ICCJ. Decizia nr. 2005/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2005/2009
Dosar nr. 1962/200.
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reţinut următoarele:
1.Cererea de chemare în judecată
1.1.Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia civilă, la 6 septembrie 2002, reclamantele B.F., P.M. şi C.E. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria comunei Ariceşti Rahtivani, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care pârâta să fie obligată să le restituie în natură suprafaţa de 35 ha teren arabil.
1.2.În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că suprafaţa de teren de 35 ha, situat în comuna Ariceşti Rahtivani, a aparţinut bunicului reclamantelor. Terenul a fost expropriat în urma aplicării legii reformei agrare.
1.3.În drept
Cererea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 1 şi art. 6 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
2. Cererile de intervenţi.
G.S., V.G. şi C.E. au formulat cereri de intervenţie în interes propriu prin care au solicitat să se constate că reclamantele nu sunt singurele moştenitoare ale lui V.N.N., ci şi ei au această calitate.
La termenul din 13 decembrie 2002 cererile de intervenţie au fost admise în principiu.
3.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 24 din 10 ianuarie 2003, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins ca nefondate atât cererea de chemare în judecată cât şi cererile de intervenţie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că înscrisurile depuse în cauză relevă că imobilul în litigiu a fost preluat în baza unui act normativ care nu constituie obiectul Legii nr. 10/2001, procedura de restituire a terenurilor preluate potrivit legii agrare fiind reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 1/2000.
Sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
4.Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 464 din 7 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.
În considerentele deciziei s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat restituirea în natură a unui teren care a fost preluat în baza unui act normativ care nu constituie obiectul Legii nr. 10/2001, procedura de restituire a terenurilor preluate potrivit legii agrare fiind reglementată de legile fondului funciar.
Intervenienţii au precizat că terenul care a aparţinut autorului reclamantelor a şi fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991.
De altfel, situaţia juridică a terenului în litigiu a fost stabilită irevocabil prin Decizia nr. 10214 din 11 decembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
5. Recursurile
5.1.Recursul reclamantelor - motive
1.Reclamanta B.F. a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Terenul în litigiu a fost expropriat în anul 1945, pe motiv de arendă, astfel încât nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 18/1991 ci ale Legii nr. 10/2001..
Instanţa de apel a motivat, fără a fi probe la dosar, că i s-ar fi restituit din suprafaţa de 35 ha, suprafaţa de 32,7150 ha. Din comuna Ariceştii Rahtivani s-a restituit numai suprafaţa de 13,68 ha şi nu există nicio legătură cu terenurile restituite în comuna Scorţeni.
Terenurilor în litigiu nu li se aplică legile fondului funciar.
2.Reclamantele P.M. şi C.E. au arătat în motivele de recurs că instanţele au greşit când au îmbrăţişat punctul de vedere al intimatei-pârâte potrivit cu care terenul solicitat de reclamante intră sub incidenţa art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Primăria din comuna Ariceştii Rahtivani şi Comisia de aplicare a legilor fondului funciar nu au un punct de vedere unitar referitor la rezolvarea situaţiei retrocedării terenului.
5.2.Recursul intervenientilor
Intervenienţii G.S. şi V.G. au declarat recurs, nemotivat în drept, critica vizând următoarele aspecte:
Instanţa de apel nu trebuia să soluţioneze cauza în lipsa intervenienţilor care, după repunerea pe rol nu au fost citaţi.
Instanţa a preluat foarte uşor ideea tribunalului în sensul că terenul nu face parte din categoria imobilelor ce pot fi restituite în temeiul Legii nr. 10/2001.
5.3. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursurile nu sunt întemeiate.
Prin Decizia nr. 10214 din 11 decembrie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că regimul juridic al terenurilor ce formează obiect al litigiului şi în prezenta cauză, este guvernat de legile fondului funciar. Reclamantele au mai solicitat suprafaţa de teren respectivă şi cererile anterioare ale acestora au primit o soluţionare fie de către Comisia specială pentru aplicarea legilor fondului funciar fie de către instanţa de judecată, şi au fost puse în posesie.
În aceste condiţii, instanţele de fond au apreciat corect că cererile reclamantelor şi ale intervenienţilor voluntari nu pot fi analizate în sistemul Legii nr. 10/2001.
Aşadar, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat, instanţele de fond făcând aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză.
Nu este întemeiată nici critica privitoare la nelegala citare a intervenienţilor G.S. şi V.G. La primul termen după repunerea cauzei pe rol, 20 iunie 2007, intervenienţii s-au prezentat personal, astfel încât orice eventual viciu în modul de îndeplinire a procedurii de citare a fost acoperit. Potrivit art. 89 alin. (2) teza I C. proc. civ., înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură.
Ca atare, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile au fost respinse ca nefondate, cu consecinţa irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele B.F., P.M. şi C.E. precum şi de intervenienţii G.S. şi V.G. împotriva deciziei nr. 464 din 7 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 200.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2093/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2009/2009. Civil → |
|---|
