ICCJ. Decizia nr. 4157/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4157/2009
Dosar nr. 13997/54/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 402/N din 23 iulie 2001 la Biroul executorului judecătoresc I.C. din Craiova şi adresată Primăriei comunei Moţăţei, judeţul Dolj, petiţionara T.A. (născută S.), în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea imobilului situat în comuna Moţăţei, judeţul Dolj, alcătuit din 2 corpuri de casă; grajd, pătule şi 5000 mp teren, ce a aparţinut defuncţilor săi părinţi, S.A. şi E.
Prin dispoziţia nr. 126 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Moţăţei s-a propus acordarea către petiţionară a unor despăgubiri băneşti în sumă de 200 milioane lei(vechi) pentru imobilele preluate abuziv la 2 martie 1949, respectiv: 2 corpuri de casă; 63 mp grajd; 180 mp pătule şi 5000 mp teren aferent.
S-a reţinut în cuprinsul acestei dispoziţii că din imobilele revendicate există, în prezent, un corp de casă compus din 6 camere şi 2 holuri, amenajat ca dispensar medical, iar terenul aferent dispensarului şi grădiniţei este de 3477 mp, diferenţa de 1523 mp fiind inclusă în curtea Şcolii nr. 2 Moţăţei.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 16; art. 23 alin. (1) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Ulterior, prin dispoziţia nr.1320 din 30 septembrie 2005 emisă de acelaşi primar, s-a revocat dispoziţia nr. 126 din 14 decembrie 2001 şi s-au acordat petiţionarei măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală în sumă totală de 522.138.750 lei, pentru imobilele demolate în totalitate, pentru: pătule de 180 mp; grajd de 60 mp şi teren de 4122 mp ocupat de şcoală.
S-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Tot cu privire la notificarea nr. 402/N/2001, ulterior, primarul comunei Moţăţei, a emis dispoziţia nr.1662 din 15 noiembrie 2005, prin care a restituit petiţionarei, în natură, imobilele compuse din: un corp de casă nr. 1 în suprafaţă de 130 mp; un corp de casă nr. 2 în suprafaţă de 88 mp; parcela de teren aferent construcţiilor în suprafaţă de 2432 mp cu vecinătăţile menţionate şi parcela de teren în suprafaţă de 2918 mp liberă de construcţii, cu vecinătăţile menţionate.
Imobilul ce se restituie este grevat de servituţi de trecere: terenul de 2432 mp e grevat de Puţul nr.2 din cadrul Serviciului public de apă potabilă Moţăţei şi cel de 2918 mp, de pârâul Balasan ce se află în administrarea consiliului local.
S-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 3 lit. a); art. 4 alin. (2); art. 7 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
La data de 3 ianuarie 2006, reclamanta T.A., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Moţăţei, prin primar, a formulat contestaţie împotriva dispoziţiilor nr. 1320/30 septembrie 2005 şi nr. 1662 din 15 noiembrie 2005 emise de pârâtă (ambele comunicate la data de 22 noiembrie 2005 într-o singură corespondenţă).
Ulterior, la datele de 3 ianuarie 2006, reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând anularea parţială a dispoziţiei nr. 1320 din 30 septembrie 2005 (întrucât, pentru justificarea nerestituirii în natură a suprafeţei de teren ocupată de şcoală s-a făcut referire la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 ce era deja abrogat prin Legea nr. 247/2005) şi completarea dispoziţiei nr. 1662 din 15 noiembrie 2005, în sensul de a i se restitui în natură şi suprafaţa de 3256 mp, teren de grădină folosit de Şcoala nr.2 din comună.
Reclamanta a apreciat că sunt incidente prevederile art. 9 şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Fiind astfel investit, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 723 din 22 iunie 2006, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu şi-a dovedit acţiunea. Întrucât există inadvertenţe cu privire la întinderea suprafeţei de teren cuprinse în cele trei dispoziţii emise de primar, se impunea efectuarea unei expertize cu care, însă, reclamanta nu a fost de acord.
Împotriva hotărârii primei instanţe reclamanta a formulat apel, motivând în esenţă că aceasta nu a făcut aplicarea prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că nu a avut rol activ pentru administrarea tuturor probelor utile şi concludente în soluţionarea cauzei.
În apel s-a încuviinţat efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului în litigiu, expertiză efectuată de expert C.A. şi completată de acelaşi expert printr-un supliment, nici una din părţi necontestându-le.
Prin Decizia civilă nr. 274 din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat sentinţa primei instanţe în sensul că a admis în parte acţiunea şi în consecinţă:
A anulat în parte dispoziţia nr. 1320 din 30 septembrie 2005 emisă de Primarul comunei Moţăţei, judeţul Dolj cu referire la terenul ocupat de şcoală.
