ICCJ. Decizia nr. 4160/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4160/2009
Dosar nr. 1101/114/200.
Şedinţa publică din 30 martie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea adresată Tribunalului Buzău, reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Verneşti, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Domeniilor Statului, A.A. I.S.A.G.R.I. şi Ministerul Finanţelor Publice a solicitat să i se restituie în natură conacul boieresc situat în comuna Verneşti, jud. Buzău şi suprafaţa de teren aferentă de 23 ha, cu tot inventarul, aşa cum s-a precizat în procesul-verbal de expropriere încheiat la 20 martie 1949, expropriere ce s-a realizat prin Decretul-lege nr. 83 din 2 martie 1949.
Prin sentinţa nr. 586 din 18 mai 2007, Tribunalul Buzău, secţia civilă, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de A.V.A.S. şi de D.G.F.P. în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi a respins acţiunea formulată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în calitatea de moştenitoare a defuncţilor G.G. şi G.M. în temeiul Legii nr. 112/1995 şi al Legii nr. 1/2001, reclamanta P.V. a solicitat recunoaşterea dreptului său de proprietate pentru 70 ha teren şi asupra unui imobil (conac) preluat de stat conform procesului-verbal din 20 martie 1949, întocmit în temeiul Decretului nr. 83/1949.
S-a reţinut că Primăria Verneşti, prin adresa nr. 1545/2001 a comunicat reclamantei că imobilul şi terenul solicitate sunt deţinute de SC R. SA Buzău.
Prin notificarea nr. 62/2001, reclamanta a notificat această societate, solicitând restituirea în natură a imobilelor.
Prin răspunsul dat reclamantei conform adresei nr. 1478 din 6 august 2001, SC R. SA Buzău a comunicat că, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 cu privire la restituirea celor două imobile, trebuie să se adreseze Ministerului Agriculturii, instituţie implicată în privatizarea societăţii.
Reclamanta nu a notificat Ministerul Agriculturii, solicitând din nou SC R. SA Buzău restituirea bunurilor, iar prin Decizia fără număr emisă la 9 octombrie 2002, Consiliul de Administraţie al SC R. SA Buzău a respins notificarea, cu motivarea că a fost adresată unei autorităţi care nu are competenţa legală de soluţionare.
Reclamanta nu a contestat această decizie emisă de SC R. SA Buzău.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a notificat A.V.A.S. şi Ministerul Agriculturii, solicitând acestora restituirea în natură a conacului şi terenului aferent.
Cu adresa nr. VP 1/6499 din 9 august 2005, A.V.A.S. a înaintat notificarea nr. 183/2005 Ministerului Agriculturii ca instituţie implicată în privatizarea SC R. SA Buzău, iar Ministerul Agriculturii, la rândul său, a înaintat notificarea Agenţiei Domeniilor Statului spre competentă soluţionare.
În condiţiile în care, după preluarea de către stat, conacul şi terenul aferent acestuia au fost deţinute de SC R.V. SA Buzău, iar această societate a fost privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, entitatea implicată în privatizare fiind Agenţia Domeniilor Statului, instanţa de fond a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de A.A. I.S.A.G.R.I. şi D.G.F.P. Buzău în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, cât şi de A.V.A.S. este întemeiată.
Tribunalul a mai reţinut că, în mod corect Primăria comunei Verneşti, nefiind deţinătoarea conacului şi a terenului aferent a îndrumat-o pe reclamantă să adreseze notificarea către S.C. R.V. S.A. Buzău.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 39 din 7 februarie 2008 a admis apelul formulat de reclamanta P.V. împotriva sentinţei nr. 586 din 18 mai 2007 a Tribunalului Buzău, secţia civilă, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de apel a reţinut că este fondată critica reclamantei cu privire la nesoluţionarea cauzei pe fond, în codul de procedură civilă nefiind reglementată instituţia scoaterii din cauză a unei părţi pe parcursul procesului, astfel cum s-a procedat în speţă când s-a dispus scoaterea din cauză a pârâtelor A.A. I.S.A.G.R.I. Poşta Câlnău, Ministerul Agriculturii şi Agenţia Domeniilor Statului.
S-a mai reţinut că, instanţa de fond a procedat la soluţionarea cauzei fără citarea tuturor părţilor, aspect ce atrage nulitatea hotărârii.
De asemenea, s-a avut în vedere că instanţa de fond avea obligaţia să verifice care este instituţia publică implicată în privatizare, având în vedere Decizia nr. J10/1234/1995 a SC R.V. SA Buzău, raportat la dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, precum şi OUG nr. 23/2004, urmând a se stabili numai în aceste condiţii dacă A.V.A.S. are sau nu calitate procesuală.
Totodată, s-a stabilit că trebuie clarificat prin administrarea tuturor probelor necesare şi utile cauzei, dacă SC R.V. SA Buzău şi A.A. I.S.A.G.R.I. au cumpărat în procesul de privatizare numai acţiuni şi în raport de acest aspect să stabilească dacă sunt sau nu incidente disp. art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de apel a mai dispus ca instanţa de fond, cu ocazia rejudecării pricinii, pe baza unor noi probe faţă de cele administrate, să analizeze excepţiile invocate şi să stabilească intimatele ce au calitate procesuală, situaţia juridică a imobilelor pentru care reclamanta a formulat notificarea şi calitatea de persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii a reclamantei şi natura acestora măsuri.
