ICCJ. Decizia nr. 4906/2009. Civil. Partaj judiciar. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4906/2009
Dosar nr. 9376/1/2008
Şedinţa publică din 27 aprilie 2009
Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele.
La data de 4 septembrie 2003 reclamanta M.E., a chemat în judecată pe pârâtul B.V., solicitând partajarea apartamentului nr. 1, situat în Iaşi, constatarea cotei sale de 75% şi a unei datorii comune de 15.000.000 lei cheltuieli de întreţinere, precum şi atribuirea în bătură a acestui bun sau, în caz contrar, acordarea dreptului de retenţie.
Prin sentinţa civilă nr. 2023 din 14 martie 2005, Judecătoria Iaşi a admis parţial acţiunea precizată, a constatat că părţile au dobândit apartamentul în timpul căsătoriei, având cote egale, de câte 50% şi că acest bun este grevat de o datorie de 29.599.877 lei cheltuieli de întreţinere restante şi penalităţi aferente perioadei aprilie 2002-decembrie 2003.
Totodată, instanţa a dispus ieşirea din indiviziune prin atribuirea apartamentului reclamantei, pe care a obligat-o la 311.742.781 lei sultă şi plata cheltuielilor de întreţinere restante şi a penalităţilor aferente perioadei aprilie 2002-decembrie 2003, a dispus evacuarea pârâtului, a respins cererea de recunoaştere a dreptului de retenţie, ca rămasă rară obiect, şi a compensat cheltuielile de judecată.
Tribunalul Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 29 din 9 ianuarie 2006, a respins recursul declarat de reclamantă, pe care a obligat-o să plătească pârâtului 600 Ron cheltuieli de judecată.
Acelaşi tribunal, prin Decizia nr. 1626 din 24 septembrie 2007, a respins contestaţia în anulare formulată de reclamantă.
Curtea de Apel Iaşi, secţia minori şi de familie, prin Decizia nr. 25 din 21 februarie 2008, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 1626/2007 a Tribunalului Iaşi.
Reclamanta a declarat recurs împotriva ultimei hotărâri, solicitând obligarea pârâtului la depunerea actelor referitoare la plata pensiei de întreţinere datorate celor patru copii minori rezultaţi din căsătorie.
Prin Decizia civilă nr. 6457 din 30 octombrie 2008, Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta M.E., reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ. în sensul că are ca obiect o hotărâre pronunţată tot în recurs.
La data de 23 aprilie 2008, revizuenta M.E. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cerere prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 6457 din 20 noiembrie 2008, pronunţată de această instanţă.
Revizuenta nu a dezvoltat niciun motiv de revizuire din cele prevăzute de textul legal, respectiv art. 322 prin punctele 1-7 C. proc. civ.
Constatând că nu se poate cerceta calea de atac, decât în situaţia în care instanţa de judecată este legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi va constata că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive numai în cazurile strict determinate de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs legiuitorul a impus o condiţie specială în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanţă de recurs evocă fondul atunci când ea reapreciază dovezile administrate în cauză de instanţele ierarhic inferioare, precum şi temeiurile de drept incidente, schimbând deci situaţia de fapt stabilită de instanţele ale căror hotărâri au fost casate, pronunţând o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele şi curţile de apel rejudecă fondul după casare. per a contrario, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.
În speţă, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunţată de o instanţă de recurs, prin care s-a constatat inadmisibilitatea căii de atac, neevocându-se deci fondul cauzei.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoz. art. 322 C. proc. civ., şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazurile de revizuire, devine inutilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta M.E. împotriva deciziei nr. 6457 din 20 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4902/2009. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4952/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