A completat dispoziţia nr. 1662 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primarul comunei Moţăţei, judeţul Dolj.
A dispus restituirea în natură şi a suprafeţei de 1466,4 mp teren situat în comuna Moţăţei, judeţul Dolj, identificat în schiţa anexă la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expertul C.A., astfel: N şi S – 1 = 31,2 mp, cu vecinătăţi Şcoala nr.2 Moţăţei şi Dc 29; E şi V – 1 = 47 mp cu vecinătăţi: S 1 – proprietatea reclamantei şi teren sport Şcoala nr. 2 Moţăţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte modalitatea de restituire cu referire la terenul în litigiu, solicitarea reclamantei este întemeiată în parte.
Aceasta, deoarece, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, în raport de modificările intervenite prin Legea nr. 247/2005, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, aceasta constituind regula, iar restituirea prin echivalent, excepţia.
Excepţiile de la restituirea în natură sunt prevăzute în art. 10 din Legea nr. 10/2001 şi se referă, în speţă, la amenajări de utilitate publică existente pe acest teren, respectiv terenul de sport, hidroforul şi robinetele de alimentare cu apă a elevilor.
Terenul aferent acestor amenajări nu poate face obiectul restituirii în natură întrucât astfel de amenajări sunt permanent indispensabile activităţii de învăţământ ce se desfăşoară în şcoala ce nu face obiectul litigiului, aşa încât, în speţă nu sunt incidente prevederile art. 16 din acelaşi act normativ.
Instanţa de apel a apreciat însă că terenul ocupat de seră (care în prezent este dezafectată, nefolosită, cu un grad avansat de uzură, ce reprezintă de altfel un schelet metalic) poate fi restituit în natură conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În fine, în ceea ce priveşte întinderea suprafeţei de teren aferentă şi necesară pentru normala folosinţă de către şcoală a amenajărilor constând în teren de sport, hidrofor şi robinete de alimentare cu apă, instanţa de apel a apreciat-o la 2180,6 mp situată în continuarea curţii şcolii, din care terenul de sport ocupă 1416 mp, iar restul de 764,4 mp teren aferent şi folosit pentru hidrofor şi robinetele de alimentare cu apă a elevilor.
În consecinţă, suprafaţa de teren pentru care cererea de restituire în natură s-a apreciat a fi întemeiată, este de 1466,4 mp (3647 mp teren în litigiu – 2180,6 mp teren lăsat la dispoziţia şcolii) şi prin atribuirea terenului respectiv în această modalitate, se asigură accesul la hidrofor, terenul de sport şi robinetele de apă, direct din orice punct din curtea şcolii, menţinând astfel o continuitate şi din acest punct de vedere.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâta comuna Moţăţei, prin primar şi reclamanta T.A.
I. În recursul său, pârâta comuna Moţăţei, invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine, astfel, că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 în ceea ce priveşte suprafaţa de 1466,4 mp restituită în natură reclamantei.
Această suprafaţă de teren reprezintă o amenajare de utilitate publică ce întregeşte terenul de sport, accesul la hidrofor şi robinetele de alimentare cu apă a elevilor, aşa încât, ea este absolut necesară pentru normala folosinţă de către şcoală a acestor amenajări de utilitate publică existente pe teren.
Mai susţine că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care dispoziţia nr. 126 din 14 decembrie 2001 emisă iniţial a intrat în circuitul civil iar Primarul comunei Moţăţei nu avea competenţa de a o revoca.
În fine, mai susţine că reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu.
II. Prin recursul declarat, reclamanta T.A., invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în parte, în sensul de a i se restitui în natură şi suprafaţa de 2180,6 mp (din suprafaţa totală de 3647 mp fiind recunoscuţi în apel 1466 mp).
Susţine astfel, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, precum şi ale art. 9 din aceeaşi lege.
În dezvoltarea acestei critici, arată că potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001 „Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini".
Conform art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, republicată „În situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) (teren folosit de unitate şcolară în cazul de faţă) care face parte din prezenta lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ(…) foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea"(…).
Nerespectând dispoziţiile legale menţionate, instanţa de apel i-a diminuat restituirea în natură cu suprafaţa de 764,6 mp pe considerentul că pe acest teren se află hidrofor şi robinetele de alimentare cu apă. Or, din anexa la raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că atât hidroforul cât şi robinetele de apă sunt amplasate la limita dintre terenul solicitat în natură şi terenul şcolii şi pentru accesul normal la acestea sunt necesari 70 mp şi nu 764,6 mp.
