ICCJ. Decizia nr. 2804/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2804/2009
Dosar nr. 21203/3/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 iunie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, reclamanta D.G.P. din M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Finlanda, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtului B.E.M.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul a fost returnat din Finlanda la data de 29 aprilie 2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin Legea nr. 60/2001 publicată în M. Of. nr. 132/2001.
În condiţiile în care România trebuie să îşi probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegală şi de a-şi consolida poziţia de membru al U.E., prezenţa pe teritoriul altor state, fără respectarea condiţiilor legale de intrare şi şedere a pârâtului, ca şi a altor persoane aflate în condiţii similare, ar dovedi exact contrariul, cu repercursiunile de rigoare asupra tratamentului.
În drept, se invocă dispoziţiile Legii nr. 248/2005, precum şi art. 2 alin. (3) din Protocolul Adiţional nr. 4 la Convenţia pentru Drepturile Omului.
Prin sentinţa civilă nr. 1.096 din 19 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în esenţă, că în cauză, se află în concurs Legea nr. 248/2005 şi Acordul de readmisie încheiat de România şi Finlanda, având relevanţă prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, care au operat pentru statele U.E. până la momentul aderării României la U.E., respectiv 31 decembrie 2006.
În baza art. 18 şi art. 39 din Tratatul C.E. şi a Directivei 2004/3 8/CE a Parlamentului European, cazurile de restrângere a dreptului de şedere operează numai pentru motive de siguranţă, ordine sau sănătate publică a statului din care a fost returnat.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel reclamanta care, în motivarea cererii, a arătat că pârâtul a fost expulzat de pe teritoriul statului finlandez şi că soluţia instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea Legii nr. 248/2005.
Apelul declarat de reclamanta D.G.P. a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 709 pronunţată la data de 30 septembrie 2008, s-a reţinut că apelanta deşi legal citată cu menţiunea achitării taxei legale de timbru, respectiv 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar, aceasta nu şi-a achitat obligaţia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.G.P. care a susţinut că, prin ordinul de plată din 26 septembrie 2008, a fost plătită taxa de timbru pentru termenul de judecată din 30 septembrie 2008 şi astfel hotărârea instanţei de apel este nelegală.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Din borderoul din 1 octombrie 2008 rezultă că a fost înaintat Curţii de Apel Bucureşti documentul din 25 septembrie 2009, număr al D.G.P.
La acest document, care are acelaşi număr de înregistrare cu declaraţia de apel formulată de reclamanţi, s-a ataşat şi taxa de timbru achitată la 26 septembrie 2008 şi timbrul judiciar de 0,15 lei.
În aceste condiţii se constată că apelul a fost legal timbrat, astfel că, se va casa Decizia recurată şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta D.G.P., împotriva deciziei nr. 709 din 30 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2982/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1335/2009. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
