ICCJ. Decizia nr. 4889/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4889/2009
Dosar nr. 3196/111/2006
Şedinţa publică din 27 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 22 mai 2006 sub nr. 3196/C/2006, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate de pe lângă Primăria Bran, să se dispună anularea hotărârii nr. 60 din 1 februarie 2006 emisă de această instituţie şi să fie obligată la emiterea unei noi hotărâri prin care să stabilească valoarea reală a terenului expropriat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că are calitatea de proprietar asupra cotei de 94 mp teren din nr. top 89 Margine identificat prin nr. cadastral 610 Margine, cotă de teren ce a fost expropriată în temeiul Legii nr. 198/2004 şi că nu este de acord cu suma de 602,54 Euro stabilită ca despăgubire faţă de împrejurarea că terenul expropriat nu este arabil ci este o livadă unde acesta a plantat pruni, obţinând anual din producţie o sumă mai mare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 128/2004.
Pe parcursul procesului, reclamantul a chemat în judecată şi Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.
Acest pârât a invocat excepţia de decădere a reclamantului din dreptul de a mai solicita majorarea despăgubirii acordate, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local Abram.
Prin sentinţa civilă nr. 99/C din 26 martie 2008, Tribunalul Bihor a admis cererea reclamantului P.G.G. , în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi în consecinţă a modificat, în parte, Hotărârea nr. 60 din 01 februarie 2006, în sensul că s-a majorat cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru exproprierea imobilului cu nr. top 89 în suprafaţă de 94 mp cu încă 2359 RON; a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia de verificare a dreptului de proprietate de pe lângă Primăria comunei Abram, judeţul Bihor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală; a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 RON, în favoarea reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 60 din 01 februarie 2006, s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în localitatea Margine, categoria de folosinţă parţial arabil şi parţial curţi şi construcţii cu nr. top 89 în suprafaţă de 94 mp teren, proprietatea reclamantului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 198/2004, despăgubirea a fost stabilită la suma de 602,54 EURO.
Prin raportul de expertiză agricolă dispus şi efectuat în cauză s-a identificat imobilul în litigiu, supus exproprierii, stabilindu-se valoarea pagubei suferită de reclamant, prin exproprierea, la suma de 2.359 RON.
S-a avut în vedere, pe de o parte, valoarea pomilor fructiferi distruşi în nr. de 9 bucăţi, ridicându-se la suma de 415 RON, iar pe de altă parte, valoarea fructelor pe perioada de 4 ani până la intrarea pe rod a pomilor în cuantum de 1.944 RON.
S-a constatat că reclamantul este îndreptăţit a obţine atât valoarea terenului expropriat, cât şi contravaloarea pierderii suferite prin exproprierea acestuia, motiv pentru care s-a admis cererea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA, fiind modificată, în parte, Hotărârea nr. 60 din 01 februarie 2006, în sensul majorării cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului cu încă 2.359 RON.
Cu privire la pârâta Comisia de verificare a dreptului de proprietate de pe lângă Primăria Abram, s-a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, neputând fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 2, alin. (1) din Legea nr. 198/2004, calitatea de expropriator o are Statul Român care este reprezentat în judecată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA, potrivit dispoziţiilor art. 12, alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 aprobată prin HG nr. 941/2004.
La data de 01 noiembrie 2006 a fost respinsă excepţia de tardivitate a formulării cererii.
Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă a declarat apel, în termen legal, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA prin care a solicitat schimbarea în întregime a acesteia, în sensul respingerii capetelor de cerere formulate de reclamant, precum şi a obligării pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 135/2008 din 10 septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul declarat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, reţinând că soluţia cu privire la nepronunţarea instanţei de fond asupra excepţiei de decădere a reclamantului din termenul de a formula plângere împotriva Hotărârii nr. 60 este corectă, deşi nemotivată, deoarece hotărârea poate fi atacată în 15 zile de la data comunicării, şi nu de la data elaborării, ori în dosar nu s-a făcut dovada datei comunicării.
Referitor la capetele de cerere formulate, respectiv anularea hotărârii şi emiterea uneia care să o înlocuiască pe cea dintâi, instanţa de fond a admis acţiunea în sensul modificării hotărârii sub aspectul doar al cuantumului despăgubirilor, fără a afecta măsura exproprierii, astfel încât, instanţa de apel a statuat că şi această critica este nefondată şi lipsită de interes.
Cu privire la criticile referitoare la temeinicia hotărârii, instanţa de apel le-a găsit neîntemeiate deoarece valoarea suplimentară acordată de instanţă a fost acea a pomilor fructiferi şi valoarea fructelor pe perioada necesară intrării lor pe rod, stabilită printr-o expertiză de specialitate, reţinându-se în mod corect că prin cuantumul despăgubirilor celui expropriat trebuie să i se acopere prejudiciul integral.
Împotriva deciziei de mai sus, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, critica având următoarele aspecte:
Decizia recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii având în vedere că modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condiţiile administrării probei cu expertiză tehnică judiciară.
În mod greşit instanţa de apel a menţinut măsura modificării hotărârii nr. 60 din 01 februarie 2006 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Abram, Judeţul Bihor, măsură dată de instanţa de fond.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 60 din 01 februarie 2006, s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în localitatea Margine, categoria de folosinţă parţial arabil şi parţial curţi şi construcţii cu nr. top 89 în suprafaţă de 94 mp teren, proprietatea reclamantului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 198/2004, despăgubirea a fost stabilită la suma de 602,54 EURO.
Prin raportul de expertiză agricolă dispus şi efectuat în cauză s-a identificat imobilul în litigiu, supus exproprierii, stabilindu-se valoarea pagubei suferită de reclamant, prin exproprierea, la suma de 2.359 RON.
S-a avut în vedere, pe de o parte, valoarea pomilor fructiferi distruşi în nr. de 9 bucăţi, iar pe de altă parte, valoarea fructelor pe perioada de 4 ani până la intrarea pe rod a pomilor.
S-a constatat că reclamantul este îndreptăţit a obţine atât valoarea terenului expropriat, cât şi contravaloarea pierderii suferite prin exproprierea acestuia, motiv pentru care s-a admis cererea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA, fiind modificată, în parte, Hotărârea nr. 60 din 01 februarie 2006, în sensul majorării cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului cu încă 2.359 RON.
Aşadar, instanţa de fond a admis acţiunea în sensul modificării hotărârii doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor, fără a afecta măsura exproprierii, astfel încât a reţinut ca probă concludentă expertiză de specialitate efectuată în cauză reţinând că prin cuantumul despăgubirilor celui expropriat trebuie să i se acopere prejudiciul integral.
Prin urmare, faţă de considerentele expuse, apreciind că în cauză s-a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, împotriva deciziei civile nr. 135/A din 10 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4952/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4888/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
