ICCJ. Decizia nr. 4396/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4396/2009
Dosar nr. 6265/59/2006
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Caraş Severin sub nr. 940/C/2005 din 2 februarie 2005 reclamantul M.O.I. prin mandatar O.C.M. a acţionat în judecată Primăria Municipiului Reşiţa şi Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să procedeze la anularea dispoziţiei nr. 74 din 11 ianuarie 2005 emisă de Primăria Reşiţa prin Primar şi să-i fie restituit în natură imobilul înscris în C.F. 2028 Reşiţa nr.top 755/1a/2/0/1/14/1 teren construcţie în suprafaţă de 1061 mp, liber de sarcini.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că terenul aparţinând autorilor săi M.I. şi M.E., al căror moştenitor este, a fost preluat de stat prin Decizia nr. 385 din 9 septembrie 1975 în baza Legii nr. 4/1973, a Legii nr. 58/1974 şi a Legii nr. 59/1974 fără despăgubiri.
Primăria Municipiului Reşiţa a modificat extrasele de C.F. parcelând terenul şi înstrăinându-l mai multor persoane care şi-au edificat construcţii. Reclamantul solicită demolarea construcţiilor şi plata despăgubirilor pentru terenurile ocupate de construcţii şi care nu mai pot fi restituite.
În cauză au intervenit C.R.D. şi C.R.A., solicitând respingerea acţiunii motivat de faptul că au cumpărat parcela de la numita M.C., căreia primăria i-a atribuit-o în vederea edificării construcţiei. Prin cererea de intervenţie s-a solicitat obligarea pârâţilor M.O.I. şi L.Ş. să le recunoască dreptul de proprietate asupra parcelei unificate nr. 755/1a/2/d/1/14/C şi nr.top 755/1/a/2/d/1/13/d înscrisă în C.F. 3767 Reşiţa România în suprafaţă de 200 mp pe care este edificată construcţia casă de locuit nr. 1919 situată administrativ în Reşiţa.
În motivarea cererii intervenienţii au arătat că prin sentinţa nr. 1000 din 29 februarie 1996 a Judecătoriei Caraş Severin rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1821R din 4 decembrie 1997 a Curţii de Apel Timişoara, acţiunea reclamantului M.O.I. de anulare a deciziei nr. 386 din 9 septembrie 1975 a Consiliului Local Reşiţa, a fost respinsă, recunoscându-li-se intervenienţilor dreptul de proprietari tabulari pentru una din cele cinci parcele, provenite din dezmembrarea topograficului C.F. 2028 Reşiţa.
Prin sentinţa nr. 1979 din 26 iunie 2006 Tribunalul Caraş Severin, a respins acţiunea reclamantului M.O.I. împotriva Consiliului Local al Municipiului Reşiţa şi a Primăriei Reşiţa prin Primar, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de C.R.D. şi C.R.A.
S-a reţinut în considerentele sentinţei că antecesorul reclamantului (M.I.) a vândut terenul revendicat în suprafaţă de 1061 mp înscris în C.F. 2028 Reşiţa Română nr.top 755/1/a/2/d/1/14/1 precum şi un alt teren în suprafaţă de 6329,40 mp înscris în C.F. 1388 Reşiţa Română nr. top 755/1/a/2/d/1/13/ la data de 15 august 1973 numiţilor M.F., ş.a., prin înscris sub semnătură privată, declarând că nu va avea nicio pretenţie în viitor asupra construcţiei ce se va edifica şi că „la data când se va accepta efectuarea contractelor la Notarul de stat, va accepta perfectarea acestora şi introducerea în C.F. a casei ce se va construi pe numele cumpărătorilor locului".
Întrucât vânzarea terenurilor era prohibită, iar autorizaţia de construcţie nu se elibera decât proprietarilor tabulari, terenul a fost preluat de stat în baza deciziei nr. 386 din 9 septembrie 1975 fără despăgubire, pe baza declaraţiei antecesorului reclamantului care primise valoarea acestuia în preţul încasat.
Statul a procedat la parcelarea terenului preluat în temeiul art. 60 din Legea nr. 4/1973 şi a Legii nr. 58/1974 şi le-a transnotat în alte C.F. nou înfiinţate. Pe terenul de 1061 mp înscris în C.F. 2028 Reşiţa Română nr.top 755/1/a/2/d/1/14 din intravilanul localităţii s-au edificat construcţii fiind atribuite de stat în acest scop.
