ICCJ. Decizia nr. 2009/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2009/2009
Dosar nr. 6016/200.
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reţinut următoarele:
1.Cererea de chemare în judecată
1.1.Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă, la 11 ianuarie 2006, reclamanţii M.E. şi M.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Constanţa, anularea Dispoziţiei nr. 3996 din 30 noiembrie 2005 emisă de primar, obligarea la restituirea în natură a imobilului din Constanţa, judeţ Constanţa.
În subsidiar, s-a solicitat restituirea prin echivalent, urmând să fie reapreciată contravaloarea primită de M.E.
1.2.În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul a cărui restituire se solicită a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974.
Primăria a respins notificarea reclamanţilor cu motivarea că nu a avut loc o preluare abuzivă, pentru cota de ½ petenta primind despăgubiri.
1.3.În drept
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 179 din 26 februarie 2008 Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că cererea de restituire face obiectul Legii nr. 10/2001 însă apartamentul a fost înstrăinat în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, astfel încât nu mai poate fi restituit în natură.
3.Hotărârea instanţei de ape.
Prin Decizia civilă nr. 155/C din 18 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi de familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de reclamanţi şi sentinţa a fost schimbată în tot.
A fost anulată în parte Dispoziţia nr. 3996 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanţa în sensul că a fost obligat primarul să înainteze Comisiei Centrale propunerea de acordare de despăgubiri băneşti pentru diferenţa dintre suma primită de M.E., actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut de art. I alin. (1) al Titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 şi valoarea de piaţă a locuinţei, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că este nesusţinut probator argumentul instanţei în sensul că despăgubirea primită de reclamanta M.E. este echivalentă cu valoarea reală a cotei pe care o deţinea din imobil, fiind chiar contrară probei tehnice administrate în faţa instanţei.
Preluarea în proprietatea statului a cotei de ½ din imobilul în litigiu nu a fost făcută cu titlu valabil, ci se încadrează în ipoteza descrisă de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001.
Chiar dacă autoritatea de stat a emis Decizia administrativă şi a stabilit o sumă de bani cu titlu de preţ, statul a preluat bunul fără titlu valabil.
4. Recursul
4.1. Motive
Primarul municipiului Constanţa a declarat recurs, nemotivat în drept, prin care, după prezentarea succintă a celor petrecute în etapele procesuale anterioare, a criticat Decizia pentru că instanţa de apel „nu s-a preocupat să stabilească dacă apelul semnat de avocat M.A. a fost însuşit de cei doi reclamanţi".
Prin apel s-a solicitat judecarea în lipsă, iar avocatul care a semnat motivele de apel nu s-a prezentat.
4.2. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanţii au fost reprezentaţi în primă instanţă de avocatul M.A., care a şi declarat apelul. Drept urmare, au fost incidente dispoziţiile art. 69 alin. (2) C. proc. civ. conform cu care, avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de partea însăşi.
Faţă de prevederile acestui text, câtă vreme actul de procedură săvârşit de avocat profita reclamanţilor cărora le-a fost respinsă contestaţia, instanţa de apel nu avea de ce să solicite acestora să-şi însuşească apelul.
Drept urmare, soluţia instanţei de apel a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor procedurale enunţate, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. a căror incidenţă ar fi putut fi invocată numai de cei vătămaţi, în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
In temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanţa împotriva deciziei civile nr. 155/C din 18 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi de familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2005/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2012/2009. Civil → |
|---|
