ICCJ. Decizia nr. 4638/2009. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4638/2009
Dosar nr. 2544/36/2007
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Deliberând, asupra recursurilor de fata, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constata următoarele.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 955 din 28 aprilie 2006 a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune ca nefondată şi a respins ca nefondate acţiunea prin care reclamantul B.D.D. a solicitat obligarea Statului Român prin M.F.P. la plata daunelor materiale constând în salariul pe perioada arestării sale abuzive până la rămânerea definitivă a Deciziei nr. 694 din 19 iunie 1998 precum şi la 50.000 euro daune morale acţiune întemeiată pe art. 505 alin. (2) C. proc. pen.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că reclamantul a fost condamnat la 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în dauna avutului privat.
S-a reţinut că reclamantul a fost arestat din 16 ianuarie 1998 şi eliberat din detenţie la 23 iulie 1998 urmare achitării sale privind Decizia penală nr. 694 din 19 iunie 1998 a Tribunalului Constanţa.
S-a constatat că acţiunea în daune a fost introdusă în termen, la 2 iunie 2005, având în vedere că reclamantului i s-a comunicat Decizia nr. 294/1998 prin care a fost achitat – la 15 octombrie 2004, termenul de depunerea acţiunii împlinindu-se la 15 octombrie 2005.
Pe fond acţiunea a fost considerată nefondată pentru că nu se încadrează în prevederile art. 504-505 C. proc. pen., achitarea producându-se în persoana petentului pentru motivul că fapta nu întruneşte gradul de pericol social al unei infracţiuni şi nu în sensul că nu există sau nu a fost comisă de inculpat.
Instanţa penală a reţinut vinovăţia inculpatului (coautor) şi i-a aplicat o amendă administrativă.
S-a apreciat că arestarea se poate considera ilegală.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 359 din 29 noiembrie 2006 a admis apelul reclamantului, a schimbat soluţia şi a admis acţiunea în parte obligând pârâtul la 2000 lei cu titlu de daune şi 200 lei cheltuieli de judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţând Decizia civilă nr. 3426 din 27 aprilie 2007 a admis recursul reclamantului şi a casat Decizia cu trimiterea spre rejudecare pentru a se analiza probele administrate şi a se pronunţa pe ambele capete de cerere privind despăgubirile materiale şi respectiv despăgubirile morale.
Rejudecând apelul, Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 43/C din 25 februarie 2008 a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentinţa atacată şi a admis acţiunea în parte, obligând Statul Român la 30.000 euro cu titlu de daune morale.
Instanţa în considerentele hotărârii a reţinut că pe perioada arestării petentul a suferit o depresie puternică datorită stresului, iar familia sa a suferit privaţiuni materiale şi a trebuit să facă faţă unui comportament de respingere din partea cunoscuţilor, vecinilor şi colegilor de şcoală ai copilului. S-a mai constatat că după eliberarea din penitenciar reclamantul nu s-a putut angaja din cauza menţionării în cazierul său judiciar a faptei pentru care a fost condamnat.
S-a constatat că în cauză s-a produs o ingerinţă în libertatea persoanei ceea ce dă loc la o reparaţie echitabilă conform art. 52 alin. (3) din Constituţia României, text în concordanţă cu art. 504 C. proc. pen.
S-au reţinut, cât priveşte natura situaţiilor care dau loc la despăgubiri în temeiul art. 504 C. proc. pen., deciziile pronunţate de Curtea Constituţională nr. 45 din 10 martie 1998 nr. 255 din 20 septembrie 2001, care au stabilit că există un drept la reparare a pagubelor pentru persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură preventivă, iar ulterior a fost scoasă de sub urmărire sau a fost achitată.
S-a constatat că în cauză nu s-au făcut dovezi pentru pagubele materiale reclamate. Cât priveşte daunele morale s-a avut în vedere faptul că ceea se urmăreşte în această răspundere, reparaţia integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită este aproape imposibil de realizat.
Ca urmare s-a ţinut cont de împrejurarea că stabilirea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să asigure uşurarea suferinţelor şi obţinerea unor anumite satisfacţii de către partea prejudiciată.
S-au avut în vedere la stabilirea sumei, aceste elemente şi faptul că petentul a fost privat de libertate 7 luni, el fiind condamnat ilegal şi achitat ulterior.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Statul Român prin M.F.P. – D.G.F.P. Constanţa şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Ambele recursuri au fost întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt în esenţă a fost criticată soluţia instanţei de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 504 C. proc. pen. în sensul că cererea petentului de despăgubiri este nefondată.
Astfel în recursul Statului Român s-a arătat că nu se acordă despăgubiri materiale decât pentru prejudiciile materiale suferite.
Cât priveşte prejudiciul moral s-a arătat că Statul nu poate fi obligat la o asemenea dezdăunare tocmai datorită imposibilităţii de a evalua în bani afecţiunea fizică sau psihică, suportarea dispreţului public neputând fi determinată pecuniar.
S-a mai arătat, în subsidiar că suma stabilită 30.000 euro depăşeşte limitele funcţiei reparatorii a acestui tip de răspundere şi că astfel se impune reducerea cuantumului fixat.
În recursul său Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a criticat faptul că instanţa nu a făcut o apreciere rezonabilă când a fixat daunele morale, suma de 30.000 euro în condiţiile în care această instanţă a stabilit 2000 euro, apare prea mare şi faţă de faptul că petentul nu a mai administrat alte probe.
S-a solicitat reducerea cuantumului la fixarea unei despăgubiri cât mai mici cu putinţă având în vedere că petentul nu a exercitat nici o cale de atac împotriva deciziei de condamnare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, în raport de criticile formulate se constată că soluţia instanţei de apel este legală şi temeinică, recursurile urmând a fi respinse pentru considerentele de mai jos.
Instanţa a făcut o corectă aplicare a textelor de lege incidente în cauză iar, sub acest aspect în recursurile pârâţilor nu s-a indicat în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 care sunt dispoziţiile legale, greşit aplicate sau legea încălcată.
Criticile s-au referit la stabilirea cuantumului despăgubirilor – care în lipsa invocării motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi considerat ca necorespunzător, având în vedre elementele de fapt şi de drept la care se face referire în argumentarea instanţei.
În lipsa unor bareme fixe, pentru diferitele prejudicii suferite dintr-o arestare ilicită instanţa are libertatea de apreciere, libertate însă circumscrisă situaţiei de fapt dedusă judecăţii.
Or, în cauză instanţa a explicat care au fost elementele avute în vedere la stabilirea cuantumului, care nu poate fi considerat exagerat nici necorespunzător faptei că la finele unei detenţii de 7 luni - cu consecinţele negative arătate inerente unei asemenea situaţii - s-a pronunţat o hotărâre de achitare.
În mod întemeiat instanţa a aplicat dispoziţiile art. 504 C. proc. pen. şi în cazul pentru care petentul a fost achitat având în vedere practica Curţii Constituţionale în interpretarea acestui articol.
În altă ordine de idei se observă că textul art. 504 C. proc. pen. nu face deosebire între obţinerea achitării ca efect al propriei căi de atac sau ca beneficiar al acesteia dedusă din coparticiparea procesuală.
Criticile referitoare la despăgubirile materiale exced cadrului de analiză, pentru acestea instanţa respingând acţiunea.
Constatând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru ca Decizia atacată să fie modificată şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se vor respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanţa şi de M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta împotriva Deciziei nr. 43/C din data de 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4642/2009. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4451/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
