ICCJ. Decizia nr. 3763/2009. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3763/2009
Dosar nr. 1823/252/2006
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj, la 20 noiembrie 2006, sub nr. 1823/252/2006, reclamantul Z.N., în contradictoriu cu pârâta SC D.I.C. SRL Lugoj, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată să-i plătească concediile medicale actualizate datorită întârzierii la plată, să-i aprobe şomajul şi desfacerea contractului de muncă.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul obligării pârâtei şi la plata sumei de 7.000 lei daune morale ca urmare a accidentului suferit la locul de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 152 din 23 ianuarie 2007, în temeiul dispoziţiilor prevăzute în art. 2 lit. b1) şi art. 158 C. proc. civ., instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 1411 din 21 iunie 2007, a declinat la rândul său competenţa soluţionării cauzei Judecătoriei Lugoj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a hotărât că obiectul acţiunii îl constituie plata unor despăgubiri care îşi au izvorul într-un pretins accident „suferit de reclamant la locul de muncă, astfel că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil şi nu cele ale codului muncii, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi cauza a fost înaintată spre soluţionare Curţii de Apel Timişoara.
Prin regulatorul de competenţă nr. 105 din 10 octombrie 2007, această instanţă a stabilit că tribunalul Timiş este instanţa competentă să soluţioneze cauza.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că acţiunea reclamantului are la bază un conflict de drepturi, deoarece acesta se prevalează de calitatea sa de angajat al pârâtei de a pretinde plata concediilor medicale, şi a ajutorului de şomaj, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. b1) C. proc. civ.
Împotriva Regulatorului de competenţă, pârâta SC D.I.C. SRL Lugoj a declarat recurs, indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ.
În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că societăţile comerciale nu aprobă şi nu plătesc indemnizaţia de şomaj, că A.L.O.L.M., au o astfel de atribuţie, astfel că, în mod greşit s-a reţinut că drepturile băneşti pretinse de reclamant nu izvorăsc din dreptul civil, competentă să soluţioneze cauza fiind Judecătoria Lugoj.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea la plata unor despăgubiri, ca urmare a unui pretins accident de muncă, reprezentând plata concediilor medicale şi a ajutorului de şomaj.
Faţă de obiectul acţiunii şi în raport de dispoziţiile art. 2 lit. c) (fost b1) înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005) care prevăd că „tribunalul judecă în primă instanţă conflictele de muncă cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe", se constată că în mod corect s-a statuat prin regulatorul de competenţă că Tribunalul Timiş este competent să soluţioneze cauza.
În aceste condiţii, recursul se va respinge ca nefondat în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., cu consecinţa menţinerii soluţiei pronunţate în regulatorul de competenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC D.I.C. SRL, împotriva Hotărârii nr. 105 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3825/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 3414/2009. Civil → |
|---|
