ICCJ. Decizia nr. 4635/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4635/2009
Dosar nr. 1692/83/2007
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Tribunalul Satu Mare, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 865/D din 21 septembrie 2007 a decăzut pe reclamanţii E.E. şi H.P. din probe pentru dovedirea calităţii acestora de succesori ai persoanei îndreptăţite la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001 şi a respins acţiunea reclamanţilor în anularea dispoziţiei nr. 7262 din 7 martie 2007 emisă de primarul municipiului Satu Mare.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a constatat că reclamanţii au formulat o notificare de revendicare a imobilului situat în Satu Mare, care a fost respinsă prin dispoziţia nr. 7262/2007 pentru nedovedirea calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii de către reclamanţi.
Instanţa de fond a constatat că o asemenea atitudine în faza administrativă nu conduce la măsura decăderii petentului din dreptul de a beneficia de asemenea măsuri, acceptându-se depunerea dovezilor şi în faza de judecată.
În virtutea rolului activ instanţa a pus în vedere reclamanţilor să complinească această lipsă şi a constatat totodată că acordarea unui termen în acest sens se poate face cu respectarea regulilor procedurale expres prevăzute, prin prisma art. 114 şi 112 C. proc. civ.
S-a aplicat măsura decăderii din proba încuviinţată conform art. 103 raportat la art. 124 C. proc. civ. constatându-se că reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei pentru care s-au acordat mai multe termene, ultimul cu menţiunea sancţiunii prevăzută de art. 103 C. proc. civ. în încheierea şedinţei publice din 15 iunie 2007.
Curtea de Apel Oradea prin Decizia civilă nr. 138 din 16 septembrie 2008 a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în tot sentinţa atacată şi a admis plângerea, a dispus anularea dispoziţiei nr. 7262/2007 constatând că pârâţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, obligând pe pârât să procedeze conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 în sensul de a înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul aferent cererii de revendicare.
S-a constatat că reclamanţii s-au conformat dispoziţiilor instanţei şi au depus dovezi în demonstrarea calităţii lor de succesori ai proprietarei K.E. căsătorită cu HG
S-a dovedit cu actele de stare civilă că reclamanta E.E. este fiica proprietarei de carte funciară iar H.P. este nepotul de fiu (H.P.B.Z.) al aceleiaşi proprietare care a decedat în 1983 în Columbia Britanică.
S-a constatat astfel că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite în înţelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001 şi având în vedere că imobilul a fost înstrăinat chiriaşilor, în temeiul Legii nr. 112/1995, astfel că nu poate fi restituit în natură, s-a constatat că aceştia sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2007.
Împotriva acestei decizii pârâtul primarul municipiului Satu Mare a declarat recurs invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
S-a criticat soluţia instanţei de apel pentru că în dispozitiv se constată că este îndreptăţită la despăgubiri „pârâta" deşi pârâtă în cauză este Municipiul Satu Mare prin primar.
S-a mai criticat faptul că nu este suficientă constatarea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamanţilor, fiind necesar să se facă dovada trecerii abuzive în proprietatea statului a imobilului revendicat.
S-a mai arătat că nu în temeiul art. 3 ci art. 4 alin. (2) C. proc. civ. reclamanţii sunt persoane îndreptăţite.
Recurentul a criticat desfiinţarea unui act administrativ urmare producerii unor dovezi ulterior emiterii lui, în cauză producându-se de fapt caducitatea actului juridic şi nu nulitatea lui.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate se constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile p revăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 pentru a se dispune modificarea acesteia, recursul urmând a fi respins pentru cele ce urmează.
Criticile formulate vizează o serie de erori materiale sau de tehnică redacţională a deciziei care pot fi îndreptate fie din oficiu fie la cererea părţii pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ.
Cât priveşte critica referitoare la faptul că este insuficient să se facă dovada calităţii de persoană îndreptăţită, fiind obligatorie dovedirea trecerii abuzive în patrimoniul Statului, este de observat că motivul respingerii notificării a fost în mod expres şi singular lipsa dovezii calităţii de persoane îndreptăţite a reclamantei şi nu lipsa dovezii trecerii abuzive a bunului în proprietatea Statului.
Recursul este limitat potrivit art. 305 şi 294 la care trimite art. 316 C. proc. civ. la cadrul procesual determinat de apetitul acţiunii pe de o parte şi, respectiv, la cadrul apărărilor formulate.
O asemenea apărare, dezvoltată în motivele de recurs nu a mai fost făcută pe parcursul judecăţii, despre aceasta pârâtul recurent nefăcând referire nici în întâmpinarea depusă la dosar.
Menţiunea în cuprinsul considerentelor deciziei a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 este incompletă dar nu eronată. Calitatea de persoană îndreptăţită a reclamanţilor este prevăzută de dispoziţiile art. 4 alin. (2) „de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite".
Această omisiune nu este de natură a fi considerată o greşită aplicare a legii care să impună schimbarea soluţiei date.
Constatând că s-a făcut de către unitatea investită cu soluţionarea notificării o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 în sensul că nu s-au stabilit în privinţa notificatorilor măsuri reparatorii la care aceştia erau îndreptăţiţi soluţia instanţei de anulare a dispoziţiei de respingere şi constatarea dreptului petenţilor la măsuri reparatorii este conformă dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Constatându-se pe cale de consecinţă potrivit considerentelor mai sus arătat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a reţine motivele de recurs invocate şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Satu Mare împotriva Deciziei nr. 138/A din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4459/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 3834/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
