ICCJ. Decizia nr. 4642/2009. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4642/2009
Dosar nr. 4228/3/2007
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Deliberând, asupra cererii de revizuire de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul I.I. împotriva pârâtelor A.T.M. şi M.A.N. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale de exerciţiu a pârâtei UM XXXXX Bucureşti care nu are personalitate juridică conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 C. proc. civ. şi art. 45 din ordinul M.A.N. nr. 81/2004, numai ministerul are personalitate juridică având competenţa să stea în judecată pentru unităţile subordonate.
În motivarea acestei sentinţe pe fond tribunalul a reţinut că potrivit art. 32 alin. (1) din legea nr. 64/1991 brevetul de invenţie conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată.
Ca urmare s-a constatat că reclamantul în justificarea pretenţiilor formulate împotriva pârâţilor de obligare la plata unor despăgubiri pentru folosirea fără drept a proiectului SIBA ( sistem integrat de baraj aerian) pentru apărarea tării, ca autor al acestui proiect nu a făcut dovada că este titularul unui brevet de invenţie care să-i confere drepturi de proprietate intelectuală, drept de exploatare exclusivă sau de cesiune.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, prin Decizia nr. 123/ A din 27 mai 2008 a admis apelul reclamantului, a desfiinţat în parte sentinţa civilă apelată în privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
A fost menţinută dispoziţia privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale de exerciţiu a UM nr. xxxxx.
În motivarea acestei soluţii curtea de apel a reţinut că reclamantul nu şi-a întemeiat acţiunea pe calitatea de titular al unui brevet de invenţie cu privire la proiectul invocat ci, din contră şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor.
Ca urmare s-a constatat că în mod eronat prima instanţă a analizat cauza prin prisma Legii nr. 64/1991 în aprecierea lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în raport de această lege a fost aşadar eronată.
S-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă pentru a se stabili dacă proiectul conferă drepturi în favoarea reclamantului, dacă acestea se circumscriu sferei dreptului de autor sau nu, toate acestea fiind probleme de fond.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii M.A.N. şi A.T.M.
În drept au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a criticat hotărârea curţii de apel pentru că a schimbat natura cererii reclamantului reţinând greşit că reclamantul nu a invocat drepturi exclusive asupra proiectului în discuţie faţă de împrejurarea că reclamantul a susţinut şi prin acţiune şi ulterior că este autorul proiectului precizându-se în 27 octombrie 2007 temeiul cererii ca fiind Legea nr. 64/1991. Instanţa a încălcat astfel dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
O altă critică a vizat greşita aplicare a legii în sensul că s-a apreciat că acţiunea trebuia supusă dispoziţiilor Legii nr. 8/1996 când ea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 64/1991 şi că din probele administrate a rezultat că nu există interes în cadrul activităţilor pârâţilor în derularea acestui proiect.
În raport de împrejurarea că recursul a fost semnat pentru Şeful Direcţiei Legislaţie şi asistenţă juridică din M.A.N. de colonel F.M., s-a pus în vedere recurentei să facă dovada împuternicirii de reprezentare al semnatarului recursului.
Cu Ordinul nr. 81/2004 emis de M.A.N. s-a făcut dovada că activitatea procesuală a Ministerului se realizează de Direcţia Legislaţie şi asistenţă juridică iar cu dispoziţia Direcţiei Legislaţie şi asistenţă juridică nr. 6 din 20 noiembrie 2006 referitoare la semnarea documentelor elaborate de Direcţia Legislaţie şi asistenţă juridică s-a făcut dovada împuternicirii de semnătură în lipsa şefului Direcţiei pentru locotenent colonel Z.C. şi, respectiv, pentru colonel M.F. ca locţiitor ai şefului direcţiei.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor invocate se constată că aceasta este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins pentru considerentele de mai jos.
Instanţa de fond a fost sesizată la 6 februarie 2007 cu acţiunea reclamantului, pretenţii de 15.000.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru folosirea fără drept a unui proiect ştiinţific.
S-a precizat temeiul de drept al acţiunii Legii nr. 8/1996.
La acţiune pârâtele au formulat o întâmpinare în care arată printre altele pe fondul cauzei că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 64/19891 şi nu ale Legii nr. 8/1996 (filele 27-28 dos. de fond) întâmpinare întemeiată pe dispoziţiile art. 1164 C. civ., Legea nr. 346/2006, Legea nr. 8/1996, art. 1,7,13 din Legea nr. 64/1991.
Reclamantul răspunde la întâmpinare (filele 32-34) în care menţionează şi Regulamentul Disciplinei Militare Editura 2000 cap. III- recompense şi sancţiuni militare arătând că nu a beneficiat de nici o recompensă potrivit art. 24 din acest Regulament.
În cererea depusă la 5 iunie 2007 în dosar (fila 45) reclamantul a precizat că solicită „constatarea calităţii sale de autor al proiectului ştiinţific" în contradictoriu cu pârâta şi că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile Legii nr. 8/1996.
În petiţia pe care reclamantul o depune la dosar la 2 octombrie 2007 filele 97-98, acesta completează probele şi face unele comentarii în legătură cu Legea nr. 64/1991 art. 5 alin. (1)-(6) despre care afirmă că „prin respectarea alineatelor din legea menţionată ar fi trebuit ca eu să am un contract de muncă în calitate de salariat, un contract de cercetare încheiat între reclamant şi pârât" dar face precizarea „colectivul de cercetare care a fost format în vederea cercetării invenţiei mele a încercat să mă înlăture din orice activitate care se referă la invenţia de faţă, toată acestea fiind făcute numai după ce eu am pus la dispoziţie acestui colectiv, chiar la cererea lor, toate documentele mele aferente acestei invenţii".
Ca urmare având în vedere cererea introductivă şi intervenţiile de pe parcursul dosarului nu se poate aprecia că a fost schimbat temeiul de drept al Legii nr. 8/1996 indicat iniţial, referirea la Legea nr. 64/1991 fiind însoţită de unele apărări pe care instanţa de fond nu le-a cercetat şi analizat, preocupându-se în mod eronat să cerceteze calitatea procesuală activă din perspectiva unică a Legii nr. 64/1991.
Faţă de această situaţie în mod corect instanţa de apel a constatat că soluţia instanţei de fond este nelegală şi a dispus casarea cu trimitere cauzei spre rejudecare, sub aspectele semnalate.
Constatând că nu sunt întrunite condiţiile referitoare la dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. pentru a se impune modificarea deciziei atacate şi văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii M.A. şi A.T.M. împotriva Deciziei nr. 123/ A din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5165/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4638/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
