), autorizaţia prin licenţă neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale şi să plătească remuneraţiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în titlu, iar în scopul obţinerii acesteia sunt obligaţi, conform pct. 4 din acelaşi titlu, să comunice organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, cu cel puţin 5 zile înainte de utilizarea operelor muzicale, toate informaţiile privind data şi adresa locaţiei, programul artistic al spectacolului, numărul de bilete puse în vânzare sau, după caz, bugetul de cheltuieli al spectacolului ori al evenimentului artistic organizat, indiferent dacă acesta este suportat de utilizator sau de un terţ.
Obligaţiile menţionate nu au fost respectate de Municipiul Constanţa pentru operele muzicale comunicate public în cadrul spectacolului organizat la 31 decembrie 2006, cu fondurile alocate acestei unităţi administrativ teritoriale în temeiul HG nr. 1620/2006, iar lipsa autorizaţiei pentru licenţă neexclusivă atrage răspunderea materială a pârâtului, conform art. 17 din protocolul menţionat.
Înlăturarea acestei răspunderi nu poate fi justificată prin lipsa timpului necesar pentru îndeplinirea formalităţilor stabilite de prevederile menţionate, deoarece HG nr. 1.620/2006, prin care s-au alocat fondurile necesare organizării evenimentului, a fost publicată în M. Of. nr. 951 din 24 noiembrie 2004, iar spectacolul s-a organizat la 31 decembrie 2006, deci termenul în cadrul căruia trebuia solicitată autorizaţia de licenţă neexclusivă şi cel de depunere a actelor necesare este cu mult mai redus decât intervalul scurs între momentul intrării ei în vigoare şi cel al desfăşurării evenimentului artistic, iar pârâtul nu a făcut dovada că a fost împiedicat, de o împrejurare mai presus de voinţa sa, în efectuarea demersurilor impuse de Decizia O.R.D.A., pe toată durata acestui interval.
Nu prezintă relevanţă pentru plata daunelor prevăzute de pct. 17 al Titlului II din Protocol nici susţinerea referitoare la insuficienţa fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru organizarea şi desfăşurarea evenimentului artistic şi la împrejurarea suplimentării lor cu fonduri din bugetul local al unităţii administrativ teritoriale deoarece, pe de o parte, din adresa din 10 ianuarie 2007 a F.S.C., care, potrivit protocolului încheiat la data de 21 decembrie 2006 cu Municipiul Constanţa, s-a ocupat de pregătirea spectacolului din 31 decembrie 2006, rezultă că decontul acţiunii nu a depăşit suma alocată de la bugetul de stat, iar pe de altă parte, pentru că o asemenea depăşire nu poate justifica refuzul de plată al daunelor datorate pentru utilizarea unor opere muzicale prin comunicare publică, fără autorizaţie pentru licenţă neexclusivă.
Nici critica referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., nu este fondată, având în vedere contractul de asistenţă judiciară încheiat cu SCA T.I.A., care a avut ca obiect redactarea acţiunii şi reprezentarea reclamantei la Tribunalul Constanţa, achitându-se onorariul de 2.380 lei, conform facturii fiscale din 16 mai 2007, precum şi chitanţele de achiziţionare combustibil şi de plată a taxei judiciare de timbru.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Constanţa, prin primar, solicitând modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi al respingerii acţiunii, ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a reiterat motivele de apel şi, în plus, a mai invocat următoarele:
Instanţa de apel în mod greşit a reţinut că din adresa din 10 ianuarie 2007 emisă de F.S.C. rezultă că decontul acţiunii nu a depăşit suma alocată din bugetul de stat.
Dimpotrivă, valorile înscrise în această adresă arată că suma cheltuită se ridică la 150.000 lei, iar conform HG nr. 1.620/2006, suma alocată din bugetul de stat pentru acest eveniment a fost de 150.000 lei, iar instanţa de apel a reţinut o altă situaţie decât cea care rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Pârâtului Municipiul Constanţa nu îi revine obligaţia de a achita contravaloarea autorizaţiilor, deoarece întregul eveniment a fost finanţat de la bugetul de stat şi, pentru identitate de raţiune, implicit, sumele pentru obţinerea autorizaţiilor pentru licenţa neexclusivă trebuie achitate tot de la bugetul central: Chiar în situaţia în care s-ar reţine că obligaţia de plată ar reveni utilizatorului, culpa nu îi revine Municipiul Constanţa, deoarece F.S.C. a fost producătorul acestui eveniment, respectiv persoana căreia îi revenea obligaţia de a face toate demersurile ce ţin de organizarea acestui eveniment, inclusiv obţinerea autorizaţiei pentru licenţa neexclusivă de la U.C.M.R. – A.D.A., în baza protocolului încheiat la data de 21 decembrie 2006 şi contractului de colaborare.