Ca un ultim aspect, s-a dispus ca pe baza unor probe noi să se stabilească persoana juridică obligată să acorde măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 reclamantei din speţă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta A.V.A.S., care invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susţinut că instanţa de fond a stabilit corect lipsa calităţii sale procesuale pasive, deoarece nu deţine bunurile solicitate şi nu a fost implicată în privatizare.
Se mai arată că, motivarea instanţei de apel privind necitarea tuturor părţilor la soluţionarea acţiunii este neîntemeiată, în condiţiile în care la termenul din 23 martie 2007, reclamanta, prin avocat a precizat că Ministerul Agriculturii şi Agenţia Domeniilor Statului nu au calitate procesuală pasivă şi a solicitat scoaterea acestora din cauză, în condiţiile art. 246 C. proc. civ.
Mai susţine recurenta că, după preluarea conacului şi terenului aferent de către Statul Român, acestea au fost deţinute de SC R.V. SA, societate privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, entitatea implicată în privatizare fiind Agenţia Domeniilor Statului, astfel că în mod corect s-a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, instanţa îl reţine ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta P.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primăria comunei Verneşti, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Domeniilor Statului, A.A. I.S.A.G.R.I. şi Ministerul Finanţelor Publice restituirea în natură a conacului boieresc, situat în comuna Verneşti, jud. Buzău şi a terenului aferent în suprafaţă de 23 ha cu tot inventarul precizat în procesul-verbal de expropriere încheiat la 20 martie 1949.
Aceste imobile au aparţinut autorului reclamantei G.G., bunuri expropriate prin Decretul nr. 83 din 2 martie 1949.
Prin completarea de acţiune din 23 martie 2007, reclamanta a solicitat să se constate că au calitate procesuală pasivă Primăria comunei Verneşti pentru că, atât conacul, cât şi suprafaţa de teren solicitate se află pe raza comunei Verneşti, Ministerul Finanţelor Publice pentru că s-au solicitat despăgubiri pentru bunurile mobile incorporate în bunurile imobile, SC R. SA Buzău, A.A. I.S.A.G.R.I. , cât şi A.V.A.S., ultima urmând să fie introdusă în cauză, întrucât notificarea reclamantei a fost trimisă spre soluţionare acestei instituţii.
Reclamanta a mai precizat că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Domeniilor Statului nu au calitate procesuală pasivă.
S-a dovedit în cauză că imobilele solicitate de reclamantă au aparţinut autorului său G.G., de la care s-au expropriat prin Decretul nr. 83/1949, aceasta fiind unica lui moştenitoare. Astfel şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001, cu modificările ulterioare.
Instanţa de fond a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de A.V.A.S., A.A. I.S.A.G.R.I. şi DGFP Buzău în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, reţinând că după preluarea imobilelor de către stat, au fost deţinute de către SC R. SA Buzău. Această societate a fost privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, considerându-se că entitatea implicată în privatizare a fost Agenţia Domeniilor Statului.
Cu privire la Primăria comunei Verneşti, s-a reţinut că, nefiind deţinătoarea bunurilor, reclamanta trebuia să adreseze notificarea către SC R. SA Buzău, acţiunea fiind respinsă ca neîntemeiată faţă de aceasta, cât şi în raport de Ministerul Finanţelor Publice şi A.V.A.S.
Or, în speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, instanţa de fond s-a mărginit să constate că imobilele au aparţinut autorului reclamantei, care este unica moştenitoare a acestuia, fără a stabili cadrul procesual în limitele căruia trebuia să se desfăşoare procesul raportat la obiectul pricinii, la părţile care trebuie să stea în proces, la stabilirea cu exactitate a instituţiei publice implicate în privatizare. Numai după clarificarea acestor aspecte, urma ca instanţa să stabilească părţile care au sau nu calitate procesuală în raport cu excepţiile invocate şi în final să stabilească situaţia juridică a imobilelor pentru care s-a formulat notificarea, dacă a fost respectată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi apoi să se concluzioneze, dacă reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii, să fie stabilită natura acestora, respectiv restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
În aceste condiţii, este evident că, instanţa de fond nu a insistat în administrarea tuturor probelor necesare pentru a stabili pe deplin situaţia de fapt.
Faţă de economia probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că nu s-a lămurit pe deplin situaţia juridică şi nici cadrul juridic necesar pentru soluţionarea cauzei, impunându-se astfel o verificare riguroasă în rejudecare prin care să se elucideze pe baza actelor dosarului şi a celor prezentate de părţi aspectele enunţate mai sus.
În acest sens, art. 129 alin. (5) C. proc. civ. prevede că Judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinicie şi legale (...), aceştia putând ordona probele pe care le consideră necesare".
Criticile formulate de pârâtă sunt nefondate, deoarece instanţa de fond nu a clarificat calitatea procesuală a părţilor şi nu a dispus citarea tuturor părţilor în proces.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că împrejurările cauzei nu au fost pe deplin stabilite, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, care, admiţând apelul reclamantei, a desfiinţat hotărârea instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare pentru clarificare prin administrarea de noi probe necesare şi utile cauzei.
Numai după completarea probelor şi după examinarea în ansamblu a acestora, instanţa va putea hotărî şi va fi în măsură să decidă în deplină cunoştinţă de cauză asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Fată de toate aceste considerente, urmează ca recursul declarat de A.V.A.S. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 39 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4157/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4009/2009. Civil → |
|---|
