ICCJ. Decizia nr. 4999/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4999/2009
Dosar nr.3637/98/2007
Şedinţa publică din 29 aprilie 2009
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea înscrisurilor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3637 din 98 din 26 noiembrie 2007, reclamantul P.T. a chemat în judecată pe pârâtele C. Movila prin Primar şi P.C. Movila, solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a suprafeţei de 1500 mp, teren intravilan situat în centrul comunei Movila, judeţul Ialomiţa, cu vecinătăţile: N - drum judeţean, E - grădiniţă de copii şi P.Şt., S - dispensar, V - drum, teren ce aparţine tatălui său, P.N.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că suprafaţa de teren revendicată a aparţinut tatălui său, este liberă de construcţii, iar pârâtele au refuzat restituirea terenului, deşi au fost notificate în luna februarie 2002, în baza Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 82/ F din 4 februarie 2008, Tribunalul Ialomiţa a respins, ca inadmisibilă, acţiunea, reţinând că, imobilul în litigiu a constituit obiect al procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestui act normativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, susţinând, în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor pct. 6.1 din HG nr. 250/2007 şi ale pct. 8.1 şi 8.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 727 din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantul P.T., a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Ialomiţa.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităţilor, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, întrucât apelantul a precizat că terenul pe care îl solicită se află situat în intravilan şi că, potrivit pct. 8.3 din HG nr. 250/2007, există posibilitatea respingerii ca inadmisibile numai a notificărilor referitoare la imobilele ce au aparţinut cultelor religioase, comunităţilor minorităţilor naţionale şi patrimoniului sindical.
Împotriva deciziei nr. 727 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recurs pârâţii C. Movila prin Primar şi P.C. Movila invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că în mod legal instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului, faţă de împrejurarea că cererea de restituire a suprafeţei de teren de 1500 mp fusese deja soluţionată în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru această suprafaţă de teren fiindu-i reconstituit reclamantului conform acestui act normativ.
Recursul este fondat şi va fi admis în sensul considerentelor ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
În speţă, atât cu ocazia judecării în fond a cauzei, cât şi cu ocazia judecăţii în apel, pârâta P.C. Movila a depus precizări prin care se arată că, prin hotărârea nr. 2/1996 a Comisiei judeţene Ialomiţa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin dispoziţia privind respingerea notificării nr. 70/2002, emisă de P.C. Movila, s-a dispus respingerea notificării formulate de P.N.T., deoarece, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, regimul juridic al terenului intravilan solicitat, în suprafaţă de 0,15 ha, fiind reglementat de legile fondului funciar. Aşa cum rezultă din conţinutul acestei dispoziţii, la emiterea sa s-au avut în vedere hotărârea nr. 2 din 28 mai 2002 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care s-a restituit dreptul de proprietate privată pentru suprafaţa de 0,15 ha teren intravilan, procesul verbal din data de 26 septembrie 1996, prin care P.N.T. a refuzat să fie pus în posesie cu suprafaţa de 0,15 ha teren intravilan şi dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv.
Totodată, la dosar s-a depus şi copia sentinţei civile nr. 1405 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Feteşti, din considerentele căreia rezultă că, pentru suprafaţa de teren ce formează obiectul litigiului de faţă, reclamantul din prezenta acţiune a solicitat instanţei, în baza Legii nr. 18/1991, să i se reconstituie dreptul de proprietate pe vechiul amplasament.
Cum, în cauză, obiectul cererii de restituire îl constituie un teren de natura celor enumerate în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv un teren al cărui regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, se reţine că soluţia instanţei de fond, de respingere ca inadmisibilă, a acţiunii, este legală.
Astfel fiind, soluţia instanţei de apel, de admitere a apelului, desfiinţare a sentinţei instanţei de fond şi trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru judecarea pe fond a cererii este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Totodată, în considerentele deciziei din apel reţinându-se că respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii reclamantului este nelegală, se constată că soluţia instanţei de apel este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de aceste considerente, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care se va admite recursul, se va modifica Decizia atacată şi, rejudecând, se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat intimatul reclamant la plata către recurenţii-pârâţi a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii C. Movila prin Primar şi P.C. Movila împotriva deciziei nr. 727 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o modifică şi rejudecând, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul P.T. împotriva sentinţei civile nr. 82/ F din 4 februarie 2008 a Tribunalului Ialomiţa.
Obligă pe intimatul-reclamant P.T. să plătească recurentei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5156/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5101/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
