ICCJ. Decizia nr. 1654/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1654/2009
Dosar nr. 12440/3/2006
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 12440/3/2006, la data de 7 aprilie 2006, reclamanta SC M.S. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, Primarul General al Municipiului Bucureşti şi S.A.C., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se constate nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 4816 din 21 noiembrie 2005 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, deoarece prin dispoziţia respectivă a fost restituită, în natură, cota de ½ din subsolul, parterul şi mansarda imobilului situat în Bucureşti, însă pârâtul S.A.C. nu avea calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 1127 din 22 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei în ce priveşte pe numitul S.D.F.; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a fost respinsă contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în petitul acţiunii s-au făcut referiri numai la dispoziţiile Legii nr. 10/2001, însă, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării.
Cum reclamanta nu îndeplineşte condiţia de persoană îndreptăţită, rezultă că nu are calitate procesuală activă şi nici nu justifică un interes, deoarece ocupă imobilul fără contract de închiriere, fiind un simplu terţ faţă de dispoziţia a cărei nulitate o solicită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, susţinând că cererea sa se întemeiază pe dispoziţiile dreptului comun şi nu pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 653 din 11 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins apelul, ca nefondat, reţinându-se că în cererea introductivă nu se face nicio referire la dispoziţiile art. 966, art. 968 C. civ., ci numai la prevederile art. 3 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC M.S. SRL, aducându-i următoarele critici :
- Hotărârile pronunţate atât de instanţa de apel cât şi de prima instanţă, sunt nelegale, fiind pronunţate cu încălcarea normelor de competenţă, astfel încât se impune casarea lor şi trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, în primă instanţă, la judecătorie.
- Din actele dosarului rezultă cu claritate interesul legitim pe care îl are reclamanta în legătură cu anularea deciziei de restituire în natură.
Chiar dacă nu are un contract de închiriere, reclamanta a solicitat Primăriei sectorului 1 Bucureşti cumpărarea spaţiului respectiv, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 550/2002, mai ales că a realizat investiţii de mare amploare în imobilul respectiv.
Reclamanta mai susţine că, indiferent de cum a fost intitulată acţiunea, potrivit art. 84 C. proc. civ., instanţa avea obligaţia să interpreteze adecvat cererea de chemare în judecată potrivit cu scopul urmărit, în speţă cererea reprezentând o acţiune de drept comun care era de competenţa Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
- Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, a fost introdusă la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel că, în mod legal, atât instanţa de apel cât şi prima instanţă au apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pot contesta Decizia emisă de către entitatea deţinătoare doar persoanele îndreptăţite, nu şi terţele persoane, cum este cazul reclamantei.
- Deşi reclamanta pretinde că instanţa trebuia să interpreteze în mod adecvat cererea de chemare în judecată, ea este cea care a învestit în mod expres Tribunalul Bucureşti cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, instanţa de apel, cât şi prima instanţă nefăcând altceva decât să aplice, în mod corect, Legea nr. 10/2001, la situaţia reclamantei.
Abia în apel reclamanta a precizat, în mod expres, că înţelege să-şi întemeieze cererea pe dispoziţiile dreptului comun, însă obiectul cererii nu mai poate fi schimbat în calea de atac.
- De altfel, nimic nu a împiedicat-o şi nu o împiedică pe reclamantă să formuleze o acţiune pe calea dreptului comun în vederea apărării drepturilor sale, pe care aceasta le consideră legitime.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel, cât şi a primei instanţe s-a dat cu respectarea competenţei lor, având în vedere cererea cu care au fost învestite, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.S. SRL împotriva deciziei nr. 653 din 11 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1665/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1489/2009. Civil → |
|---|
