ICCJ. Decizia nr. 1713/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1713/2009
Dosar nr. 36839/3/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1364 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă contestaţia formulată de C.P.O. şi C.O.D.I. în contradictoriu cu intimatul Primarul General al Municipiului Bucureşti şi în consecinţă: a anulat în parte dispoziţia nr. 6365 din 5 octombrie 2006 emisă de intimat, respectiv în ceea ce priveşte soluţionarea notificării cu privire la teren (art. 1 şi parţial art. 2); a obligat pârâtul să emită dispoziţie de restituire în natură pentru terenul în suprafaţă de 222,62 mp, delimitat de punctele F 2, 3, D, E din schiţa anexă la completarea raportului de expertiză întocmit de expert I.I.D., cu vecinătăţile indicate în completarea la raportul de expertiză sus-menţionat, precum şi să propună acordarea de despăgubiri pentru restul suprafeţei de teren.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut în esenţă, următoarele:
Contestatorii C.P.O. şi C.O.D.I. au notificat intimatul solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 300 mp, şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul suprafeţei de 156 mp, imobil situat în Bucureşti, preluat abuziv, în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin dispoziţia nr. 6357 din 5 octombrie 2006 emisă de intimat s-a respins cererea de restituire în natură, stabilindu-se doar măsuri reparatorii prin echivalent, terenul fiind afectat de elemente de sistematizare.
În cauză, prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare topo, din ale cărei concluzii a rezultat că, din totalul suprafeţei solicitate de contestatori, în prezent, este liberă de construcţii şi detalii de sistematizare suprafaţa de 222,62 mp, suprafaţă care la nord se învecinează cu o porţiune de spaţiu verde, pe o lungime de 10,13 m, între pct. F şi E, la est, se învecinează cu parcarea asfaltată, pe o lungime de 6,24 + 19,64 = 25,88 m., între pct. A, 2 şi 3.
Potrivit raportului de expertiză suprafaţa susmenţionată este constituită în prezent de spaţiu verde neîntreţinut şi parcare asfaltată.
A mai reţinut prima instanţă că, în ceea ce priveşte suprafaţa ocupată de „parcare" nu reprezintă construcţii în sensul alin. (2) al art. 10 din Legea nr. 10/2001, şi, în plus, chiar dacă în mod forţat ar fi asimilată betonarea unui spaţiu cu o construcţie, în cauză nu s-a făcut dovada că această amenajare a parcării s-a realizat cu o autorizaţie.
Referitor la suprafaţa de teren sub care se află o conductă de canalizare, suprafaţa eliminată din cea considerată liberă, ca urmare a completării raportului de expertiză, tribunalul a constatat că nu poate fi restituită în natură întrucât este „afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică, în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primăria Municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, faţă de împrejurarea că, deşi terenul este afectat de elemente de sistematizare în totalitate, situaţie ce rezultă şi din raportul de expertiză efectuat în cauză, instanţa a dispus restituirea acestuia în natură.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 561 din 4 iulie 2008, a admis apelul formulat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei civile nr. 1364 din 6 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că soluţia este criticabilă în legătură cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, reţinându-se eronat că terenul în discuţie este liber.
Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că suprafaţa de teren de 222,62 mp, constituie spaţiu verde aflat în proximitatea blocurilor de locuit şi parcare asfaltată, acesta răspunzând unei vecinătăţi fireşti de utilizare a construcţiilor.
Normala exploatare a construcţiilor existente presupune căi de acces, spaţii verzi şi alte asemenea, ce constituie un tot inseparabil, astfel încât, nu este posibil a se crea anumite porţiuni libere.
În accepţiunea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250 din 7 martie 2007, sintagma „teren liber" are înţelesul că acesta să nu fie afectat unor amenajări de utilitate publică a localităţii sau servituţi, subliniind la art. 10 pct. 3 necesitatea verificării dacă terenul nu este afectat de străzi, trotuare, parcări amenajate şi alte asemenea, situaţie în care pentru terenul imposibil de restituit, urmează a se acorda măsurile reparatorii prevăzute de art. 10 alin. (10) din lege.
Prin aceleaşi norme s-a arătat că sintagma „amenajări de utilitate publică" se referă şi la spaţiile verzi din jurul blocurilor de locuit, entitatea investită cu soluţionarea notificărilor având competenţa în a aplica în funcţie de necesitatea localităţii.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanţii C.P.O. şi C.O.D.I.
Dezvoltând criticile de nelegalitate întemeiate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut în esenţă, că motivarea instanţei de apel potrivit căreia „normala exploatare a construcţiilor existente presupune căi de acces, spaţii verzi şi alte asemenea, ce constituie un tot inseparabil, astfel încât, nu este posibil a se crea anumite porţiuni libere", este hazardată şi străină cauzei, expertul tehnic concluzionând fără rezerve că terenul în suprafaţă de 222,62 mp, poate fi restituit în natură.
Au mai arătat că schimbarea soluţiei instanţei de fond s-a făcut pe baza unor simple informaţii sau supoziţii şi nicidecum pe baza unor probe existente la dosarul cauzei.
Faţă de cele expuse recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert I.I.D. rezultă că suprafaţa de teren propusă spre restituire, cuprinde o porţiune de parcare asfaltată şi o porţiune de spaţiu verde neîngrijit.
Potrivit raportului de expertiză, astfel cum a fost completat, terenul propus spre restituire, se învecinează la nord cu o porţiune de spaţiu verde, pe o lungime totală de 10,13 mp, la vest cu trotuarul dinspre şoseaua M.B., la nord cu parcarea asfaltată pe o lungime de 6,91 mp, iar la vest cu parcarea asfaltată.
Terenul este situat în zona Piaţa Muncii la intersecţia B-dul Decebal cu şoseaua M.B.
Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii, preluate în mod abuziv, s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa de teren ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent".
Sintagma „amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren destinate nevoilor comunităţii, respectiv: străzi, alei, trotuare, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi alte asemenea.
În speţă, aprecierea expertului tehnic că parte din teren reprezintă spaţiu verde neîngrijit, iar o altă parte cuprinde o parcare asfaltată, nu poate conduce la concluzia pe care a împărtăşit-o prima instanţă, şi anume restituirea în natură a suprafeţei de 222,62 mp
Cum restituirea în natură nu este posibilă, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constituie singura modalitate de rezolvare a cererii contestatorilor.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de C.P.O. şi C.D.I. împotriva deciziei nr. 561 din 4 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.P.O. şi C.O.D.I. împotriva deciziei nr. 561 din 4 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1729/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1710/2009. Civil → |
|---|
