ICCJ. Decizia nr. 5101/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5101/200.
Dosar nr. 19191/3/2006
Şedinţa publică din 30 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 980 din 25 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis acţiunea formulată de contestatorii J.S.P. şi C.M. în contradictoriu cu intimata RA A.P.P.S., în consecinţă s-a dispus anularea deciziei nr. 250/2006 emisă de intimată, care a fost obligată să restituie în natură contestatorilor imobilul situat în judeţul Ilfov, compus din teren în suprafaţă de 2509 mp şi construcţie.
Prin aceeaşi sentinţă intimata a fost obligată la plata sumei de 601,80 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul a fost preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950, că nu s-au plătit contestatorilor despăgubiri în temeiul legilor speciale de reparaţie, că aceştia sunt moştenitorii defunctului C.E., astfel că Decizia de respingerea, notificării
formulate de contestatori ca nedovedite, apare ca nelegală.
Prin Decizia nr. 237A din 07 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de intimata RA A.P.P.S.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că s-a făcut dovada de persoane îndreptăţite a contestatorilor în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, precum şi titlul de proprietate al autorului lor, în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la critica referitoare la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, s-a reţinut că apelanta-intimată avea posibilitatea să solicite contraexpertiză la primul termen de judecată, după depunerea lucrării în condiţiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., că obiecţiunile formulate la termenul de la data de 11 iunie 2007 sunt obiecţiuni noi, instanţa având obligaţia să cenzureze cererile părţilor în condiţiile art. 129C. proc. civ.
Nu a fost reţinută nici critica referitoare la cererea precizatoare, aceasta îndeplinind cerinţele art. 132 C. proc. civ.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, intimata RA A.P.P.S. a formulat recurs invocând motivele de recurs prevăzute de pct. 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
În motivarea recursului întemeiat pe pct. 7 s-a susţinut că motivele pentru care s-a respins apelul sunt străine şi vizează aspecte de natură procedurală iar în ceea ce priveşte pct. 9 s-a susţinut că s-au încălcat depoziţiile art. 129 C. proc. civ., că proba cu expertiză tehnică topometrică în mod greşit a fost respinsă, încălcând rolul activ al instanţei.
S-a mai susţinut că prin completarea raportului la expertiză nu s-a stabilit suprafaţa reală de teren, poziţionarea acestuia şi a construcţiei aflate pe acesta, astfel că imobilul revendicat nu a putut fi identificat.
Prin întâmpinare, intimaţii-contestatori au invocat excepţia nulităţii recursului, în sensul că motivele susţinute nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Recursul va fi constat nul pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile înscrise în art. 304 la pct. 1-9 C. proc. civ. prevăd limitativ motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se poate face în raport cu motivele de casare prevăzute de lege sau în raport de motivele de ordine publică.
În speţă, recursul nu se întemeiază pe nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de lege, iar situaţia de fapt descrisă de recurentul-reclamant nu face posibilă încadrarea în nici unul din motivele de nelegalitate a deciziei atacate.
Conform art. 306 C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Cum, în speţă, recursul nu se întemeiază pe nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege, ceea ce echivalează cu nemotivarea, se constată că recursul declarat în cauză este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 237/A din 07 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4999/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4902/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