Mai mult, aceste utilităţi sunt într-un grad ridicat de degradare, neutilizate de mulţi ani şi ele nu reprezintă sursa de apă potabilă a şcolii, căci şcoala este alimentată de la sursa de apă potabilă a localităţii, aspect ignorat de către expert.
În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1416 mp în privinţa căruia instanţa de apel a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pe considerentul că ar fi indispensabil normalei funcţionări a şcolii, reclamanta susţine că soluţia este nelegală şi contrară situaţiei reale de fapt.
De vreme ce şcoala are o suprafaţă construită de 520 mp şi un teren aferent de 5128 mp, în mod evident este posibilă realizarea oricăror obiective pe care şcoala le preconizează pe terenul pe care îl deţine, fără a fi luată în considerare suprafaţa de teren ce formează obiectul prezentei cauze.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce succed:
Conform art. 314 C. proc. civ. „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite".
În speţă, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă de apel.
Instanţa de apel a reţinut că pe terenul în litigiu se află un teren de sport, un hidrofor şi robinete de alimentare cu apă a elevilor, amenajări de utilitate publică, care sunt indispensabile activităţii de învăţământ ce se desfăşoară în Şcoala nr. 2 din comuna Moţăţei şi de aceea nu este întemeiată cererea reclamantei de restituire în natură şi a terenului ocupat de aceste amenajări precum şi a terenului folosit pentru utilizarea acestora.
Pentru normala folosinţă de către şcoală a amenajărilor menţionate, instanţa a apreciat că este necesară suprafaţa de 2180,6 mp situată în continuarea curţii şcolii, din care terenul de sport ocupă 1416 mp, iar restul de 764,6 mp teren aferent şi folosit pentru hidrofor şi robinetele de alimentare cu apă a elevilor.
Reclamanta-recurentă susţine că şi această suprafaţă de 2180,6 mp poate fi restituită în natură întrucât amenajările existente pe acesta sunt dezafectate (la fel ca şi sera deja restituită de instanţa de apel) şi nu sunt aşadar indispensabile activităţii de învăţământ ce se desfăşoară în şcoală.
Referitor la terenul de sport (1416 mp) susţine că acesta este degradat, invadat de gunoaie şi ierburi, utilizat ca pajişte de păşunat pentru păsările de casă ale vecinilor şi nu este folosit conform destinaţiei şi ca atare, nu poate constitui o amenajare de utilitate publică.
Mai susţine că Şcoala nr. 2 din Moţăţei are un teren aferent de 5128 mp şi pe acesta se află un teren propriu de sport folosit ca atare de către elevi, aşa încât şcolii nu-i mai este necesar şi terenul său de 1416 mp.
Referitor la hidrofor, susţine că acesta este dezafectat de mulţi ani şi nu mai reprezintă sursa de alimentare cu apă a şcolii întrucât aceasta este alimentată cu apă potabilă din sistemul centralizat de alimentare cu apă a localităţii încă din anul 2005 (menţiune existentă de altfel şi în cuprinsul dispoziţiei nr. 1662/2005).
La fel este şi situaţia robinetelor de alimentare cu apă ce reprezintă doar o rămăşiţă a unor ţâşnitoare, azi nefuncţionale.
Având în vedere probatoriul existent la dosar precum şi fotografiile depuse de reclamanta-recurentă în recurs, în scopul aplicării corecte a legii, se impune în mod evident, admiterea recursurilor şi casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecarea apelului formulat de reclamantă, prilej cu care vor fi avute în vedere şi criticile formulate de pârâtă în recursul său, ca apărări de fond.
Cu prilejul rejudecării instanţa de apel urmează să completeze probatoriul în sensul de a se stabili dacă şcoala nr.2 din comuna Moţăţei, judeţul Dolj este sau nu racordată la Serviciul public de apă potabilă al localităţii sau foloseşte doar sistemul de alimentare cu apă potabilă amenajat pe terenul în litigiu constând în hidrofor şi robinete; dacă aceste din urmă utilităţi sunt sau nu dezafectate.
De asemenea, instanţa de apel urmează să verifice prin orice mijloc de probă dacă pe terenul de 5120 mp ce reprezintă curtea Şcolii nr. 2 Moţăţei se mai află un alt teren de sport.
Toate aceste verificări sunt necesare pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi pentru a se face distincţia dacă utilitatea publică şi-a păstrat acest caracter şi în prezent faţă de susţinerile reclamantei şi fotografiile depuse de aceasta în recurs.
Drept urmare, pentru considerentele ce preced, recursurile declarate în cauză vor fi admise, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, ca instanţă devolutivă, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) teza a III-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta T.A. şi de pârâta Primăria Comunei Moţăţei împotriva deciziei nr. 274 din 11 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4175/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4160/2009. Civil → |
|---|
