ICCJ. Decizia nr. 191/2009. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 191/200.
Dosar nr. 2157/2/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la data de 14 octombrie 1997, S.V.P. şi S.C.L. au chemat în judecată p. Consiliul general al municipiului Bucureşti şi SC R. SA pentru a fi obligate să-i restituie imobilul (locuinţă şi teren aferent) situat în Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 8237 din 7 iunie 1999, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1495 din 17 decembrie 1999, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi, constatând conflictul negativ de competenţă, a trimis dosarul la Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării conflictului ivit.
Prin sentinţa civilă nr. 20 din 7 februarie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reţinând că, faţă de poziţia oscilantă a reclamantului şi lipsa oricăror probe cu privire la valoarea obiectului litigiului, revine instanţei posibilitatea de a face aplicarea art. 129 alin. (2) C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 2913 din 17 septembrie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a constatat nule recursurile declarate de SC M.G. SRL şi SC M.H. SA (fostă R.) împotriva sentinţei nr. 20 din 7 februarie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Reinvestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5028 din 27 aprilie 2001, a respins, pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor cererea principală.
A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientele L.L., P.G. şi B.S.
A respins, pentru lipsa calităţii procesuale active, cererea de intervenţie principală formulată de intervenientele L.L., P.G. şi B.S. împotriva pârâţilor SC R. şi Consiliul general al municipiului Bucureşti, a intervenientei principale SC M.G. şi în contradictoriu cu reclamanţii.
A respins ca lipsite de interes cererea de intervenţie principală şi în apărarea dreptului pârâtei SC R. SA, formulată de intervenienta principală SC M.G. SRL împotriva chematei în garanţie A.P.A.P.S. şi cererea reconventională formulată de SC R. SA împotriva reclamanţilor şi în contradictoriu cu intervenientele principale L.L., P.G. şi B.S.
Prin Decizia nr. 784A din 22 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă V.G. împotriva sentinţei civile nr. 5028 din 27 aprilie 2001, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
Tribunalul a reţinut că reclamanţii şi intervenientele în interes propriu au calitate procesuală.
Din nou investită cu soluţionarea cauzei în fond, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1969 din 14 martie 2007, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâta SC M.H. SA şi de intervenienta SC M.G. SRL şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Judecătoria a reţinut că imobilul are o valoare mai mare de 500.000 lei, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., republicat, procesele şi cererile în materie civilă, al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde ROL, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, sunt judecate în prima instanţă de tribunal.
Prin sentinţa civilă nr. 1000 din 28 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Tribunalul a reţinut că problema competenţei materiale a fost tranşată definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 20 din 7 februarie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti.
In raport de dispoziţiile art. 181 C. proc. civ., competenţa de soluţionare în fond a cauzei nu poate aparţine decât judecătoriei, care este instanţa iniţial sesizată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta SC M.H. SA şi intervenienta SC M.G. SRL, recursurile fiind respinse prin Decizia nr. 126 din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Curtea de apel a constatat că tribunalul a reţinut în mod corect că, potrivit art. 181 C. proc. civ., rămâne competentă instanţa iniţial investită cu soluţionarea pricinii, chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ceea ce priveşte valoarea obiectului cauzei.
De asemenea, nici încheierea unui contract de cesiune de drepturi litigioase nu poate schimba competenţa materială a instanţelor de judecată.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 21 din 24 aprilie 2008, a constatat rămasă fără obiect cererea privind conflictul negativ de competenţă intervenit între Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Curtea de apel a constatat că „pronunţarea celei de a doua hotărâri s-a dat la data de 28 iunie 2007, în urmă cu aproximativ un an. iar dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Bucureşti fiind repartizat aleatoriu la secţia a IV a civilă, ca urmare a declarării recursului referitor la excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, recurs ce a fost soluţionat prin Decizia civila nr. 126/ 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Drept urmare, cererea de stabilire a competenţei de soluţionare cauzei a rămas fără obiect.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta V.G., pârâta SC M.H. şi intervenienta SC M.G. SRL.
Recursul declarat de reclamantă nu este motivat.
Recurentele SC M.H. SA şi SC M.G. S R.L. au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că Decizia este nelegală, deoarece curtea de apel trebuia să constate, contrar celor reţinute îndeplinirea condiţiilor necesare ivirii conflictului negativ de competenţă, pentru că respingerea recursului a conferit caracter irevocabil hotărârii Tribunalului Bucureşti.
Recursul declarat de pârâtă şi intervenientă permite încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi este fondat, pentru cele ce se vor arata în continuare.
Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină.
În cauză, sentinţa civilă nr. 1969 din 14 martie 2007, pronunţată de Judecătoria sectorului 2, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului, a devenit irevocabilă prin nerecurare.
Sentinţa civilă nr. 1000 din 28 iunie 2007, pronunţaţi de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin care competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, a fost atacată cu recurs.
Aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 126 din 28 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins recursul declarat împotriva sentinţei tribunalului.
Prin urmare, cea de a doua hotărâre de declinare a rămas irevocabilă la data de 28 ianuarie 2008, la această dată existând două hotărâri irevocabile ale instanţelor care şi-au declinat reciproc competenţa.
Curtea de apel a fost sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţa la data de 7 aprilie 2008, în adresa de înaintare specificându-se că recursul declarat împotriva deciziei nr. 1000 din 28 iunie 2007 a fost soluţionat.
Faţă de cele arătate, în mod nelegal, curtea de apel a constatat ca rămas fără obiect conflictul negativ de competenţă, în condiţiile în care la data sesizării curţii de apel ca instanţă de regulator de competenţă, existau două decizii irevocabile de declinare reciprocă a competenţei.
De aceea, se va admite recursul declarat de pârâtă şi intervenientă, se va casa Decizia atacată, iar cauza va fi trimisă aceleiaşi curţi de apel în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Cât priveşte recursul declarat de reclamantă, acesta este nul.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
În situaţia în care recursul nu este motivat prin însăşi cererea de recurs, termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii.
Analizând actele dosarului, se constată că recursul declarat de reclamantă la data de 7 mai 2008 nu a fost motivat.
Faţă de împrejurarea că reclamanta nu şi-a motivat recursul nici prin cererea de declarare a recursului şi nici ulterior, în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile legale mai sus indicate, motiv pentru care, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata că recursul declarat este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC M.H. SA şi intervenienta SC M.G. SRL împotriva sentinţei nr. 21 din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea conflictului de competenţă.
Constată nul recursul declarat de reclamanta V.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 19/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1877/2009. Civil → |
|---|
