ICCJ. Decizia nr. 2012/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2012/2009
Dosar nr. 10484/105/200.
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1.Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia civilă, la 7 iunie 2004, contestatoarea N.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Ploieşti şi Primăria municipiului Ploieşti, anularea Dispoziţiei 4901 din 19 mai 2004, obligarea la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 367,61 mp şi obligarea la despăgubiri pentru casa demolată din Ploieşti.
1.2.În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în mod nelegal a fost respinsă notificarea prin care contestatoarea a solicitat restituirea bunurilor menţionate, cu motivarea că aceasta a renunţat la succesiunea soţului său în anul 1998.
Prin notificarea prin care a solicitat restituirea a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii.
1.3. În drept Contestatoarea şi-a întemeiat în drept acţiunea pe „Legea 10/2001".
2.Hotărârea primei instanţe
În fond după casare a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 803 din 25 mai 2007 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, prin care contestaţia a fost admisă în parte şi Dispoziţia nr. 4901/2004 a fost anulată în parte. S-a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru casa demolată ce a fost situată în Ploieşti, despăgubiri ce urmează să fie stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A fost respinsă cererea privind restituirea în natură a terenului situat în Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în anul 1978 contestatoarea şi defunctul său soţ au cumpărat un imobil situat în Ploieşti, cea mai mare parte pentru achiziţionarea construcţiei având-o contestatoarea şi părinţii acesteia, ceea ce înseamnă că imobilul a reprezentat bunul propriu al acesteia. Ca atare, contestatoarea este persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri.
Cât priveşte terenul, acesta nu poate fi restituit în natură deoarece din probele administrate rezultă că nu este liber, fiind afectat de construcţii de utilitate publică, chiar dacă nu sunt finalizate.
3.Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 484 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatoare. A fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de SC I.S. SRL în favoarea Primăriei municipiului Ploieşti.
Instanţa de apel a arătat că în anul 1978 contestatoarea şi soţul acesteia au cumpărat numai construcţia, terenul aferent trecând în proprietatea statului în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Este nefondată susţinerea contestatoarei în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi stabilit că aceasta are dreptul la despăgubiri şi pentru teren.
Este nefondată critica că Tribunalul Prahova nu a avut în vedere Decizia nr. 312/2006 a Curţii de Apel Ploieşti şi probele administrate în cauză, întrucât prin această hotărâre instanţa de apel a trasat sarcini instanţei de fond să cerceteze fondul pricinii prin care se solicita şi în nume propriu restituirea în natură a terenului şi acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată. Instanţa de fond a analizat toate aceste aspecte.
4. Recursul
4.1. Motive
Contestatoarea a declarat recurs, nemotivat în drept, prin care a formulat următoarele critici:
Instanţele au greşit prin nerestituirea în natură a terenului întrucât nu au ţinut cont de Decizia nr. 312 din 23 octombrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti în care s-a reţinut că în mod greşit tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului prin care se solicita restituirea în natură a terenului.
Instanţele nu au avut în vedere probele administrate în cauză din care rezultă că terenul în suprafaţă de 383 mp este liber, nu este afectat de construcţii de utilitate publică.
În mod greşit instanţele au avut în vedere un proces-verbal de licitaţie şi un proces-verbal de adjudecare care nu se referă la terenul în litigiu.
Instanţele au interpretat în mod greşit şi subiectiv probele dosarului.
4.2. Analiza făcută de instanţa de recurs
Singurul motiv de nelegalitate a hotărârii, invocat prin cererea de recurs, este cel care vizează nerespectarea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 312 din 23 octombrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Critica nu este însă întemeiată deoarece prin această hotărâre s-a statuat, irevocabil, doar faptul că prima instanţă nu a analizat cererea prin care N.E. solicita şi în nume propriu, nu doar în calitate de succesoare a soţului său, restituirea în natură a terenului şi acordarea de despăgubiri pentru construcţie. Tocmai din acest motiv, prin Decizia invocată s-a făcut aplicarea prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., pentru respectarea accesului la toate gradele de jurisdicţie cauza fiind trimisă spre rejudecare la tribunal.
În fond după casare, chestiunea a cărei necercetare a atras desfiinţarea sentinţei a fost analizată, astfel încât criticile formulate în prezentul recurs nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Nu sunt de cercetat criticile privitoare la interpretarea greşită „şi subiectivă" a probelor administrate în cauză, prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. conform cu care, modificarea hotărârii se poate cere atunci când hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, fiind abrogate prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea N.E. împotriva deciziei nr. 484 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2009/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2019/2009. Civil → |
|---|
