ICCJ. Decizia nr. 2093/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2093/2009
Dosar nr. 13344/99/200.
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Iaşi, contestatoarea A.N.(C.F.), a solicitat anularea deciziei nr. 3 din 11 iulie 2006, emisă de Universitatea A. I. Cuza Iaşi, prin reprezentantul ei legal şi obligarea acestuia la restituirea bunurilor ce au făcut obiectul notificării.
Prin sentinţa civilă nr. 2275 din 5 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a respins acţiunea ca neîntemeiată, hotărându-se că prin notificarea nr. 662/M din 7 august 2001, adresată Primăriei Iaşi, reclamanta A.N. a solicitat împreună cu sora sa, A.M., restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri în echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 1698,81 mp şi construcţii în suprafaţă de 898,25 mp situat în Iaşi. De asemenea, prin notificarea nr. 663/N/2001, adresată Universităţii „Al. I. Cuza" acelaşi notificatoare, N.C.F., împreună cu A.M., au solicitat restituirea aceluiaşi imobil, situat în Iaşi, şi care a fost compus din construcţie în suprafaţa de 898,2mp, în prezent demolată, şi terenul în suprafaţă de 1.698,81mp
Raportându-se la înscrisurile depuse de părţi la dosar, instanţa de fond a respins excepţiile invocate de pârâta-intimată, reţinând că faţă de confirmarea de primire existentă la fila 133 dosar, excepţia de tardivitate este neîntemeiată, comunicarea fiind făcută la 26 iulie 2007, iar contestaţia introdusă în termenul legal de 30 de zile, respectiv 14 august 2006.
Prin aceeaşi încheiere de şedinţă din 31 ianuarie 2007, excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă, reţinându-se că o atare excepţie ar înfrânge dreptul reclamantei de a avea acces la justiţie şi de a invoca dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, s-a considerat că acţiunea este neîntemeiată, dat fiind faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare autentic, transcris la Registrul de transcripţiuni nr. 3665 din 29 iulie 1927 care atestă cumpărarea imobilului de către autorul reclamantei A.N., certificatul de moştenitor nr. 41 din 6 noiembrie 2001 şi certificatul de moştenitor din 15martie 2003, reclamanta a făcut dovada că autorul ei a fost proprietarul imobilului la data preluării de către stat şi că are calitatea de persoană îndreptăţită conform art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Imobilul situat în Iaşi, ce a aparţinut autorului A.N. a fost preluat de stat prin expropriere, în baza dispoziţiilor Legii nr. 71/1946, iar clădirea revendicată a fost demolată.
Notificările nr. 662/N din 7 august 2001 şi nr. 663 din 7 august 2001 au fost soluţionate prin dispoziţia nr. 3 din 11 iulie 2006, emisă de Universitatea „A. I. Cuza", fiind respinsă cererea de restituire în natură pentru teren. Notificarea ce viza imobilul „construcţie" a fost direcţionată Primăriei Municipiului Iaşi, fiind respinsă cererea de restituire prin echivalent bănesc şi propunându-se astfel, acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de către stat pentru suprafaţa de 1698,81 mp
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize identificându-se terenul în suprafaţă de 1698,81 mp care este deţinut de pârâta Universitatea „A. I. Cuza" Iaşi, fiind însă afectat de amenajări de utilitate publică.
Instanţa de fond a constatat, pe baza întregului material probator administrat în cauză, că acest teren nu poate fi restituit în natură, astfel încât în mod corect, pârâta a respins, prin Decizia contestată, cererea de restituire în natură, şi a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Cu privire la capătul de cerere privind stabilirea de măsuri prin echivalent pentru construcţiile demolate, instanţa a reţinut că acesta este nefondat, în mod just pârâta a trimis notificare Primăriei Municipiului Iaşi, conform dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei au declarat apel atât contestatoarea A.N., cât şi intimata Universitatea „A. I. Cuza" Iaşi.
Apelul contestatoarei nu a fost motivat, astfel încât Curtea de Apel l-a analizat doar prin prisma dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., pe baza celor invocate în faţa primei instanţe.
Drept urmare, s-a reţinut în mod corect că, în raport de probatoriul administrat în cauză, s-a reţinut just situaţia de fapt şi s-au aplicat corect dispoziţiile incidente în cauză, respectiv art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În cauză s-a făcut dovada că terenul expropriat prin Legea nr. 571/1945 este ocupat în întregime fie de noile construcţii ce au fost edificate cu autorizaţie, fie este afectat de servituţile legale şi amenajări de utilitate publică, drept urmare, instanţa a apreciat că Decizia intimatei prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent este legală.
Cât priveşte apelul declarat de intimata Universitatea „A. I. Cuza" Iaşi, ce conţine critici privind respingerea excepţiei de tardivitate invocate prin întâmpinare, s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dispoziţiile art. 23 sunt aplicabile şi în situaţia în care persoana juridică notificată deţinea numai în parte bunurile imobile solicitate. De asemenea, dovada comunicării şi respectiv, a datei de la care începe să curgă termenul de contestare a deciziei emise de entitatea învestită cu soluţionarea notificării,sunt cele de pe confirmarea de primire, astfel că în mod temeinic şi legal prima instanţă a respins această excepţie, dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 fiind corect interpretate şi aplicate.
Împotriva deciziei a declarat recurs Universitatea „Al. I. Cuza" Iaşi care a susţinut incidenţa motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub aspectul interpretării dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001. Astfel, se consideră că instanţa în mod greşit a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii de către reclamantă, invocată de Universitate, această excepţie fiind întemeiată, deoarece art. 25 din Legea nr. 10/2001 prevede că Decizia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită în termen de 30 de zile de la comunicare, iar Universitatea a făcut dovada comunicării prin fax a deciziei contestată cu confirmarea rezultată în urma comunicării deciziei.
Analizând recursul declarat de recurenta Universitatea „Al. I. Cuza" Iaşi, se constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.
Dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 prevăd că persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind persoana juridică sau fizică deţinătoare a celeilalte părţi a imobilului solicitat. În speţă, notificarea reclamantei a fost redirecţionată Primăriei Iaşi pentru acordarea măsurilor reparatorii cuvenite pentru construcţiile demolate, conform art. 33 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Această comunicare, însoţită de actele anexate, va fi transmisă persoanei îndreptăţite, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.
Interpretând aceste dispoziţii legale, rezultă fără echivoc că dovada comunicării, respectiv a datei de la care începe să curgă termenul de contestare a deciziei emise de autoritatea învestită cu soluţionarea notificării, este cea de pe confirmarea de primire.
Susţinerile recurentei Universitatea Al. I. Cuza Iaşi privind soluţionarea greşită a excepţiei de tardivitate, de către instanţe, nu pot fi primite, data comunicării deciziei nu poate fi considerată data comunicării prin fax, urmare a solicitării exprese a reprezentantei reclamantei, avocat G.M., la data de 12 iulie 2006, aşa cum consideră recurenta, ci data comunicării acestei decizii prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, către reclamant.
Această dată este 26 iulie 2007, aşa cum rezultă din dovada de comunicare anexată, contestaţia a fost înregistrată pe rolul instanţei la 17 august 2006, termenul de contestare a deciziei, de 30 de zile nefiind depăşit.
Interpretând în mod corect dispoziţiile legale incidente şi aplicând în mod just aceste dispoziţii, instanţele au pronunţat hotărâri legale, motiv pentru care se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia Curţii de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Universitatea Al. I. Cuza Iaşi împotriva deciziei nr. 102 din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 224/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2005/2009. Civil → |
|---|
