ICCJ. Decizia nr. 4902/2009. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4902/200.
Dosar nr. 1405/103/2008
Şedinţa publică din 27 aprilie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia civilă, sub nr. 1405/103/2008, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D., ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtului, pentru o perioadă de cel mult trei ani, motivat de faptul că acesta a fost returnat din Elveţia, la data de 15 aprilie 2008, în baza acordului dintre cele două state privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegală.
Au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 248/2005, modificată şi completată cu OG nr. 5/2006 şi ale art. 242 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 368 C din 11 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamantei, reţinându-se că, în speţă, sunt incidente, alături de dispoziţiile art. 25 din Constituţia României şi Legea nr. 248/2005, prevederile art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia Europeană privind Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, potrivit cărora orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, exercitarea acestor drepturi putând face obiectul doar a restrângerilor prevăzute de lege, justificate de interesul public într-o societate democratică.
S-a mai reţinut că, măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, este disproporţionată în raport cu scopul urmărit prin adoptarea acestei măsuri, nefiind prezentată o împrejurarea de natură a justifica persistenţa unei ingerinţe atât de semnificative în libertatea de circulaţie a pârâtului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, arătând, în esenţă, că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, modificată şi completată cu OG nr. 5/2006, şi că dreptul la liberă circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei Statului Român, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac parte din dreptul intern, iar libertatea de mişcare a cetăţeanului nu poate fi absolută, ci trebuie să se desfăşoare cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege.
Prin Decizia civilă nr. 116 din 17 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Direcţia Generală de Paşapoarte, reţinându-se, în esenţă, că prima instanţă a reţinut corespunzător, că pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie dreptului constituţional la liberă circulaţie în ceea ce îl priveşte pe pârâtul-intimat, reclamanta nu a produs decât dovezi indirecte, simplul fapt al talonului de returnare neputând fi suficient pentru verificarea existenţei măsurilor dispuse faţă de acesta.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivare recurenta reclamantă a susţinut, în esenţă, că hotărârile sunt date cu încălcarea şi interpretarea greşită a legii întrucât în acord cu dispoziţiile art. 25 din Constituţie, libertatea circulaţiei cetăţenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii stabilite de lege.
Analizând lucrările dosarului, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Exercitarea dreptului la liberă circulaţie, ca drept fundamental, este în acord atât cu dispoziţiile Constituţiei României cât şi cu prevederile Declaraţiei Universitate a Drepturilor Omului şi ale Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, ultima, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953, reunind toate 40 de state membre ale Consiliului Europei, inclusiv Elveţia care a ratificat-o la 3 octombrie 1975.
România, la rândul său, a semnat Convenţia la 7 octombrie 1993, cu ocazia aderării sale la Consiliul Europei, ratificând-o ulterior, prin Legea nr. 30/1994.
Conform prevederilor Convenţiei şi protocoalelor adiţionale la aceasta, Dreptul la liberă circulaţie poate fi limitat doar în anumite condiţii, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie exercitării acestuia trebuind că aibă un scop legitim iar măsura să fie proporţională cu conduita persoanei aflate pe teritoriul altui stat. Conduită de natură a aduce atingere ordinii publice, siguranţei publice sau sănătăţii publice pe teritoriul statului respectiv să afecteze ordinea şi securitatea publică a acelui stat.
Or, în speţă instanţele au reţinut corect că simpla neîndeplinire de către pârâtă a formalităţilor privind intrarea ori şederea în Elveţia, neînsoţită de alte probe, nu constituie în sine un motiv care să justifice măsura drastică a limitării exercitării dreptului la liberă circulaţie.
Împrejurarea că Elveţia, ţara de unde pârâta a fost returnată, nu este membră a Uniunii Europene, nu are relevanţă în speţă, în condiţiile în care aşa cum s-a arătat, această ţară a ratificat - la 3 octombrie 1975 - Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi o mare parte a protocoalelor adiţionale.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, împotriva deciziei nr. 116/2008 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5101/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4906/2009. Civil. Partaj judiciar. Revizuire -... → |
|---|