Instanţa de apel în mod greşit a respins motivul referitor la cheltuielile de judecată.
Împrejurarea că la dosar a fost depusă o factură fiscală reprezentând onorariu de avocat, precum şi un contract de asistenţă juridică nu are relevanţă de vreme de reclamanta a fost reprezentată de consilierul juridic, conform delegaţiei depuse la dosar, iar cheltuielile de deplasare nu se pot ridica la suma de 2.668,96 lei.
Recursul nu este fondat, pentru considerentele care succed.
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a textelor de lege aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, respectiv a prevederilor pct. 3 şi 4 din Titlului II al Protocolului având drept obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale, publicat în M. Of. în temeiul Deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006, statuând că pârâtul Municipiul Constanţa nu a respectat obligaţiile impuse de prevederile legale menţionate în cadrul spectacolului organizat la 31 decembrie 2006 şi că, aşa fiind lipsa autorizaţiei pentru licenţă neexclusivă atrage răspunderea sa materială, conform art. 17 din protocolul menţionat, pârâtul nefăcând dovada unor motive care să ducă la înlăturarea acestei răspunderi şi care să-l fi împiedicat în efectuarea demersurilor impuse de Decizia O.R.D.A. pentru obţinerea autorizaţiei pentru licenţă neexclusivă, în cauză neavând relevanţă nici susţinerea referitoare la insuficienţa fondurilor alocate de la bugetul de stat, nici faptul că, în organizarea spectacolului s-ar fi depăşit suma alocată de la bugetul de stat.
Nici critica recurentului-pârât referitoare la greşita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă nu este fondată.
În cauză, reclamanta a depus la dosarul de fond înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor de judecată pe care Ie-a solicitat, în cuantum total de 2.697,96 lei: factura fiscală din 16 mai 2007 de plată a onorariului de avocat în sumă de 2.380 lei, în baza contractului de asistenţă juridică din 16 mai 2007; cheltuielile de deplasare la termenul din 13 noiembrie 2007, în sumă de 110,50 lei; la termenul din 18 septembrie 2007, în sumă de 127,46 lei, când reclamanta a fost reprezentată de avocat I.I., cu delegaţia depusă la dosarul de fond, astfel cum s-a consemnat în încheierea Tribunalului Constanţa, de la acea dată; la termenul din 11 decembrie 2007, în sumă de 80,00 lei şi chitanţa de plată a taxei de timbru de 39 lei.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a constatat că în cauză s-a făcut dovada existenţei culpei procesuale a pârâtului, impusă de prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, cheltuieli de transport şi taxa judiciară de timbru în cuantum total de 2.672,98 lei, din care cheltuielile de transport/deplasare reprezintă suma de 317,96 lei şi nu de 2.668,96 lei, cum eronat susţine recurentul-pârât prin motivele de recurs.
Criticiie recurentului-pârât vizând faptul că nu pârâtului Municipiul Constanţa îi revine obligaţia de a achita contravaloarea autorizaţiilor, deoarece întregul eveniment a fost finanţat de la bugetul de stat şi, pentru identitate de raţiune, sumele pentru obţinerea autorizaţiilor pentru licenţa neexclusivă trebuie achitate tot de la bugetul central şi că, chiar în situaţia în care s-ar reţine că obligaţia de plată ar reveni utilizatorului, culpa nu îi aparţine Municipiul Constanţa, deoarece F.S.C. a fost producătorul acestui eveniment, respectiv persoana căreia îi revenea obligaţia de a face toate demersurile ce ţin de organizarea acestui eveniment, inclusiv obţinerea autorizaţiei pentru licenţa neexclusivă de la U.C.M.R. – A.D.A., sunt apărări care au fost formulate pentru prima oară în recurs, fără a fi invocate în apel, astfel că ele nu au putut fi analizate de instanţa de apel, care, nu s-a putut pronunţa asupra lor.
Aşa fiind, instanţa de recurs nu le poate supune pentru prima oară examinării, în această fază procesuală pentru că, altfel, s-ar încălca principiul legalităţii căilor de atac şi al dublului grad de jurisdicţie, recursul fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv, în cadrul căreia are loc numai un control al legalităţii hotărârii atacate.
Având în vedere temeiurile care preced, se constată că Decizia atacată este legală, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Constanţa, prin primar, împotriva deciziei nr. 138/ C din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2804/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 886/2009. Civil → |
|---|
