ICCJ. Decizia nr. 4166/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4166/2009
Dosar nr. 3011/116/2007
Şedinţa publică din 30 martie 2009
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2007 reclamanta S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Călăraşi, anularea dispoziţiei nr. 4876/2007 emisă de pârât.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, la data de 18 octombrie 2007 pârâtul a emis dispoziţie atacată de revocare a dispoziţiei nr. 4105/2007 prin care îi fuseseră acordate măsuri reparatorii pentru imobilul situat în municipiul Călăraşi, ce i-a fost preluat abuziv de stat, motivul invocării primei dispoziţii fiind acela al inexistenţei actelor doveditoare prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 care trebuiau să fi anexate notificării, respectiv al certificatului de moştenitor privind succesiunea defunctei P.S., mama sa, înscris care, în realitate există şi a fost ataşat notificării, împrejurare din care rezultă nelegalitatea dispoziţiei de revocare.
La termenul de judecată din 4 decembrie 2007 şi 18 decembrie 2007, acţiunea reclamantei a fost însuşită şi de ceilalţi beneficiari ai dispoziţiei nr. 4105/2007, M.P. şi P.M.
Prin sentinţa civilă nr. 2787 din 18 decembrie 2007, Tribunalul Călăraşi a admis acţiunea introductivă şi a anulat dispoziţia nr. 4876/2007 emisă de pârât.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în raport de regimul juridic complex al dispoziţiei de aprobare a restituirii în natură, astfel cum este acesta reglementat prin art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, unitatea emitentă nu are calitatea de a-şi revoca o atare măsură, desfiinţarea unui asemenea act fiind posibilă numai pe calea contestaţiei reglementată de art. 27 alin. (7) din lege de către persoana îndreptăţită sau pe calea dreptului comun în cadrul unei acţiuni în anulare, căi de care nu s-a uzat în cauza dedusă judecăţii.
Dispoziţia revocatorie este esenţial nelegală şi pentru că certificatul de moştenitor pretins există şi putea fi solicitat notificatorilor, considerente în raport cu care s-a considerat a fi întemeiată cererea dedusă judecăţii.
Apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Călăraşi, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 637 din 10 septembrie 2008, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţa care a reţinut că reclamanţii au dovedit calitatea de moştenitori ai antecesoarei lor, P.S., fiind deci persoane îndreptăţite la restituire în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ceea ce determină nelegalitatea dispoziţiei atacate, corect anulată de tribunal.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs Primăria municipiului Călăraşi, criticând-o pentru nelegalitate, cale de atac ce nu a fost motivată în drept şi în dezvoltarea căreia s-a învederat că la data emiterii dispoziţiei atacate, certificatul de moştenitor privind succesiunea proprietarei bunului solicitat în prezenta procedură, nu era anexat notificării şi că acesta a fost depus ulterior, cu cererea înregistrată sub nr. 39441 din 22 octombrie 2007, nefiind astfel respectate dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care actul administrativ de revocare a dispoziţiei nr. 4105/2007 a fost emis în conformitate cu prescripţiile legale, situaţie ce impune admiterea recursului şi casarea deciziei curţii de apel.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii ce nu a fost întemeiată pe vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dar care, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., permite în cadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată următoarele:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data emiterii dispoziţiei atacate, „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării".
Textul legal nu are semnificaţia invocată de pârâtă în recurs, ci înseamnă că actele prescrise de norma evocată pot fi depuse, în etapa administrativă a procedurii până la momentul soluţionării notificării care corespunde celui al emiterii deciziei/ dispoziţiei motivate, nedepunerea tuturor dovezilor privind, cazul în speţă, calitatea de moştenitor, atrăgând doar consecinţa emiterii actului administrativ pe baza probatoriilor anexate notificării până la momentul soluţionării sale.
Aceasta nu are însă consecinţe asupra regulilor probaţiunii din faza judiciară a procedurii şi în cadrul căreia, titularul notificării poarte complini lipsa dovezilor din etapa administrativă, potrivit regulilor procesual civile ce guvernează probaţiunea în procesul civil.
Altminteri, ar însemna că judecata contestaţiei să fie una formală, neconformă dreptului la un proces echitabil consacrat de art. din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Ca urmare, constatând că actul pretins de pârâtă a fost depus de reclamanţi şi că acesta face dovada calităţii acestora de persoane îndreptăţite la restituire, dispoziţiile hotărârii atacate se privesc a fi legale, recursul dedus judecăţii urmând a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Călăraşi, prin primar împotriva deciziei nr. 637 din 10 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4347/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4175/2009. Civil → |
|---|
