ICCJ. Decizia nr. 5158/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5158/2009
Dosar nr. 1599/117/2007
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de fată, retine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, reclamanta F.M. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 4137 din 5 martie 2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj, solicitând anularea acesteia şi restituirea în natură a terenului situat în Cluj-Napoca, în suprafaţă de 250 mp, înscris iniţial în C.F. nr. 19462 Cluj, sub nr. ser. A+2, nr. top. 10425/2, şi reînscrierea terenului în cartea funciară 19462 în favoarea fostului proprietar, F.P., cu obligarea la restituirea actualizată a despăgubirilor primite în anul 1962 în valoare de 643 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 271 din 20 mai 2008, Tribunalul Cluj a admis contestaţia, a anulat dispoziţia contestată şi a dispus obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj să emită în favoarea reclamantei o nouă dispoziţie de soluţionare a notificării prin care să dispună restituirea în natură a imobilului, respingând capătul de cerere privind rectificarea cărţii funciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că terenul situat în Cluj-Napoca a fost proprietatea autorului reclamantei, fiind expropriat prin Decretul nr. 196/1963, cu plata unor despăgubiri, în cuantum de 2,25 lei/mp.
Întrucât terenul nu este ocupat de construcţii, ci numai de deşeuri, s-a apreciat că acesta poate fi restituit în natură, cu condiţia restituirii despăgubirilor primite, actualizate la data plăţii.
Petitul vizând rectificarea cărţii funciare a fost respins pe considerentul că nu s-a constatat nulitatea titlului statului.
Prin Decizia nr. 251/A din 13 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, a admis apelul declarat de reclamantă, a dispus restituirea în natură a terenului, identificat conform raportului de expertiză întocmit de ing. M.I. şi restabilirea situaţiei anterioare în cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român din C.F. nr. 31323 Cluj de sub B 1, B 2 şi reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea fostului proprietar, F.P., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie, instanţa a respins apelurile pârâţilor Primarul municipiului Cluj Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, obligându-i la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, la ambele instanţe, în cuantum de 2000 lei.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele sale că apelul reclamantei este fondat în raport de Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia împotriva dispoziţiei de respingere a notificărilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi notificarea persoanei îndreptăţite, în cazul refuzului de a răspunde la notificare, astfel că, corelativ restituirii în natură a imobilului, se impune şi rectificarea corespunzătoare a cărţii funciare.
În ce priveşte apelurile pârâţilor, faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa de apel a apreciat ca nefondată critica vizând imposibilitatea restituirii în natură a terenului şi îndreptăţirea reclamantei de a primi despăgubiri, ce urmează a fi stabilite de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Primarul municipiului Cluj Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, motivate identic, prin care critică Decizia instanţei de apel sub aspectul greşitei restituiri în natură a terenului către reclamantă, motivat de faptul că, pe de o parte, acesta se află situat în zona sistematizată, iar pe de altă parte, de faptul că s-au realizat obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea, astfel că măsurile reparatorii nu pot fi decât în echivalent, sub forma despăgubirilor.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, care permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat situaţia restituirii în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, prevăzându-se ipoteze şi soluţii diferenţiate în raport de particularităţile faptice ale pricinii.
Esenţial în aplicarea acestui text de lege este lămurirea împrejurării dacă scopul exproprierii a fost atins, iar, pe de altă parte, dacă imobilul este liber şi neafectat de utilităţi publice.
În speţa, terenul revendicat, fosta proprietate tabulară a antecesorului reclamantei F.P., a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 196/1963, în vederea construirii unui ansamblu de locuinţe, cu plata unor despăgubiri în valoare de 2,25 lei pe metru pătrat.
Imposibilitatea restituirii în natură a imobilului a fost motivată în Decizia contestată în sensul că zona este sistematizată.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 68 - 73 dosar fond) rezultă că din parcela expropriată cu nr. top 10.425/2/1 in suprafaţă de 250 mp, reclamanta foloseşte o porţiune de 76 mp împrejmuită cu gard, iar restul de 174 mp este liberă de construcţii şi a avut iniţial destinaţia de loc de joacă pentru copii, însă urmare a amplasării unor garaje, s-a blocat accesul la locul de joacă şi astfel nu mai prezintă interes pentru copii, întreaga suprafaţă de 250 mp fiind susceptibilă a fi restituită în natură.
Nici una dintre recurente nu a formulat obiecţiuni la acest raport de expertiză, ci doar un „răspuns" (fila 79, dosar fond) în care pârâtul (recurent) Consiliul local Cluj Napoca arată, referitor la terenul în litigiu că „expertul a poziţionat corect pe planuri amplasamentul acestuia şi totodată a precizat corect destinaţia actuală".
Întrucât terenul revendicat este liber şi neafectat de utilităţi publice, faţă de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, în mod judicios au dispus instanţele restituirea către reclamantă a terenului.
Pentru considerentele arătate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile şi văzând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurenţi să plătească intimatei - reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 2380 lei, reprezentând onorariu de avocat în recurs, conform chitanţei depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Primarul municipiului Cluj Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 251/A din 13 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Obligă pe recurenţi să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 2380 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5218/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 5180/2009. Civil → |
|---|
