ICCJ. Decizia nr. 5155/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5155/2009
Dosar nr. 25059/3/2006
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de fată, retine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, reclamantul C.F. a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 70 din 19 mai 2006 emisă de pârâta C.N.P.R. SA, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 433,56 mp situat în Bacău.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, urmare notificării nr. 91 din 13 august 2001 adresate Primăriei municipiului Bacău, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 895 mp situat în Bacău, prin dispoziţia nr. 2947 din 21 iulie 2004, aceasta a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 92,51 mp, pe vechiul amplasament, acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 387 mp, ce nu poate fi restituită în natură, iar pentru diferenţa de 433,56 mp a înaintat notificarea spre soluţionare societăţii care ocupă terenul, respectiv C.N.P.R. SA.
Prin Hotărârea nr. 70 din 19 mai 2006, C.N.P.R. SA a respins cererea de restituire, cu motivarea că imobilul revendicat nu se află în patrimoniul său, reclamantul nefacând dovada identităţii între imobilul revendicat şi cel care se află în patrimoniul său, situat în Bacău.
Prin sentinţa civilă nr. 710 din 18 mai 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, a respins contestaţia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că terenul revendicat de reclamant nu se afla în patrimoniul pârâtei, aceasta intrând în administrarea terenului pe care îl deţine cu titlu precar prin Decretul nr. 522/1969 pentru suprafaţa de 681 mp şi prin Decretul nr. 559/1969 pentru suprafaţa de 486 mp, deci anterior apariţiei actelor normative care au constituit temeiul juridic al deposedării autorilor reclamantului.
Aşa fiind, întrucât terenul revendicat nu face parte din patrimoniul pârâtei, aceasta nu este unitatea deţinătoare a imobilului revendicat şi, ca atare, nu poate fi obligată la restituirea acestuia.
Prin Decizia nr. 693 din 24 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis contestaţia, a dispus anularea Hotărârii nr. 70 din 18 mai 2007 şi a obligat pârâta să emită dispoziţie de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 433,52 mp, identificat conform expertizei efectuate la instanţa de apel de către expert E.C.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele sale că terenul în litigiu a fost intabulat de către Direcţia Regională de Poştă Bacău - Oficiul Poştal 3 în C.F. nr. 9793, 9794 şi 9796.
Din raportul de expertiză efectuat la instanţa de apel rezultă că terenul în suprafaţă de 436,4 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 304 din 7 octombrie 1980, având iniţial nr. 161, actual nr. 163 A, în prezent fiind o platformă betonată, utilizată pentru parcarea autovehiculelor de către Oficiul Poştal nr. 3 Bacău, astfel că, fiind un teren liber şi neafectat de utilităţi, se poate dispune restituirea în natură.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.N.P.R. SA care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., formulează critici, care în cea mai mare parte vizează greşita apreciere a probelor, dar care în principal se referă la faptul că imobilul revendicat de reclamant nu se află în patrimoniul său, astfel că nu poate fi obligată să restituie ceea ce nu deţine
Astfel, susţine că în patrimoniul său figurează suprafaţa de teren menţionată în Decretul de expropriere nr. 559/1969, respectiv 486 mp, aflată pe fostul amplasament de la nr. 163, fără nici o legătură cu terenul solicitat de reclamant, aflat la fostul amplasament de la nr. 161.
Se mai arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora restituirea în natură este condiţionată de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul stabilit conform legii.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit actului de vânzare-cumpărare nr. 824 din 5 august 1949, autorii reclamantului, C.T. şi C.A., au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 895 mp situat în Bacău, preluat abuziv de stat prin Decretul nr. 519/1970, suprafaţa de 300 mp şi prin Decretul nr. 304/1980, suprafaţa de 552 mp, astfel cum rezultă din adresa nr. 1535 din 16 martie 1998 emisă de SC T. SA.
Prin dispoziţia nr. 2947 din 21 iulie 2004, Primăria municipiului Bacău a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 92,51 mp, pe vechiul amplasament, acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 387 mp ce nu poate fi restituită în natură, iar pentru diferenţa de 433,56 mp a înaintat notificarea spre soluţionare societăţii care ocupă terenul, respectiv C.N.P.R. SA. care, prin Hotărârea nr. 70 din 19 mai 2006, a respins cererea de restituire cu motivarea că imobilul revendicat nu se află în patrimoniul său.
Raportul de expertiză efectuat în apel a evidenţiat că suprafaţa de 436,4 mp solicitată a fi restituită de pârâtă, aflată în prezent la nr. 163 A este fosta proprietate a autorilor reclamantului, iar în prezent, astfel cum rezultă din fişa nr. 9796 eliberată de Oficiul de cadastru Bacău, titular al dreptului de proprietate este Direcţia Regională Poşta Bacău, destinaţia actuală a imobilului fiind „platformă betonată pentru parcare", utilizată de Oficiul Poştal nr. 3 Bacău, iar concluzia finală este ca acest teren nu este afectat de utilităţi publice sau de reţele de canalizare.
Din adresa nr. 11244 din 29 martie 2006 a Primăriei municipiului Bacău (fila 41, dosar fond) rezultă că fostul nr. 161 de pe str. este în prezent nr. 163 A, astfel că şi în această privinţă nu există nici un dubiu.
Nu poate fi primită nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul nerambursării sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite întrucât la art. 2 din Dispoziţia nr. 2947 din 21 iulie 2004 (fila 5 dosar fond) se prevede că reclamantul a achitat contravaloarea reactualizată a sumei primită la expropriere.
Recurenta a indicat şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să poată fi încadrate în acest text de lege.
Pentru considerentele arătate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.P.R. SA împotriva deciziei civile nr. 693 din 24 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publica, astăzi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5180/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5156/2009. Civil → |
|---|