Instanţa a constatat că în raport de situaţia tabulară a terenului, contrazisă însă de concluziile raportului de expertiză topo, care implica, în opinia expertului efectuarea unor operaţiuni de rectificare de carte funciară, dispoziţia nr. 74 din 11 decembrie 2005 a Primăriei Reşiţa este legală, deoarece terenul în litigiu nu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 510 din 27 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de M.O.I. împotriva sentinţei nr. 1979 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Caraş Severin reţinând întocmai instanţei de fond că terenul în litigiu trecând în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974 şi fiind ocupat de construcţii nu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001 privind acordarea măsurilor reparatorii. Ca urmare, dispoziţia nr. 74 din 11 ianuarie 2005 a Primarului Municipiului Reşiţa este legală, acesta respingând notificarea reclamantului M.O.I. pentru aceleaşi considerente.
Împotriva deciziei nr. 510 din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs nemotivat în drept, reclamantul M.O.I. continuat de M.E. şi cesionarul drepturilor litigioase B.O.
Criticile de nelegalitate ale deciziei evidenţiază caracterul abuziv al preluării terenului de către stat, fără despăgubiri, considerent pentru care recurentul solicită anularea deciziei nr. 385 din 9 septembrie 1975 a Consiliului Local Reşiţa, a dispoziţiei nr. 75/2005 şi obligarea primarului la emiterea unei noi dispoziţii de restituire a terenului în suprafaţă de 1061 mp aflat în intravilanul localităţii.
De asemenea recurentul critică hotărârile pronunţate în cauză prin aceea că instanţa a ignorat prevederile Legii nr. 247/2005.
Recursul este nefondat.
În speţă, aşa cum s-a reţinut în hotărârile pronunţate în cauză preluarea terenului s-a făcut în temeiul art. 60 din Legea nr. 4/1973 fără a avea un caracter abuziv. Această preluare s-a făcut pe baza declaraţiei lui M.I., autorul reclamantului care încheind antecontractul de vânzare-cumpărare în privinţa terenului şi încasând contravaloarea acestuia a consimţit la preluarea terenului de către stat în temeiul Legii nr. 58/1974 fără despăgubiri şi la edificarea construcţiilor de către cumpărători cărora li s-a atribuit terenurile în folosinţă, după intabularea dreptului de proprietate al statului şi parcelarea terenului de 1061 mp. Pe această cale, în privinţa parcelelor atribuite în folosinţă beneficiarilor antecontractelor s-a instituit regimul juridic prevăzut de art. 30 din Legea nr. 18/1991 potrivit căruia reconstituirea dreptului de proprietate se face în favoarea proprietarilor construcţiilor.
Şi art. 1.4 C din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007 arată că legiuitorul de după 1989 a recunoscut în favoarea dobânditorilor construcţiile vocaţia de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiilor, astfel că această categorie de terenuri sunt exceptate de la incidenţa Legii nr. 10/2001.
Aşa fiind corect prin dispoziţia nr. 74/2005 contestată Primarul Municipiului Reşiţa a respins pe acest considerent notificarea contestatorului M.O.I. iar în demersul judiciar al acestuia, prin hotărârile pronunţate în cauză acţiunea reclamantului a fost respinsă.
În privinţa anulării deciziei nr. 386 din 9 septembrie 1975, în afară de faptul că instanţa nu a fost învestită cu un atare capăt de cerere, există şi autoritatea de lucru judecat a sentinţei 1000 din 29 februarie 1996 a Judecătoriei Reşiţa, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1821/R din 4 decembrie 1997 a Curţii de Apel Timişoara, prin care acţiunea reclamantului M.O.I. vizând anularea acestei decizii a fost admisă.
În cauză instanţele nu puteau face aplicarea Legii nr. 247/2005 de modificare şi completare a Legii nr. 10/2001 deoarece aşa cum s-a precizat în cele de mai sus, imobilul în litigiu este exceptat de la aplicarea Legii nr. 10/2001.
În contextul acestor considerente şi întrucât criticile formulate de reclamant sunt nefondate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul acestuia va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.O.I. şi continuat de M.E. şi cesionarul drepturilor litigioase B.O. împotriva deciziei nr. 510 din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4414/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4394/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
