ICCJ. Decizia nr. 19/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 19/2009
Dosar nr. 16582/3/200.
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 261 din 15 iunie 2007 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A.M., D.A., P.C.V., S.I. şi Z.L. şi a obligat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să le plătească drepturile băneşti egale cu sporul de vechime în muncă acordat conform Legii nr. 50/1996 şi anume: pentru A.M. pe perioada 11 mai 2004 – 13 martie 2007; pentru D.A. pe perioada 1 iunie 2006 – 13 martie 2007; pentru P.C.V. pe perioada 11 mai 2004 – 13 martie 2007; pentru S.I. pe perioada 1 iulie 2005 – 13 martie 2007; pentru Z.L. pe perioada 1 iulie 2005 – 13 martie 2007, sume actualizate.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a fost obligat acest pârât să pună la dispoziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sumele necesare achitării drepturilor salariale.
S-a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. XXXV din 7 mai 2007, pronunţată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie, a hotărât că dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 şi art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că: judecătorii, procurorii precum şi ceilalţi magistraţi precum şi persoanele care au îndeplinit funcţia de procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi beneficiau şi de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
S-a reţinut că în prezentul litigiu Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă: acest pârât are atribuţie de coordonare a acţiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar şi anume pregătirea proiectelor anuale, ale legilor de rectificare precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie stabilite prin Legea nr. 500/2002.
În termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 261 din 15 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că: greşit s-a reţinut calitatea sa procesuală pasivă: nu se află în raporturi de muncă faţă de reclamantă; nu are obligaţia legală să asigure fonduri necesare în vederea executării sentinţei.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa pronunţată în primă instanţă Ministerul Finanţelor Publice nu a fost obligat direct să plătească reclamanţilor drepturile salariale precizate în dispozitiv.
Obligaţia de plată revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ai cărei salariaţi sunt reclamanţii. Această pârâtă, instituţie bugetară chiar dacă este ordonator principal de credite bugetare nu poate executa hotărârea dacă nu dispune efectiv de sumele necesare; de aceea este necesar ca hotărârea să fie opozabilă Ministerului Finanţelor Publice.
Faţă de considerentele menţionate Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 261 din 15 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1890/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 191/2009. Civil. Conflict de competenţă. Recurs → |
|---|
