ICCJ. Decizia nr. 2906/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2906/2009
Dosar nr. 3594/62/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, contestatorii S.M. şi M.K.E. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziilor din 23 octombrie 2001 şi din 25 octombrie 2002 emise de pârâta SC R. SRL.
Tribunalul Braşov a admis acţiunea reclamanţilor aşa cum a fost formulată şi a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă decizie prin care să soluţioneze notificarea depusă de contestatoare cu privire la restituirea în natură a imobilului situat în Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin deciziile a căror anulare s-a solicitat a fost admisă în parte cererea notificatoare formulată de B.I.H.B. cu privire la restituirea imobilului din litigiu, şi în consecinţă s-a dispus restituirea în natură a cotei din imobil, deţinută în baza contractelor de închiriere şi acordarea de despăgubiri pentru partea vândută fostei chiriaşe.
S-a mai reţinut că prin prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001 s-au protejat drepturile tuturor moştenitorilor, astfel că pârâta avea obligaţia să soluţioneze notificarea contestatoarelor, ca moştenitori ai autorului comun H.M.
În final, s-a reţinut că va fi anulat art. 1 al deciziei atacate cu consecinţa soluţionării în comun a notificărilor tuturor moştenitorilor autorilor deposedaţi şi emiterii unei noi decizii în acest sens.
Prin apelul declarat de pârâta SC R. SRL Braşov s-a criticat faptul că nu a fost citată în cauză persoana îndreptăţită B.I.H.B., al cărui titlu de proprietate rezultat din deciziile din 23 octombrie 2001 şi din 29 octombrie 2002, emise în baza Legii nr. 10/2001, care au fost anulate de către Tribunalul Braşov.
În cadrul motivelor de apel s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor, ca urmare a faptului că prin deciziile emise nu a fost soluţionată notificarea acestora. În drept, apelanta a invocat dispoziţiile art. 282, art. 284 - 288, art. 294 alin. (1), art. 295 - 298 C. proc. civ., Legea nr. 10/2001, HG nr. 614/2001 şi HG nr. 498/2003.
În interesul apelantei, potrivit art. 49 C. proc. civ., a formulat cerere de intervenţie B.I.H.B., criticând sentinţa de fond prin prisma faptului că s-a pus în discuţie valabilitatea titlului său de proprietate rezultat din cele două decizii anulate, fără ca titularul tabular al dreptului să fie parte în proces.
Prin Decizia civilă nr. 176/ Ap din 4 decembrie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul pârâtei, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Braşov şi a admis şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenient.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, deoarece s-a hotărât asupra valabilităţii titlului de proprietate al intervenientei fără ca aceasta să fie parte în cauză şi să-şi formuleze apărarea.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, contestatorii S.M. şi M.K.E. au declarat recurs prin care au solicitat respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susţinut că instanţa de apel, încurcând gradele de jurisdicţie, şi reţinând ca temei dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., nu a cercetat fondul cauzei, că deşi cererea de intervenţie este intitulată accesorie, în realitate se invocă un drept propriu; că din perspectiva dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 reclamanţii erau persoane îndreptăţite şi deci au calitate procesuală activă, că înţelegerea între mandatarii părţilor nu s-a încheiat astfel că declaraţiile lor cu privire la renunţarea la succesiune şi cele de acceptare sub beneficiu de inventar, nu au relevanţă juridică.
S-a mai susţinut că legiuitorul a înţeles să prelungească termenul de depunere a notificărilor, şi nu să limiteze drepturile persoanei îndreptăţite în funcţie de momentul formulării notificării, că reclamantul este cel care creează cadrul procesual şi că în mod greşit s-a susţinut de către apelantă că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în realitate instanţa nefacând decât să admite în parte pretenţiile contestatorilor.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Intervenienta B.I.H.B. a formulat o cerere, prin apărările formulate s-au pretins drepturi proprii referitoare la dreptul său constituit prin deciziile a căror anulare s-a solicitat de către contestatori, aspect care nu a fost cercetat de instanţă.
Instanţa de apel a admis cererea de intervenţie, însă nu a mai soluţionat apelul pe fond şi, invocând prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., dispoziţie referitoare la recurs, a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Astfel, instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor şi cu privire la situaţia de fapt, despre care s-a susţinut că nu a fost corect stabilită, conform probelor administrate în cauză.
În aceste condiţii, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., motiv pentru care se va casa Decizia recurată şi se va trimite cauza pentru soluţionarea apelului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorii S.M. şi M.K.E., împotriva deciziei nr. 176 din 4 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru judecarea pe fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3266/2009. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2978/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
